• Tweet

Au fost mulți cei care și-au manifestat satisfacția pentru felul în care, la Camera Deputaților, a fost finalizată faimoasa lege care permite exploatarea zăcămintelor de gaze de la Marea Neagră. S-a spus că, în fine, românii au obținut un succes, neacceptând pierderea în beneficiul unor companii din alte state a uriașei bogății pe care ne-a dat-o Dumnezeu. În scurt timp însă, unul dintre inițiatorii ofensivei mediatice împotriva acestei legi, astfel cum ieșise ea din Senat, avocatul Dan Chitic și-a exprimat dezamăgirea. Și a prezentat calculele, din care rezultă că totul a fost o cacealma. Și că, în realitate, ne vom alege cu mult mai puțin decât ar fi trebuit. Care este adevărul?

Încă din 1972, Institutul Român de Cercetări Marine din Constanța a identificat în platforma continentală a Mării Negre existența unor uriașe zăcăminte de gaze naturale. În 1973, cu ocazia vizitei oficiale a lui Nicolae Ceaușescu în Statele Unite, i s-au prezentat acestuia rezultatele unor cercetări realizate prin satelit, din care reieșea că zăcămintele aparținând României din Marea Neagră sunt mai valoroase decât cele deținute de Emiratele Arabe. În 1976, a început să funcționeze prima platformă de foraj marin realizată de români pentru România și cunoscută sub numele de Gloria. Dar să vedeți ce a urmat.

40 de ani mai târziu, conducătorii României au ajuns la concluzia că această țară este incapabilă să facă prospecțiile și estimările necesare în vederea stabilirii perimetrelor de pe fundul Marii Neagre, unde urmau să aibă loc exploatările, și pentru a estima valoarea zăcămintelor. Este o primă ciudățenie mare. Care sugerează că România ar fi o civilizație tehnică de tip regresiv. S-a ajuns astfel în situația în care opt entități străine au primit în vederea explorării și, apoi, a exploatării, perimetre în subsolul românesc al Mării Negre. Acestea instalează opt platforme de foraj interconectate și se pun pe treabă, pentru a face cât mai mulți bani. În condiiile în care românii nu mai joacă niciun rol.

Cu excepția rolului legislativ. Nu se poate trece la exploatare, fără existența unei legi, care să stabilescă ce în condiții și în beneficiul cui se va face acest lucru. Și astfel se pun în mișcare Guvernul și Parlamentul. Dar, înainte de toate, încep să se producă în mod coordonat presiunile - la fel cum platformele urmează să fie interconectate - multinaționalelor, ale guvernelor pe care acestea le reprezintă, ale caselor de avocatură, care joacă rolul de consultanți și, firește, ale unei întregi armate de cozi de topor, de trădători români, pe care îi putem identifica în Guvern și în Parlament.

Interesul multiplu al altor guverne poate fi ușor de înțeles. În joc sunt uriașe mize politice, geostrategice și financiare. Toate converg într-o singură direcție. Aceea de a se trece de îndată la o expoatare masivă a acestei uriașe bogății și de a se obține de către alții, pe seama României, un beneficiu cât mai mare. Prima condiție ca să se întâmple asta a fost îndeplinită. Toate prospecțiunile au fost falsificate. În sensul diminuării semnificative a cantităților de gaze naturale raportate statului român, față de cantitățile reale identificate în subsolul Mării Negre. A doua condiție era de natură legislativă. A fost necesară o lege, care să stabilească, în dezavantajul statului român, cele mai bune condiții, în special de natură financiară, de care urmau să beneficieze multinaționalele. Și, de aici încolo, se poate face lista trădătorilor de țară. Iar lista este lungă. Pentru că miza e uriașă. De zeci de miliarde de euro.

