• Tweet

Parcă-parcă ar încerca și Gabriela Firea. Alt colac de salvare pentru PSD. Dacă trece cu bine de domnul Pandele, soțul care a anunțat și el că va candida, dacă nu se rupe familia la poarta Cotroceniului și dacă partidul o vrea, Gabriela Firea pare gata-gata să accepte rolul de prezidențiabil. Spre deosebire de Dăncilă, are spatele acoperit. Dar care sunt șansele ei reale?

Parcă-parcă ar încerca și Gabriela Firea. Alt colac de salvare pentru PSD. Dacă trece cu bine de domnul Pandele, soțul care a anunțat și el că va candida, dacă nu se rupe familia la poarta Cotroceniului și dacă partidul o vrea, Gabriela Firea pare gata-gata să accepte rolul de prezidențiabil. Spre deosebire de Dăncilă, are spatele acoperit. Dar care sunt șansele ei reale?

Ultima declarație neobișnuit de ambiguă a Gabrielei Firea sugerează că mâine ea s-ar putea răzgândi. Ar fi de înțeles. Criza de prezidențiabili în PSD este acută. Iar ea continuă să stea cel mai bine în sondaje. E de prevăzut că Liviu Pleșoianu nu va fi susținut de PSD. Pentru că este considerat prea radical pentru gustul doamnei Viorica Dăncilă. Iar doamna Viorica Dăncilă, așa cum am tras concluzia la capătul unei analize anterioare, dacă această concluzie este corectă, riscă serios ca în cazul unei candidaturi să-și rupă gâtul, dacă nu intră în cel de-al doilea tur. Să-și piardă poziția de președinte, dar și funcția de premier. Încercând să scoată partidul din criză, să-l arunce într-o criză și mai mare. Între doamna Dăncilă și doamna Firea, cea de-a doua e de preferat. De ce?

În primul rând, pentru că primarul general al Capitalei în mod constant stă foarte bine în sondaje. Încrederea de care se bucură e la nivelul încrederii de care beneficiază Klaus Iohannis. Și favorabilitatea e comparabilă. Și asta în condiițile în care Firea, până zilele trecute, a respins cu obstinație orice proiect prezidențial. În timp ce Iohannis de doi ani tot candidează. Iar ecuația e relativ simplă. Dacă Firea candidează și nu iese președinte, se întoarce bine merci și își continuă activitatea la Primăria Generală a Capitalei. Unde rămâne cu cele mai bune șanse pentru un al doilea mandat. E drept, ușor afectată de înfrângerea la prezidențiale. Partidul, în cazul unui eșec, scapă și el cu fața cât de cât curată. Pentru că are pe cine să dea vina. Iar Gabriela Firea nu este totuși nici președintele partidului și nici primul-ministru al României. PSD ar merge deci la un risc mai mic.

Să admitem că în această săptămână Gabriela Firea decide să candideze și anunță acest lucru. Să admitem că-și rezolvă disputa în familie, astfel încât, ca un adevărat cavaler, domnul Pandele se retrage. Să mai admitem că măsurătorile făcute de sociologul Pieleanu îi dau câștig de cauză, iar partidul, în frunte cu doamna Dăncilă, ia decizia finală de a o susține. Trece sau nu trece Firea de primul tur? Aceasta este marea întrebare.

Trece și nu trece. Trece doar cu condiția ca Tăriceanu să se retragă din cursă iar ALDE să se angajeze să o susțină pe Firea. Ceea ce presupune ca domnul Tăriceanu să renunțe la o imensă oportunitate de a crește scorul partidului și de a-și plasa discursurile la ore de maximă audiență. Transmițându-și astfel până în ultimul cătun mesajele politice. Un asemenea sacrificiu, mai nou, presupune ceva în plus. Renunțarea și la parteneriatul încheiat cu Pro România și cu Victor Ponta. Obiectivul acestui parteneriat a fost, să nu uităm, susținerea celor două partide a candidaturii lui Călin Popescu Tăriceanu. Și impunerea lui Tăriceanu drept candidat unic al frontului PSD. Cu amenințarea mai mult sau mai puțin voalată că, în caz contrar, se rupe coaliția și PSD singur își pierde majoritatea parlamentară. După care doamna Dăncilă iese din schemă. Este un pericol cât se poate de real. Și de aceea am afirmat - și nu o dată - că singura soluție care garantează o intrare în turul doi și ar putea conduce către o victorie finală, este ca întreg frontul PSD să-l susțină pe cel mai experimentat om politic de care dispune și a cărui notorietate este de sută la sută, respectiv pe Călin Popescu Tăriceanu. Numai că acum ne aflăm într-un alt scenariu.

