Lecția Monei Pivniceru despre Tudorel Toader

Postat la: 31.10.2018 |

Lecția Monei Pivniceru despre Tudorel Toader

Mona Pivniceru, un tehnocrat, a fost numită ministru al Justiției sub USL. Măsura a fost agreată de ambele partide. Apoi, a fost eliminată. De către PSD. A fost prima mare fisură care a condus la ruperea alianței. Tudorel Toader este un tehnocrat. Tot la Justiție. Susținut de ambele partide. Eliminarea lui va rupe coaliția. Mai devreme sau mai târziu. E inevitabil.

Corifeii majorității parlamentare ar trebui să aibă în vedere lecția pe care ne-a servit-o Uniunea Social Liberală atunci când, sub presiunea PSD, Mona Pivniceru, venită la Justiție pe algoritmul PNL, a fost scoasă din joc. Pentru ca interimar la Justiție să ajungă Victor Ponta. A fost începutul sfârșitului. Pentru că liderul de atunci al PSD, în baza pactului diavolului pe care l-a încheiat cu Traian Băsescu, a adus-o la DNA pe Laura Codruța Kovesi. Iar maniera în care i-a fentat pe liberali a determinat ca nu peste mult timp USL să se rupă. A fost un act sinucigaș. Pentru alianță. Pentru PNL, care mai târziu a fost înfrânt în alegeri. Pentru marele PNL, care a ieșit un fâs. Și, în final, pentru artizanul acestei operații rău inspirate sau ticălos inspirate, Victor Ponta.

Se aude că istorria s-ar pute repeta. Este adevărat, cu nuanțe diferite. De această dată, ministrul Justiției tehnocrat, un produs tot al școlii din Iași, a venit pe algoritmul politic al PSD. În același timp, el este mai degrabă susținut de ALDE. Ambii miniștri ai Justiției, Mona Pivniceru și Tudorel Toader au câteva trăsături comune de natură profesională, dincolo de cele conjuncturale pe care le-am enumerat mai sus. Ei provin din școala juridică de la Iași. O școală cât se poate de serioasă. Sunt cele mai bune produse ale Iașiului universitar. Specialiști de talie națională și internațională. Recunoscuți ca atare în mediul academic. Cu o autoritate incontestabilă în rândul magistraților. Dar, mai ales, îi unește pedanteria. Se grăbesc încet. Acționează în pași mici, utilizând exclusiv argumente juridice, logica formală și nu iau decizii decât după ce studiază în profunzime consecințele acestora. Două personalități, care fiecare în parte ar fi putut - și una încă mai poate - să reformeze Justiția din temelii. În mod sistematic și nu heirupist. Mai puțin grăbit decât vor unii, dar în mod implacabil. Sunt chirugi ai sistemului. Nu au ținut în mână barda. Lucrează fin. Cu bisturiul și cu laserul.

Ne-am putea afla într-un scenariu asemănător celui nefast în care Victor Ponta a făcut presiuni asupra lui Crin Antonescu pentru ca, în final, Mona Pivniceru să fie ejectată de la Justiție. Motivul ar putea fi același. Respectiv un pact al diavolului. O înțelegere cu sistemul. Pentru care Tudorel Toader reprezintă un pericol de moarte. În schimbul a altceva. Mai poate exista și o a doua explicație. Graba. Graba care strică treaba. Graba lui Dragnea de a obține mult discutata odonanța de urgență privind amistia și grațierea.O ordonanță obiectiv necesară. Dar, subiectiv, utilă din varii motive pentru el însuși. În fine, pot exista și alte motive. Când ne uităm însă la consecințele care pot surveni, pentru moment prea puțin contează ce forțe și sub ce pretexte acționează pentru ejectarea lui Tudorel Toader.

Consecința politică va fi, cum arătam la început, că mai devreme sau mai târziu, pornind din acest punct, majoritatea parlamentară se va rupe. În planul Justiției, consecința este că procesul de reformare va fi oprit. Întors din drum. Sau schimonosit. Pur și simplu, pentru că reforma Justiției este o operație atât de complicată, încât nu poate fi făcută decât sub bagheta unui mare profesionist. Dar mai există o consecință, de-a dreptul perversă.

Consecința perversă a eventualei aruncări peste bord a lui Tudorel Toader, cu sau fără mizeria pusă la cale în Parlament, este că niciunul din cei care îl va urma nu va putea gira o ordonanță de urgență a Guvernului pe amnistie sau grațiere, fără a stârni un scandal infinit mai mare, fără a genera reacții infinit mai puternice, în comparație cu o eventuală Ordonanță de Urgență, care ar fi dată de Guvernul României, avându-l în echipă la Justiție pe Tudorel Toader.

Până la urmă - trebuie spus - și acesta este responsabil cel puțin cu o explicație. De ce se opune totuși unei ordonanțe de urgență, pe care, până la Traian Băsescu, au dat-o toate guvernele, inclusiv guvernul comunist, cam din zece în zece ani? O procedură împărtășită și utilizată constant, atât în statele nedemocratice, cât și în statele democratice.