Prima mișcare este făcută, evident cu binecuvântarea primului-ministru, de două personaje care au inițiat proiectul legislativ. Unul este Toma Petcu, care a fost ministru al Energiei, iar al doilea, un anume domn Mihai Busuioc, secretar general al Guvernului și reprezentant al statului român în Consiliul de Administrație a OMV Petrom. Aceștia au redactat un proiect de act normativ, la dictarea multinaționalelor, conectate prin intermediul consultanților, care, odată pus în operă, ar fi lăsat statul român cu buzele umflate, dar și cu litoralul Mării Negre dat peste cap pentru câteva decenii.

În pasul următor, acest proiect de lege a fost prezentat Senatului României, și nu numai că a trecut ca prin brânză, dar au fost eliminate și trei prevederi conform cărora - era singura precauție luată de Guvern - pentru câștiguri suplimentare față de cele preconizate, urmau să fie introduse suprataxări. Lista trădătorilor trebuie așadar completată cu numele acelor senatori care nu se pot prevala de faptul că nu ar fi fost în cunoștință de cauză și că li s-ar fi băgat pe gât un act normativ, pe care nu au avut nici timpul și nici posibilitatea să-l studieze. În mod cert, de o asemenea scuză nu pot beneficia membrii Comisiei economice din Senat, care sunt obligați prin regulamentul de desfășurare să analizeze și să dezbată punct cu punct prevederile legii.

Și a urmat bătălia finală din Camera Deputaților. Acolo, după ce mai multe voci au tras un semnal de alarmă, cel mult 15 de reprezentanți ai societății civile și oameni politici, și după ce Liviu Dragnea a reacționat, au avut loc negocieri dramatice, desfășurate sub o presiune uriașă și extrem de periculoasă în toxicitatea ei, s-a ajuns la un compromis. Multinaționalele nu vor lua chiar tot. Dar nici România nu va primi partea cuvenită. Practic vom câștiga, indiferent de cantitatea care urmează să fie extrasă, cam jumătate din cât ar fi fost corect să câștigăm conform standardelor la nivel mondial. Aflăm abia acum că unul dintre motivele pentru care a zburat Mihai Tudose din fruntea Executivului României este tocmai modul în care acesta s-a implicat, făcând jocul multinaționalelor în pregătirea nelegiurii legislative.

Vreau să mă fac cât mai bine înțeles. Societățile care urmează să exploateze această uriașă bogăție din subsolul românesc al Mării Negre au informat eronat Guvernul acestei țări asupra mărimii zăcămintelor. Ca dovadă, toate conductele care urmează să transporte gazele sunt proiectate cu un diametru dublu față de cel care a fi corespuns debitelor anunțate. Această șmecherie are două dimensuni. Pe de-o parte, e clar că oră de oră va ieși o cantitate dublă de gaz față de cea anunțată inițial, iar pe de altă parte, durata exploatării va crește și va fi și ea probabil dublă față de cea anunțată. Desigur, în final, românii vor ști cu exactitate câți metri cubi s-au extras. Dar asta nu-i va ajuta decât să vadă câte miliarde sau zeci de miliarde de euro ar fi putut câștiga, dar nu i-au câștigat.

Culmea este că, după ce legea a fost votată în Parlament și în timp ce numeroși analiști, vectori de imagine și oameni politici și-au manifestat satisfacția pentru felul în care Camera Deputaților ar fi apărat interesele României, reprezentanții multinaționalelor, împreună cu un întreg cor de bocitoare de la USR - partid care ar trebui să-și schimbe numele în Uniunea Salvați Multinaționalele - dar și analiști de tip #rezist au făcut scandal, arătând că, vezi Doamne, societățile care urmează să efectueze exploatarea ar fi fost păcălite. Așa că lista trădătorilor poate fi completată. Și astfel se încheie primul capitol al unei istorii, care a reprezentat cea mai mare provocare financiară din istoria Guvernului și Parlamentului României. Ce urmează, vom vedea. Dar în orice caz nu-l vom vedea pe președintele României, unde legea merge la promulgare, apărând interesul național.

Sorin Rosca Stanescu