• Tweet

Este momentul optim. Cel puțin aparent. Opoziția strâmbă din nas la starea de urgență, dar încă e anesteziată. Pe acest fond, Iohannis îi pune în cârcă toate consecințele pandemiei în eventualitatea în care decretul său va fi respins de Parlament. PSD și, poate și celelalte partide care contestă decretul lui Iohannis, se pregătesc să cadă în cursă. În ce constă „Operațiunea șantajul"?

În esență, Pro România și ALDE, două partide mici cu număr redus de parlamentari, afirmă de câteva zile, din ce în ce mai apăsat, un fapt de domeniul evidenței. Și anume că Guvernul Orban a ratat țintele reale ale stării de urgență, care a durat aproape 30 de zile, concentrându-se aproape exclusiv, asupra restricționării unor drepturi cetățenești și de altă natură și neglijând cu desăvârșire componenta constructivă a stării de urgență. Care ar fi însemnat o combatere mult mai eficientă a pandemiei și, în același timp, o securizare energică a coșniței cetățeanului și a capacității societăților comerciale de a face față cu succes crizei economice. Cele două partide sunt primele care au avertizat că nu vor vota în Parlament aprobarea decretului. Prestația Guvernului este, de asemenea, puternic contestată și de către fruntașii PSD, dar care nu au luat o decizie fermă privind votul din Parlament. UDMR și USR critică dur Guvernul, fără a face însă referire la modul în care se vor poziționa în forumul legislativ peste câteva zile. Totuși, în tabăra lui Iohannis există teama că s-ar putea forma un front comun care să decidă încetarea stării de urgență și, ca urmare, încetarea valabilității Ordonanțelor Militare. Din acest motiv, Klaus Iohannis a declanșat în forță „Operațiunea șantajul".

Aparent, România stă bine față de alte state, nefiind raportat un număr alarmant de mare de cazuri de contaminare cu COVID-19. Și nici numărul celor decedați, deși crește accelerat, nu ne plasează printre statele cel mai crunt lovite. Numai că România testează absolut anemic și doar cazurile suspecte, și este greu de presupus în aceste condiții că există o evidență corectă a infectaților. Iar vârful epidemiei abia urmează. Și încă nu se știe ce se va întâmpla. Pe ce mizează Klaus Iohannis? Pe faptul că, dacă Opoziția îi respinge decretul, atunci când în scurt timp vine vârful pandemiei, ar putea să o acuze că este vinovată și responsabilă pentru creșterea numărului de decese. După care tot Opoziția va fi acuzată că nu a fost repornită economia, tocmai fiindcă pandemia, în loc să scadă, a crescut ca intensitate. Este un șah politic cât se poate de puternic. Și, într-adevăr, din declarațiile liderilor Opoziției, cu excepția lui Tăriceanu și a lui Ponta, reiese faptul că „Operațiunea șantajul" își face efectul. Atâta doar că pot interveni alte două tipuri de raționamente de natură să răstoarne calculele lui Klaus Iohannis. Care sunt acestea?

E clar că vârful pandemiei îl vom avea în circa 2 săptămâni. E la fel de clar că depinde de autorități durata acestui vârf. Dar, în principiu, în 2-3 săptămâni pandemia ar putea să dea înapoi. În aceste condiții, anatemizarea Opoziției pe motiv că nu aprobă decretul prezidențial nu va avea picioare prea lungi. Intervalul de timp nu este suficient de mare pentru ca Opoziția să piardă mai mult sub aspect electoral decât a pierdut și pierde în continuare Puterea. De aceea este posibil ca, în cele din urmă, PSD - partidul care contează în acest joc - să decidă totuși după multe bâlbâieli să se ralieze taberei celor care vor spune nu în Parlament. După care va conta enorm modul în care fiecare dintre cele două mari tabere - Putere și Opoziție - va ști să își gestioneze campania de imagine.

Pe tabla de șah politic mai există însă o oportunitate a Opoziției, de natură să o determine să facă două tipuri de mișcări surpriză. Ambele extrem de periculoase pentru Klaus Iohannis și PNL.

Unu: Opoziția poate să trântească în Parlament decretul prezidențial, dar să nu se oprească aici. Ea poate să facă și pasul următor. O moțiune de cenzură împotriva Guvernului. Care are toate șansele să treacă. Până când se consumă acest eveniment politic, pandemia își va diminua intensitatea, astfel încât Opoziția își va putea concentra tirul asupra repornirii economiei, aratând că avea dreptate insistând în această direcție. Mai mult chiar, îi poate forța mâna lui Klaus Iohannis să renunțe la „guvernul său", insistând, și pe bună dreptate, asupra necesității de a avea cât mai curând un Guvern stabil. Iar când pandemia va înceta, când numărul de cazuri de contaminare va deveni nesemnificativ, și când economia va fi repornită prin utilizarea unor fonduri reprezentând nu 2%, ci 10-15 % din PIB, Opoziția va culege și roadele electorale.

Doi: Cea de-a doua mișcare surpriză ar fi ca Opoziția să decidă să aprobe la limită cel de-al doilea decret al lui Klaus Iohhanis, pentru a nu fi acuzată că blochează măsurile anti-pandemie, dar să introducă și o moțiune de cenzură câștigătoare. Răsturnând de la putere Guvernul Orban Doi Și-un Sfert. Și forțându-i mâna președintelui să accepte un Guvern al Opoziției. În felul acesta, Opoziția ar avea și șansa de a gestiona pandemia și criza economică. utilizând instrumentele puse la dispoziție de starea de urgență. Noul Guvern ar avea numai de câștigat în plan electoral, fiind premiat pentru că a pus capăt pandemiei și a asigurat repornirea economiei.

Pentru Klaus Iohannis, în calitatea lui de președinte, și pentru Ludovic Orban, ca șef al Partidului Național Liberal, un asemenea scenariu este un veritabil coșmar. Pierderea puterii politice înaintea alegerilor, dublată de revenirea la normal a României, va reprezenta pentru Klaus Iohannis și PNL o puternică lovitură de ciocan dată direct în moalele capului. În plus, nici Klaus Iohannis, nici Ludovic Orban nu-și vor putea îndeplini angajamentele netransparente luate față de Germania și de nucleul dur al UE, în sensul sacrificării economiei României și transferul celor mai importante industrii dinspre capitalul românesc, care urmează să sucombe, către capitalul străin. Din această perspectivă, miza este uriașă. Astfel încât în joc ar putea să intervină, așa cum s-a mai intamplat și altădată, ambasadele europene, în sens imagistic, și serviciile secrete ale unor state din zona euro, în sens practic.

Dacă nu se întâmplă niciunul dintre cele două scenarii descrise mai sus, înseamnă că „Operațiunea șantajul", declanșată de Klaus Iohannis, va fi încununată de succes. Opoziția va depune din nou armele, în speranța că vor veni pentru ea vremuri mai bune.

Sorin Rosca Stanescu