• Tweet

Acest scenariu s-a transformat în proiect. Iar proiectul este pe masa de lucru a PSD. Pentru moment. În faza a doua, urmează să fie discutat, respins sau aprobat în coaliție. Și ar putea în aceste condiții urma demiterea lui Klaus Iohannis pentru înaltă trădare. Este de aceea util să analizăm consecințele.

Această procedură de punere sub acuzare a președintelui unei republici pentru înaltă trădare este deosebit de dură. Mai dură chiar decât punerea sub acuzare pentru înaltă trădare a primului-ministru. Totuși, ea este prevăzută în Constituție. Cea ce înseamnă că părinții Legii Fundamentale au luat în considerare faptul că se poate întâmpla ca un președinte să se facă vinovat de una dintre cele mai grave infracțiuni. Tehnic vorbind, conform articolului 96 din Constituție, două treimi din numărul total al parlamentarilor votează această sancțiune, președintele urmând să fie suspendat de drept din respectivul moment al deciziei Parlamentului și rămâne suspendat până când va fi demis printr-o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ipoteza în care Înalta Curte ajunge la concluzia că președintele nu se face vinovat de înaltă trădare, suspendarea încetează.

Dacă tehnic lucrurile sunt relativ simple, din punct de vedere politic apar o serie întreagă de complicații. În acest moment, este prematur să punem în discuție asul din mâneca PSD. Liviu Dragnea a anunțat că se lucrează la documentul care va sta la baza procedurii de suspendare a președintelui pentru înaltă trădare. Nu știm câți ași are în mânecă PSD pentru a susține în Parlament și în fața opiniei publice o asemenea acuzație gravă. Presupun că acești ași există. Să vedem însă ce etape trebuie parcurse, care sunt beneficiile și care sunt complicațiile care pot să apară.

1). Prima condiție care trebuie îndeplinită este ca toți parlamentarii PSD, fără excepție, să fie de acord. Și să se prezinte la vot. Pentru a avea o prezență de sută la sută, presupun că trebuie așteptată reluarea activității Parlamentului. Convocarea unei sesiuni extraordinare în plină vacanță de vară este desigur posibilă - Liviu Dragnea a și a anunțat că se poate întâmpla - dar este extrem de riscantă. Cu certitudine vor fi parlametari, care, sub un pretext sau altul, vor rămâne în concediu și vor lipsi la vot. În concluzie, dacă Iohannis va fi acuzat de înaltă trădare, asta nu se va întâmpla acum.

2). Este obligatoriu ca și ALDE să fie de acord. Călin Popescu Tăriceanu a lăsat deschise toate variantele, dar totuși a dat de înțeles că nu este adeptul unor măsuri extreme. Motiv pentru care a și fost aruncat pe piață scenariul conform căruia președintele Klaus Iohannis ar transpira pentru a atrage ALDE într-o eventuală coaliție de dreapta, care ar răsturna de la putere Guvernul Dăncilă, după ce se va constitui într-o nouă majoritate. Dacă ALDE va fi de acord cu punerea sub acuzare pentru înaltă trădare a președintelui Klaus Iohannis, atunci Călin Popescu Tăriceanu va deveni președinte interimar al României.

3). O decizie atât de dramatică are indiscutabil profunde efecte în planul politicii interne, dar și în planul politicii externe. Dacă în plan intern ea ar putea aduce satisfacție unei majorități, în plan extern, din varii motive, cel mai important fiind legat de imaginea construită de propaganda anti-PSD, efectele vor fi mai degrabă negative. Astfel încât motivele punerii sub acuzare a președintelui României, într-un moment anterior dobândirii de către acesta a președinției rotative a Uniunii Europene, trebuie prezentate cu multă claritate, într-un mod extrem de convingător. Numai că nici PSD nici ALDE nu au excelat vreodată în materie de contacte externe.

4). Pentru ca procedura să poată fi dusă la bun sfârșit, indiferent de argumentele care vor sta în spatele acuzațiilor aduse, este indispensabil ca Înalta Curte de Casație și Justiție, căreia îi revine o sarcină atât de delicată, să poată face dovada unei independențe absolute. Este oare pregătită sub acest aspect Înalta Curte?

Ce avantaje obține alianța PSD plus ALDE prin înlăturarea pe această cale a președintelui Klaus Iohannis? 1). Își poate promova cele mai importante pachete legislative care vor fi fără doar și poate promulgate de către Călin Popescu Tăriceanu în calitate de președinte interimar. 2). Guvernul Dăncilă ar putea să lucreze liniștit, nemaifiind hărțuit permanent de către un președinte, care i-a declarat război de gherilă. 3). Nu este exclus ca după punerea sub acuzare a președintelui Klaus Iohannis, cel de-al doilea dosar al lui Liviu Dragnea să fie închis prin efectul unui nou act normativ.

Dar care sunt dezavantajele? 1). O asemenea procedură dură va radicaliza opoziția și electoratul acesteia și va putea eventual sta la baza unificării Dreptei. 2). Orice decret va semna Călin Popescu Tăriceanu în calitate de interimar ar putea fi extrem de dur criticat de către opoziție și cu certitudine va fi pus pe seama unei așa-zise ofensive împotriva Justiției. Ceea ce i-ar reduce șansele unei candidaturi de succes la viitoarele prezidențiale. 3). Punerea sub acuzare pentru înaltă trădare a președintelui la fel cum s-ar întâmpla și în eventualiatea în care primul-ministru ar fi pus sub acuzare, crează inevitabil o instabilitate politică, care în mod cert nu este agreată de către partenerii noștri externi. 4). Înalta trădare, în eventualitatea în care a fost făcută în favoarea cuiva, să numim ipotetic Germania, ar genera inevitabil o reacție furibundă a autorităților statului respectiv.

În concluzie, deși posibilă și deși anunțată de Dragnea cu jumătate de gură, scoaterea din teren a președintelui Klaus Iohannis prin punerea sa sub acuzare pentru înaltă trădare, este o operațiune încă discutabilă și în orice caz periculoasă. Nu cred că se va ajunge până acolo.

Sorin Rosca Stanescu