Klaus Iohannis, un amărât de providenţial

Postat la: 02.11.2018 |

Klaus Iohannis, un amărât de providenţial

După ce a fost cultivat de către sistem ca o pajură nemţească, Klaus Iohannis a ajuns sa fie molfăit în botul lui Patrocle ca o răţuşcă de baie din raionul de chinezării. Piuie doar printr-o găurică atunci când este strânsă, încât ne minunăm de metamorfozarea din pasăre de pradă intr-o jucărie. România, probabil lăsată de către administraţia lui Obama în arendă nemţească, trebuia să creeze în cel mai scurt timp un preşedinte care să satisfacă atât cerinţele Berlinului cât şi pe cele interne ale unei populaţii din ce în ce mai scârbite de lumea politică.

Mitul germanităţii i-a venit sistemului mănuşă. Puţină nostalgie a centenarului Quintus cu amintiri din copilărie de pe vremea regilor germani, ordinea şi disciplina pe trei străzi din Sibiu, un Walt Disney al modelului nemțesc, au fost gogoriţele strămoşeşti despre naţiunea harnică a Europei, care au mai cucerit odată România. De data aceasta însă la urne. Firesc pentru candidatul după reţetă şi design de unitate militară, că dă mai bine din bocanc decât din pene. Creat după modelul şi chipul politic al PSD-ului prin protocolul de colaborare dintre Năstase şi Forumul Democrat al Germanilor din România, primarul tăcut din Sibiu a fost identificat de sistem pentru că zbura pe sub radar. Românilor cu ochii pe caracatiţa puterii nealese şi secretoase, sătui de minciună, le-a fost prezentat un candidat nealtoit, un biet profesor de fizică, cu slăbiciune pentru polca nemţească şi wurşti. Din cei trei candidaţii cu cele mai mari şanse la preşedinţia României, doar nu putea sistemul să sară calul punând chiar un coleg (pe Victor Ponta) în fruntea ţării şi nici să perpetueze la conducere clanul Băsescu prin ascensiunea Elenei Udrea. Şi iată cum românului îi iese pe nas admiraţia faţă de Germania. Nu că nu am avea ce aprecia la poporul german. Doar că produsul „nemţesc" de la noi este un fabricat românesc, asamblat nu la Berlin ci la Băneasa. Cum ai putea crede că o stea transformă un hârb într-un Mercedes. Doar că noi am mai fost fraieriţi încă odată. Dornici după ordine şi corectitudine nemţească ni s-a strecurat sub pretextul unui meniu săsesc o şaormă. De data aceasta sistemul ne-a manipulat la capitolul apetit.

Graba strică treaba. Fuşereala sistemului, orchestrată pentru a servi îndreptării României spre axa Berlin Moscova în detrimentul parteneriatului cu SUA, trebuie astăzi să facă faţă angajamentelor transatlantice, pe care administraţia Trump, sceptică faţă de Europa, le impune. Tocmai în demascarea modului privilegiat în justiţie de care a beneficiat Iohannis de la dosare clasate la succesiuni mizerabile, arată că coriul său de preşedinte a fost orice, dar nu nemţesc. Plan, proiect, viziune pentru neam, un zero barat. Bietul Iohannis a acceptat şi s-a complăcut să fie gonflabila nemțească din vârful turmei, fiind considerat de către sistem cel comod şi mai bine ales candidat pentru a ne strecura Germania pe gât la nivel de varză cu ciolan săsesc la Oktoberfest-ul românesc.

Ciocnirea plăcilor tectonice dintre America şi Europa va avea ca epicentru România în perioada centenară. Parcă este mai degrabă parastasul unei rude îndepărtate, eveniment peste care nu putem sări şi pe care îl celebrăm, cum se spune, cu batista pe ţambal. Că doar nu este „tri", de la tricolor, ci de la Trianon. La sol puţin se vede din ceea ce ne pândeşte. Trebuie să admitem că domesticirea României sub egidă străină nici defel nu ne putea lăsa o pajură la cârma unei ţări domolite. Rămâne să vedem care dulău va fugi în bot cu răţuşca noastră de gumă.