E adevărat. Nu e normal să fac o ordonanță de urgență cu un asemena impact de dragul unui om. Fie acesta Liviu Dragnea. Dar este la fel de anormal să nu dai o amnistie și grațiere tot din cauza unui om. Care ar fi același Liviu Dragnea.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Lecția Monei Pivniceru despre Tudorel Toader

Postat la: 31.10.2018 |

0

Mona Pivniceru, un tehnocrat, a fost numită ministru al Justiției sub USL. Măsura a fost agreată de ambele partide. Apoi, a fost eliminată. De către PSD. A fost prima mare fisură care a condus la ruperea alianței. Tudorel Toader este un tehnocrat. Tot la Justiție. Susținut de ambele partide. Eliminarea lui va rupe coaliția. Mai devreme sau mai târziu. E inevitabil.

Corifeii majorității parlamentare ar trebui să aibă în vedere lecția pe care ne-a servit-o Uniunea Social Liberală atunci când, sub presiunea PSD, Mona Pivniceru, venită la Justiție pe algoritmul PNL, a fost scoasă din joc. Pentru ca interimar la Justiție să ajungă Victor Ponta. A fost începutul sfârșitului. Pentru că liderul de atunci al PSD, în baza pactului diavolului pe care l-a încheiat cu Traian Băsescu, a adus-o la DNA pe Laura Codruța Kovesi. Iar maniera în care i-a fentat pe liberali a determinat ca nu peste mult timp USL să se rupă. A fost un act sinucigaș. Pentru alianță. Pentru PNL, care mai târziu a fost înfrânt în alegeri. Pentru marele PNL, care a ieșit un fâs. Și, în final, pentru artizanul acestei operații rău inspirate sau ticălos inspirate, Victor Ponta.

Se aude că istorria s-ar pute repeta. Este adevărat, cu nuanțe diferite. De această dată, ministrul Justiției tehnocrat, un produs tot al școlii din Iași, a venit pe algoritmul politic al PSD. În același timp, el este mai degrabă susținut de ALDE. Ambii miniștri ai Justiției, Mona Pivniceru și Tudorel Toader au câteva trăsături comune de natură profesională, dincolo de cele conjuncturale pe care le-am enumerat mai sus. Ei provin din școala juridică de la Iași. O școală cât se poate de serioasă. Sunt cele mai bune produse ale Iașiului universitar. Specialiști de talie națională și internațională. Recunoscuți ca atare în mediul academic. Cu o autoritate incontestabilă în rândul magistraților. Dar, mai ales, îi unește pedanteria. Se grăbesc încet. Acționează în pași mici, utilizând exclusiv argumente juridice, logica formală și nu iau decizii decât după ce studiază în profunzime consecințele acestora. Două personalități, care fiecare în parte ar fi putut - și una încă mai poate - să reformeze Justiția din temelii. În mod sistematic și nu heirupist. Mai puțin grăbit decât vor unii, dar în mod implacabil. Sunt chirugi ai sistemului. Nu au ținut în mână barda. Lucrează fin. Cu bisturiul și cu laserul.

Ne-am putea afla într-un scenariu asemănător celui nefast în care Victor Ponta a făcut presiuni asupra lui Crin Antonescu pentru ca, în final, Mona Pivniceru să fie ejectată de la Justiție. Motivul ar putea fi același. Respectiv un pact al diavolului. O înțelegere cu sistemul. Pentru care Tudorel Toader reprezintă un pericol de moarte. În schimbul a altceva. Mai poate exista și o a doua explicație. Graba. Graba care strică treaba. Graba lui Dragnea de a obține mult discutata odonanța de urgență privind amistia și grațierea.O ordonanță obiectiv necesară. Dar, subiectiv, utilă din varii motive pentru el însuși. În fine, pot exista și alte motive. Când ne uităm însă la consecințele care pot surveni, pentru moment prea puțin contează ce forțe și sub ce pretexte acționează pentru ejectarea lui Tudorel Toader.

Consecința politică va fi, cum arătam la început, că mai devreme sau mai târziu, pornind din acest punct, majoritatea parlamentară se va rupe. În planul Justiției, consecința este că procesul de reformare va fi oprit. Întors din drum. Sau schimonosit. Pur și simplu, pentru că reforma Justiției este o operație atât de complicată, încât nu poate fi făcută decât sub bagheta unui mare profesionist. Dar mai există o consecință, de-a dreptul perversă.

Consecința perversă a eventualei aruncări peste bord a lui Tudorel Toader, cu sau fără mizeria pusă la cale în Parlament, este că niciunul din cei care îl va urma nu va putea gira o ordonanță de urgență a Guvernului pe amnistie sau grațiere, fără a stârni un scandal infinit mai mare, fără a genera reacții infinit mai puternice, în comparație cu o eventuală Ordonanță de Urgență, care ar fi dată de Guvernul României, avându-l în echipă la Justiție pe Tudorel Toader.

Până la urmă - trebuie spus - și acesta este responsabil cel puțin cu o explicație. De ce se opune totuși unei ordonanțe de urgență, pe care, până la Traian Băsescu, au dat-o toate guvernele, inclusiv guvernul comunist, cam din zece în zece ani? O procedură împărtășită și utilizată constant, atât în statele nedemocratice, cât și în statele democratice.

E adevărat. Nu e normal să fac o ordonanță de urgență cu un asemena impact de dragul unui om. Fie acesta Liviu Dragnea. Dar este la fel de anormal să nu dai o amnistie și grațiere tot din cauza unui om. Care ar fi același Liviu Dragnea.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE