• Tweet

După scandaloasa „fotografie de familie" de la 1 decembrie din Alba Iulia, în care Klaus Iohannis a fost prezentat la tribuna oficială înconjurat aproape exclusiv de ofițeri de rang înalt ai Serviciului Român de Informații, iată, apare o nouă bombă. Anterioară. Datând din 23 noiembrie 2018. Moment în care, printr-un articol unic, președintele României „conferă Medalia Națională Serviciul Credincios clasa a III-a, cu însemn pentru civili, persoanelor prevăzute în anexa *) care face parte integrantă din prezentul decret". Ce înseamnă asta? Nici mai mult nici mai puțin decât faptul că, la aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire, Klaus Iohannis a decorat niște acoperiți. Oare de ce?

Există mai multe feluri de acoperiți. Unii sunt ofițeri, care lucrează mai ales în străinătate sub acoperirea unor ocupații de oameni de afaceri, de jurnalișt, de diplomați, etc. și care culeg informații în beneficiul statului român. Pe vremea lui Ceaușescu, nu știu dacă mai e valabil și acum, existau chiar „fantome". România care primeau o identitate falsă și chiar și o etnie falsă, care figurau ca aparținând unei alte familii, așteptând un semnal pentru a acționa în logica Războiului Rece. Dar există și alte categorii de acoperiți.

Într-o țară a Securității, cum este România, condusă practic de serviciile secrete și dominată de spionajul intern, îndreptat împortiva propriilor cetățeni, nu e de mirare că acoperiții diferitelor servicii sunt extrem de numeroși. Au acoperiți și serviciile secrete ale Ministerului de Interne și SPP, probabil și STS, în mod cert serviciul secret al Armatei, dar toți aceștia reprezintă o nimica toată în comparație cu acoperiții SRI. Numărul acestora a crescut exponențial mai ales în perioada în care directorul acestui serviciu a fost George Maior, iar directorul operativ generalul Florian Coldea, despre care avem indicii că astăzi este consultat al unui important om politic. Pe nume Liviu Dragnea. În timp ce, ca să închid această paranteză, un alt fost șef de serviciu secret, generalul Predoiu de la SIE a devenit consultantul politic al lui Victor Ponta, acesta din urmă confirmând această informație de presă.

Pe lângă ofițerii acoperiți ai diverselor servicii, între care, așa cum am arătat, cei mai mulți sunt ai SRI, care are un buget de șase ori mai mare decât bugetul SIE, mai funcționează direct proporțional ca număr și simpli acoperiți, care sunt colaboratori și, aparent, au diferite ocupații. Printre aceste ocupații se numără și cea de jurnalist, așa cum a recunoscut oficial într-un interviu de pomină George Maior, pe vremea când era director SRI, dar și un fost ministru al Apărării, referindu-se la spionii săi implantați tot în presă.

Aici este necesară o precizare. Legile României, oricât de permisive sunt, mai ales atunci când este vorba de serviciile secrete, cele mai răsfățate instituții ale sistemului, interzic totuși utilizarea de ofițeri acoperiți sau de colaboratori acoperiți în interiorul partidelor politice, al sindicatelor, al Parlamentului, al Executivului și al puterii judecătorești. Interdicție care a fost încălcată de Victor Ponta, acoperit SIE și, în același timp, tânăr procuror promovat fulgerător. În ceea ce privește presa, spre deosebire de Germania, ca să dau un exemplu, în România nu există o asemenea interdicție. Și tocmai de aceea presa a fost luată cu asalt de acoperiții diferitelor servicii, în primul rând de acoperiții SRI, a căror principală obligație este să intoxice opinia publică cu diverse informații distorsionate, dar care, în plan propagandistic, sunt extrem de utile unui sistem care s-a dezvoltat în direcția statului paralel.

Și dacă tot sunt atât de răsfățate aceste servicii, plătite cu mare generozitate de la bugetul statului român și dotate cu impresionante ferme de animale, ferme de legume, baze turistice și de agrement - ultimul dar de acest fel a fost făcut tot în beneficiul SRI, care tocmai a primit complexul Furnica - atunci nu e de mirare că lui Klaus Iohannis, care este vremelnic principalul beneficiar al activității legale și ilegale a acestora, i-a venit ideea de a-i medalia pe acoperiți. Numărul acoperiților care au primit diverse decorații, inclusiv Medalia Națională al Serviciului Credincios, este necunoscut. Precum identitatea acestora este și ea ținută la secret. Tocmai de aceea decretul a fost formulat în termenii pe care i-am prezentat mai sus în ghilimele. Toate aceste persoane, nu știm câte, au primit câte o medalie și câte o patalama la mână pe care, la rândul lor, trebuie să e țină secrete. În fișete încuiate. Pentru ca nici familia să nu știe. În timpul vieții, ei nu au dreptul să poarte medaliile pe piept, așa cum procedează toți ceilalți care servesc patria fără a fi acoperiți.

Mă întreb - și desigur vă întrebați și dvs. - ce drepturi le conferă asemenea decorații. Dacă în baza lor primesc diverse înlesniri legale sau câștiguri financiare. La această întrebare răspunsurile sunt multiple. În funcție de importanța decorației, unii obțin și avantaje materiale. Cum ar fi scutirea de impozite. Dar cum Dumnezeu mai pot ei rămâne anonimi, dacă prezintă la Fisc dovada primirii decorației?

Din această perspectivă, ziua de 1 decembrie 2018 a fost o rușine. Creată și asumată de însuși președintele României. Centenarul Marii Uniri ar fi trebuit să-l determnie să decoreze un mare număr de civili adevărați, care de-a lungul vieții lor au adus beneficii reale statului român. Oameni de știință, oameni de cultură, sportivi, reprezentanți ai societății civile, oameni de afaceri, dascăli și desigur jurnaliști. Și evident că președintele Klaus Iohannis ar fi putut să decoreze și reprezentanți ai instituțiilor de forță. Pe primele locuri însă ar fi trebuit să fie Armata și oamenii Mnisterului de Interne. Dacă trăiam într-un stat normal și dacă am fi avut un președinte care nu era prizonierul serviciilor secrete și care nu aștepta mila acestora pentru a obține un al doilea mandat, puteau figura desigur și reprezentanți ai serviciilor secrete, aleși cu grijă dintre cei care nu ne-au făcut și nu s-au făcut de rușine. Ei bine, Klaus Iohannis a inversat întreaga logică.

Sorin Rosca Stanescu