Scenariul conform căruia candidatul prezidențial susținut de PSD ar fi Gabriela Firea. Ei bine, oricât s-ar mobiliza PSD, oricât de uniți ar fi zecile de mii de activiști în jurul acestui proiect, susținerea Gabrielei Firea nu va da în final decât un procent comparabil cu al celorlalte două partide mari. PNL și USR. Ar fi în principiu cam la egalitate. Cu o observație favorabilă și alta mai puțin favorabilă. Dacă activiștii PSD sunt motivați, ei reprezintă o excepțională mașinărie electorală, care poate pune în mișcare pentru un asemenea tip de campanie electorală o uriașă masă de cetățeni. Aceasta este jumătatea plină a paharului. Jumătatea goală a paharului constă în faptul că partidul este relativ demoralizat în urma rezultatelor de la europarlamentare, că Iohannis va încerca din nou din răsputeri să suprapună un referendum peste prezidențiale, ceea ce ar putea să scoată din case alte categorii de oameni și, în fine, că nu a trecut suficient de mult timp de când conflictul dintre Liviu Dragnea și Gabriela Firea a deschis o rană adâncă în PSD. Una peste alta, s-ar cam juca la noroc. Cu riscul neintrării în al doilea tur. Pentru că asta este problema reală. Dacă Firea ar intra în turul doi, lucrurile s-ar schimba iar masa inerțială de cetățeni care votează din reflex cu Vodă ar fi contrabalansată de noutatea că el va fi contracandidat de o femeie, pe care partizanii săi nu prea știu cum ar putea să o lovească.

Ca să nu se joace la noroc o asemenea candidatură, în care nu mă îndoiesc că Firea ar pune în joc un mare efort, talent politic și o energie de care s-a văzut că este capabilă, mai este nevoie de încă ceva. Ca Victor Ponta și Pro România să se declare dispuși să o susțină. Ceea ce ar însemna că până la urmă, de voie de nevoie, în mod automat și Călin Popescu Tăriceanu ar consimți, desigur în schimbul unor avantaje, să renunțe în favoarea Gabrielei Firea la propria cursă prezidențială.
În aceste condiții nu ar conta prea mult cât ar reuși să smulgă Liviu Pleșoianu, izolat fiind, din electoratul PSD.

Klaus Iohanis ar avea doi contracandidați, al căror trecut nu este sub nicio formă legat de fostul regim și fiecare dintre aceștia, proaspăt în felul lui, și prezentând avantaje certe. Așa că este posibil orice rezultat al primului tur. Chiar și acela ca Iohannis să iasă din cursă. Cu gura sa de tun cu tot, care e clar că va fi Rareș Bogdan.

Am prezentat mai sus , atenție, un scenariu și atâta tot. Și cu observația că în talmeș-balmeșul creat de cercetările de piață, este cvasi imposibil să măsori corect capacitatea unor prezidențiabili de a termina cursa cu succes. Asta se întâmplă în primul rând pentru că, într-un mod greu de explicat, în ultimii doi ani, toate cercetările de piață i-au măsurat atât pe oamenii politici care au declarat că intenționează să candideze, cât și pe cei care au declarat contrariul. Mai mult chiar, au fost măsurați și oamenii politici care nu s-au pronunțat în niciun fel, iar acestora li s-a mai adăugat și personalități din societatea civilă, care au bine merci altceva mai bun de făcut decât să meargă la Cotroceni. Poate altă dată, peste cinci ani, îi vom măsura exclusiv doar pe cei care se arată dispuși să intre în cursă.

Și, revenind la tema principală, pentru a închide subiectul, accentuez asupra faptului că o eventuală candidatură și un eventual succes al Gabrielei Firea depind exclusiv de decizia lui Victor Ponta. Și, desigur, se mai pune o condiție. Ca acest om politic să rămână cumva consecvent cu propria decizie. Pentru că Ponta oricând poate să spună „da" și să facă „ba".

Sorin Rosca Stanescu