• Tweet

Președintele PSD e prins între ciocan și nicovală. Și riscă să fie zdrobit. Ciocanul este însuși Frans Timmermans, președintele socialiștilor europeni, vicepreședinte al Comisiei Europene și probabil viitor președinte al acesteia. Iar nicovala este chiar partidul pe care Dragnea îl conduce. Timmermans și partidul trag în direcții diametral opuse. Marja de negociere a liderului PSD este practic inexistentă.

De aceea, sunt previzibile surprize spectaculoase. Frans Timmermans este liderul de necontestat al socialiștilor europeni. O familie care își împarte puterea la nivelul Uniunii cu popularii. La Congresul de la Madrid, s-a stabilit ca toți socialiștii europeni, inclusiv PSD, care este cel mai mare partid dintre toate, să susțină în legislatura următoare candidatura lui Frans Timmermans la președinția Comisiei Europene.

Paradoxul face ca același Timmermans să fie și cel mai vehement contestatar al reformei Justiției declanșată în România de către PSD. În plin Congres al socialiștilor europeni, liderul acestora l-a urecheat pe Liviu Dragnea într-o manieră care nu are precedent decât, probabil, pe vremea Cominternului, când erau, înainte de a fi maziliți, bătuți cu pietre lideri ai unor state comuniste, care se abăteau de la linia trasată de Moscova. Nu există în istoria recentă un precedent de execuție în piața publică a liderului unui partid socialist european, care, întâmplător, este și cel mai mare. Practic, PSD, prin atenționarea lui Dragnea, este amenințat cu excomunicarea, fiind acuzat că încalcă principiile statului de drept și aservește Justiția factorului politic. De ce procedează astfel liderii partidului socialist european și ce ce urmează din perspectiva lor, dar și din perspectiva PSD?

În primul rând, ar trebui să răspundem la întrebarea dacă Frans Timmermans este sau nu sincer. Crede el în mod sincer că PSD dominând majoritatea parlamentară și susținând Guvernul Dăncilă desfășoară cu adevărat un atac nimicitor împotriva procurorilor și judecătorilor? E greu de răspuns la această enigmă. Aparent, Timmermans este sincer. Dacă e așa, înseamnă că modul în care opoziția a confiscat comunicarea externă asupra felului în care majoritatea guvernează în România a funcționat, astfel încât, peste hotare, obiectivele frontului anti-PSD condus de Klaus Iohannis au fost realizate în totalitate. Dacă ne plasăm în acest scenariu, atunci cel mai important lucru pe care trebue să-l facă PSD în perioada imediat următoare este să comunice și să explice și să argumenteze punct cu punct, în mod credibil, fiecare schimbare pe care o operează în legislația Justiției și motivele pentru care atari schimbări sunt necesare. Numai că, în ultima vreme, exact acest tip de contraofensivă a fost inițiată, fără vreun rezultat palpabil. Dimpotrivă. La Congresul de la Madrid am putut remarca un fapt stupefiant. Și anume că Frans Timmermans a ocolit-o pur și simplu cu ostilitate pe Viorica Dăncilă, care, profitând de faptul că reprezintă România în președinția rotativă a Uniunii Europene, a pledat în mod insistent în toate demersurile sale în favoarea reformei din Justiție.

Poate fi luată, firește, în calcul și ipoteza în care același Frans Timmermans face un joc politic. România având cel mai important partid socialist din Uniunea Europeană, ar putea ridica pretenții în ceea ce privește modul în care această familie urmează să fie condusă în viitor. Și chiar pretenții în ceea ce privește componența viitoarei echipe de comandă. Asemenea presupuse obiective ale PSD ar putea șubrezi situația lui Timmermans, dar și echilibrul realizat între principalele partide europene. Din această perspectivă, marginalizarea PSD, prin decredibilizarea acestuia, s-ar potrivi ca o mănușă. În această logică, am putea merge chiar mai departe. În timp ce premierul României și președintele en titre al Uniunii Europene este ignorat în mod ostentativ, domnul Timmermans s-a îmbrățișat călduros cu o altă participantă de marcă la Congresul de la Madrid, comisarul european Corina Crețu, trecută cu arme și bagaje în partidul lui Victor Ponta. Să însemne asta că PSD urmează să fie excomunicat din familia socialiștilor europeni, în timp ce un partid mult mai modest, Pro România urmează să fie acceptat cu brațele deschise?

Dar atunci de ce este amânată execuția? Și până când? Dacă ne aflăm în acest scenariu, atunci e clar că Timmermans așteaptă să treacă alegerile europarlamentare pentru a comanda căderea ghilotinei. Alegerile europearlamentare și, poate, finalul bătăliei cu popularii europeni, unde, prin scorul obținut, dar mai ales prin jocul alianțelor cu familii mai mici europene, speră să obțină președinția Comisiei. Cum ar putea fi altfel explicat paradoxul că, pe de-o parte, Frans Timmermans afirmă că PSD a trecut linia roșie în ceea ce privește Justiția, dar, pe de altă parte, nu ia niciun fel de măsură concretă de excludere a unui partid din familia socialiștilor, pe motiv că nu respectă același set de valori?

Dar ce poate face în această situație PSD? Așteaptă Liviu Dragnea ca partidul pe care îl conduce să fie pur și simplu ghilotinat atunci când le vine mai bine socialiștilor europeni? Sau ia inițiativa și părăsește aceasă familie, care l-a urecheat în mod excesiv și umilitor? Și, dacă da, când? În niciun caz PSD nu-și poate permite să părăsească familia socialiștilor europeni acum, cu foarte puțin timp înaintea alegerilor europarlamentare. În ipoteza plecării în altă direcție a PSD, abandonul trebuie declanșat imediat după europarlamentare. Contralovitura PSD va fi cu atât mai dură, cu cât succesul la europarlamentare va fi mai mare.

După cum se poate observa, m-am rezumat doar la jocul extern și l-am privit strict ca pe o partidă de șah politic aflată în plină desfășurare. Continuând în aceeași logică și ignorând pentru moment argumentele care pot susține poziția PSD față de Justiție sau care ar putea-o infirma, trebuie să mai constat un element extrem de important. La fel cum jocul intern are efecte în plan extern și poziția intransigentă, de o duritate fără precedent a lui Frans Timmermans produce efecte în planul luptei interne. În această perioadă premergătoare alegerilor europarlamentare, dar și a unui Congres ordinar al PSD, orice atac extern și, cu atât mai mult, unul venit din familia socialiștilor, diminuează șansele unui scor bun la europarlamntare, pe de-o parte, dar și șansele lui Liviu Dragnea de a menține stabilitatea în partid și de a-l conduce și după Congres, pe de altă parte. Pentru moment, mă opresc aici cu observațiile asupra efectelor interne, dar nu înainte de a semnala că nu este deloc exclusă o înțelegere Timmermans-Ponta, prin intermediul Corinei Crețu, ca PSD să fie lovit din exterior, astfel încât, în plan intern, Pro România să aibă șanse cât mai mari de a produce nu numai o fisură, ci chiar o ruptură în PSD.

Sorin Rosca Stanescu