Radu Golban

loading...
PUTETI CITI SI...

Klaus Iohannis, un amărât de providenţial

Postat la: 02.11.2018 |

0

După ce a fost cultivat de către sistem ca o pajură nemţească, Klaus Iohannis a ajuns sa fie molfăit în botul lui Patrocle ca o răţuşcă de baie din raionul de chinezării. Piuie doar printr-o găurică atunci când este strânsă, încât ne minunăm de metamorfozarea din pasăre de pradă intr-o jucărie. România, probabil lăsată de către administraţia lui Obama în arendă nemţească, trebuia să creeze în cel mai scurt timp un preşedinte care să satisfacă atât cerinţele Berlinului cât şi pe cele interne ale unei populaţii din ce în ce mai scârbite de lumea politică.

Mitul germanităţii i-a venit sistemului mănuşă. Puţină nostalgie a centenarului Quintus cu amintiri din copilărie de pe vremea regilor germani, ordinea şi disciplina pe trei străzi din Sibiu, un Walt Disney al modelului nemțesc, au fost gogoriţele strămoşeşti despre naţiunea harnică a Europei, care au mai cucerit odată România. De data aceasta însă la urne. Firesc pentru candidatul după reţetă şi design de unitate militară, că dă mai bine din bocanc decât din pene. Creat după modelul şi chipul politic al PSD-ului prin protocolul de colaborare dintre Năstase şi Forumul Democrat al Germanilor din România, primarul tăcut din Sibiu a fost identificat de sistem pentru că zbura pe sub radar. Românilor cu ochii pe caracatiţa puterii nealese şi secretoase, sătui de minciună, le-a fost prezentat un candidat nealtoit, un biet profesor de fizică, cu slăbiciune pentru polca nemţească şi wurşti. Din cei trei candidaţii cu cele mai mari şanse la preşedinţia României, doar nu putea sistemul să sară calul punând chiar un coleg (pe Victor Ponta) în fruntea ţării şi nici să perpetueze la conducere clanul Băsescu prin ascensiunea Elenei Udrea. Şi iată cum românului îi iese pe nas admiraţia faţă de Germania. Nu că nu am avea ce aprecia la poporul german. Doar că produsul „nemţesc" de la noi este un fabricat românesc, asamblat nu la Berlin ci la Băneasa. Cum ai putea crede că o stea transformă un hârb într-un Mercedes. Doar că noi am mai fost fraieriţi încă odată. Dornici după ordine şi corectitudine nemţească ni s-a strecurat sub pretextul unui meniu săsesc o şaormă. De data aceasta sistemul ne-a manipulat la capitolul apetit.

Graba strică treaba. Fuşereala sistemului, orchestrată pentru a servi îndreptării României spre axa Berlin Moscova în detrimentul parteneriatului cu SUA, trebuie astăzi să facă faţă angajamentelor transatlantice, pe care administraţia Trump, sceptică faţă de Europa, le impune. Tocmai în demascarea modului privilegiat în justiţie de care a beneficiat Iohannis de la dosare clasate la succesiuni mizerabile, arată că coriul său de preşedinte a fost orice, dar nu nemţesc. Plan, proiect, viziune pentru neam, un zero barat. Bietul Iohannis a acceptat şi s-a complăcut să fie gonflabila nemțească din vârful turmei, fiind considerat de către sistem cel comod şi mai bine ales candidat pentru a ne strecura Germania pe gât la nivel de varză cu ciolan săsesc la Oktoberfest-ul românesc.

Ciocnirea plăcilor tectonice dintre America şi Europa va avea ca epicentru România în perioada centenară. Parcă este mai degrabă parastasul unei rude îndepărtate, eveniment peste care nu putem sări şi pe care îl celebrăm, cum se spune, cu batista pe ţambal. Că doar nu este „tri", de la tricolor, ci de la Trianon. La sol puţin se vede din ceea ce ne pândeşte. Trebuie să admitem că domesticirea României sub egidă străină nici defel nu ne putea lăsa o pajură la cârma unei ţări domolite. Rămâne să vedem care dulău va fugi în bot cu răţuşca noastră de gumă.

Radu Golban

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE