Marica și pipa păcii

Postat la: 30.11.2017 |

Marica și pipa păcii

Fotbalul nostru cel de toate zilele își joacă finalul de an pe două planuri: la vedere e bulibășeala din Liga 1, iar în spatele paravanului se întețește bătălia dintre oastea de strânsură a lui Burleanu şi artileria grea a Generației de aur. Despre Ligă ce-ar mai fi de zis, după ce băieții lui Edy Iordănescu, de la Astra, neplătiți de două luni și mai bine, au făcut praf și pulbere FCSB-ul lui Dică, unde Gigi achită lefuri regește, întocmai și la timp, sperând să mai ia o dată campionatul?! La cum și cât se mai joacă fotbalul ăsta, din trei în trei zile, pe ceață, lapoviță și, curând, zăpadă, sunt slabe speranțe că mai scoate capul cineva.

Toți sunt o apă și-un pământ, deși se cam vede că CFR-ul clujean și roş-albaştrii lui Becali sunt singurele trupe care pot emite cu adevărat pretenții la titlu. Bașca suita non-stop de gafe ale arbitrajelor - dacă numai gafe or fi! -care completează în mod jalnic, dar perfect explicabil, tabloul trist al fotbalului românesc din epoca Burleanu. Nu-i treaba mea să împart dreptatea între Dică și Becali, între Gigi și Budescu sau între Alibec și Dică, tot așa cum nu-mi pot explica nici războiul dintre galeria dinamovistă și Negoiță, atâta timp cât finanțatorul câinilor roșii s-a aruncat în Groapă de bună voie și nesilit de nimeni, ca să-i salveze de la pieire! Cred, însă, cu tărie că, la vremurile de restriște traversate de întregul nostru fotbal, e nevoie de fumat o pipă a păcii. Și între Becali și Dică, și între suporterii din Ştefan cel Mare și Negoiță, dar mai ales între cei care au dat valoare și faimă fotbalului românesc! E momentul ca tocmai ei să strângă rândurile în bătălia vitală pentru recucerirea FRF, ocupată (la ordin?!) de Burleanu și mercenarii săi.

În ultimele zile, am văzut mai multe ieșiri la rampă ale câtorva grei din fotbalul de prestigiu, care semnalează deopotrivă dezastrul patronat de federație, tinzând să se readune, dar fără a și face încă pasul decisiv. Or, exact asta lipsește și aș vrea să cred că Gică Popescu, Hagi, Prunea, Balaj, Pușcaș, Marica și toți ceilalți, conștienți că numai ei și împreună pot repune pe picioare fotbalul românesc, au maturitatea și înțelepciunea de a depăși orgoliile personale, așezându-se uniți în spatele unui singur candidat. Îmi pare rău că Ionuț Lupescu a anunțat că nu poate candida, dar cred că susținerea lui, asumată deja pentru Generația de aur și venită din poziția de șef al Comisiei Tehnice a UEFA, va cântări greu în bătălia cu gașca lui Burleanu. Și-atunci, cine ar putea fi capul de coloană, din lunga listă de posibili contracandidați? Eu cred că liantul optim ar fi Ciprian Marica, fostul tricolor și internațional european, care ar întruni, după părerea mea, toate atributele necesare viitorului șef al federației.

Cu peste 70 de meciuri în echipa națională, căreia i-a fost la un moment dat și căpitan, Marica are experiența unor mari cluburi europene - dintre care sunt de notat VfB Stuttgart și Schalke 04, dar și Șahtior Donețk și Getafe- este unul dintre puținii fotbaliști de renume care au evoluat în țară atât la Dinamo, cât și la Steaua, iar în materie de pregătire profesională are școală mai multă decât toată liota lui Burleanu la un loc. Ciprian Marica are un master în management și marketing la federația spaniolă, apoi a absolvit un curs similar și la Universitatea din St. Gall, într-un parteneriat cu Schalke 04, ceea ce i-a conferit cunoștințe temeinice privind organizarea și conducerea activității fotbalistice. Or, toate astea, adăugate experienței sale din teren, îl recomandă, la numai 32 de ani, drept candidatul ideal la șefia federației. De altfel, Mitică Dragomir a și avansat ideea unei formule Marica-Balaj, dar condiția ar fi ca ei să se decidă să candideze împreună, să adune în spatele lor Generația de aur și toți să fumeze o pipă a păcii. Altfel, de sforarul Burleanu nu văd cum am putea scăpa!

Horia Alexandrescu
Text preluat din România literară

loading...
PUTETI CITI SI...

Marica și pipa păcii

Postat la: 30.11.2017 |

0

Fotbalul nostru cel de toate zilele își joacă finalul de an pe două planuri: la vedere e bulibășeala din Liga 1, iar în spatele paravanului se întețește bătălia dintre oastea de strânsură a lui Burleanu şi artileria grea a Generației de aur. Despre Ligă ce-ar mai fi de zis, după ce băieții lui Edy Iordănescu, de la Astra, neplătiți de două luni și mai bine, au făcut praf și pulbere FCSB-ul lui Dică, unde Gigi achită lefuri regește, întocmai și la timp, sperând să mai ia o dată campionatul?! La cum și cât se mai joacă fotbalul ăsta, din trei în trei zile, pe ceață, lapoviță și, curând, zăpadă, sunt slabe speranțe că mai scoate capul cineva.

Toți sunt o apă și-un pământ, deși se cam vede că CFR-ul clujean și roş-albaştrii lui Becali sunt singurele trupe care pot emite cu adevărat pretenții la titlu. Bașca suita non-stop de gafe ale arbitrajelor - dacă numai gafe or fi! -care completează în mod jalnic, dar perfect explicabil, tabloul trist al fotbalului românesc din epoca Burleanu. Nu-i treaba mea să împart dreptatea între Dică și Becali, între Gigi și Budescu sau între Alibec și Dică, tot așa cum nu-mi pot explica nici războiul dintre galeria dinamovistă și Negoiță, atâta timp cât finanțatorul câinilor roșii s-a aruncat în Groapă de bună voie și nesilit de nimeni, ca să-i salveze de la pieire! Cred, însă, cu tărie că, la vremurile de restriște traversate de întregul nostru fotbal, e nevoie de fumat o pipă a păcii. Și între Becali și Dică, și între suporterii din Ştefan cel Mare și Negoiță, dar mai ales între cei care au dat valoare și faimă fotbalului românesc! E momentul ca tocmai ei să strângă rândurile în bătălia vitală pentru recucerirea FRF, ocupată (la ordin?!) de Burleanu și mercenarii săi.

În ultimele zile, am văzut mai multe ieșiri la rampă ale câtorva grei din fotbalul de prestigiu, care semnalează deopotrivă dezastrul patronat de federație, tinzând să se readune, dar fără a și face încă pasul decisiv. Or, exact asta lipsește și aș vrea să cred că Gică Popescu, Hagi, Prunea, Balaj, Pușcaș, Marica și toți ceilalți, conștienți că numai ei și împreună pot repune pe picioare fotbalul românesc, au maturitatea și înțelepciunea de a depăși orgoliile personale, așezându-se uniți în spatele unui singur candidat. Îmi pare rău că Ionuț Lupescu a anunțat că nu poate candida, dar cred că susținerea lui, asumată deja pentru Generația de aur și venită din poziția de șef al Comisiei Tehnice a UEFA, va cântări greu în bătălia cu gașca lui Burleanu. Și-atunci, cine ar putea fi capul de coloană, din lunga listă de posibili contracandidați? Eu cred că liantul optim ar fi Ciprian Marica, fostul tricolor și internațional european, care ar întruni, după părerea mea, toate atributele necesare viitorului șef al federației.

Cu peste 70 de meciuri în echipa națională, căreia i-a fost la un moment dat și căpitan, Marica are experiența unor mari cluburi europene - dintre care sunt de notat VfB Stuttgart și Schalke 04, dar și Șahtior Donețk și Getafe- este unul dintre puținii fotbaliști de renume care au evoluat în țară atât la Dinamo, cât și la Steaua, iar în materie de pregătire profesională are școală mai multă decât toată liota lui Burleanu la un loc. Ciprian Marica are un master în management și marketing la federația spaniolă, apoi a absolvit un curs similar și la Universitatea din St. Gall, într-un parteneriat cu Schalke 04, ceea ce i-a conferit cunoștințe temeinice privind organizarea și conducerea activității fotbalistice. Or, toate astea, adăugate experienței sale din teren, îl recomandă, la numai 32 de ani, drept candidatul ideal la șefia federației. De altfel, Mitică Dragomir a și avansat ideea unei formule Marica-Balaj, dar condiția ar fi ca ei să se decidă să candideze împreună, să adune în spatele lor Generația de aur și toți să fumeze o pipă a păcii. Altfel, de sforarul Burleanu nu văd cum am putea scăpa!

Horia Alexandrescu
Text preluat din România literară

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE