ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




Încotro se îndreaptă lumea?

Postat la: 01.11.2018 | Scris de: ZIUA NEWS

Încotro se îndreaptă lumea?

E vremea ultimatumurilor. Savanţii ne ameninţă că astăzi, pe planetă, trăiesc ultimele generaţii care mai pot să întreprindă ceva ca să salveze natura. În timp ce diagnosticienii politici prevestesc sfârşitul democraţiei - codul fundamental pe care se întemeiază viaţa Europei. Iar după ce, în anii crizei, Şcoala de la Harvard vedea economia lumii având drept chei lăcomia şi frica, nu mai departe de începutul acestei săptămâni am avut parte de profeţii potrivit cărora „după ce frica şi furia au câştigat alegerile în Brazilia" aceste două psihoze vor împinge lumea „spre dezagregarea ordinii sociale"

Daniel Kahneman, laureat Nobel pentru economie, în celebra sa carte „Gândire rapidă, gândire lentă", scrie că „distincţiile între bine şi rău sunt întipărite în alcătuirea noastră biologică". De aici concluzia că „Răul este mai tare decât Binele". Punând deci lucrurile în balanţă, talerul cu argumente rele tinde să atârne mai greu decât cel cu argumente bune.

Şi totuşi, logica are alte legi. Acum trei decenii, în vremuri tulburi, Raymond Aron îşi înscria numele pe o lungă listă de celebrităţi care s-au încumetat să vadă lumea mergând într-o anumită direcţie, deşi evenimentele petrecute într-un viitor apropiat au purtat-o într-o cu totul altă direcţie. Chiar diametral opusă profeţiei făcute. În plină ofensivă a ideologiei comuniste, ce pusese stăpânire pe o mare parte a planetei, ameninţând să se extindă, reputatul sociolog şi publicist francez vedea, într-o carte profetică, înmulţindu-se zonele cu „câini poliţişti şi turnuri de observaţie", ca să împiedice orice fel de interferenţă cu „decadenţa societăţii de consum". Dar Raymond Aron se înşela. A fost tocmai invers. A căzut Zidul Berlinului. Şi au început să cadă miturile. Apoi comunismul şi-a strâns lucrurile şi a părăsit terenul.

A venit, apoi, rândul altor profeţi, care au văzut că foarte repede vor curge lapte şi miere în fostul „lagăr comunist" de îndată ce economia de piaţă va lua locul economiei de comandă. Ştim din proprie experienţă că, în plan politic, lucrurile s-au petrecut relativ potrivit profeţiilor. Partidele comuniste au cedat puterea (ori le-a fost luată) şi, imediat, vechile instituţii s-au prăbuşit. În plan economic însă, domeniu în care sunt măsuraţi nenumăraţi indicatori, procesul n-a mai fost atât de rapid. Dimpotrivă, a mers încet, foarte încet. Dar trenul a pornit. Trenul economiei de piaţă. Iar România a urcat în acest tren. Lucrurile au demarat însă greu. Iar speranţa că într-un an, cel mult în doi, economia românească va ieşi din impas, a fost o iluzie.

S-a dezvoltat însă rapid, alergând ca argintul viu, sectorul economiei necontabilizate. Un sector ce se baza în mare parte pe reţele primitive. Prolifera contrabanda. Din întreprinderile de stat „se scurgeau" imense cantităţi de mărfuri, ce erau comercializate pe piaţa neagră internă sau pe pieţele externe. A mai trecut ceva timp până când inclusiv canalele corupţiei s-au diversificat, au devenit sofisticate. A fost dezvoltat totodată şi un flux în sens invers. Foarte mulţi bani murdari, proveniţi din economia informală, au fost folosiţi la suprafaţă în circuite economice curate. Este cert că economia informală a constituit mult timp şi o sursă de venituri suplimentare pentru o bună parte a populaţiei. Mă refer atât la piaţa neagră a muncii şi la piaţa neagră a serviciilor, domenii în care timp îndelungat au muncit şi au obţinut venituri din muncă milioane de oameni, cât şi la faptul că din această economie nevăzută veneau injecţii de capital în economia oficială, erau susţinute investiţii ce menţineau numeroase locuri de muncă.

Revenind la mersul lumii, este cert că nu putem să facem abstracţie de talerul ce atârnă mai greu în balanţă, cel cu informaţii negative. Dar nici nu e cazul să ignorăm faptul că în psihologia cognitivă importante sunt atât formarea şi evaluarea ipotezelor, cât şi analiza complexă a informaţiilor semnificative pentru testarea acestor ipoteze. Şi, la urma urmei, să nu uităm că dacă filosofia ne este un ghid bun în căutarea adevărului, logica ajută mintea să n-o ia razna. Şi să fie folosită corect inteligenţa.

Adrian Vasilescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Încotro se îndreaptă lumea?

Postat la: 01.11.2018 | Scris de: ZIUA NEWS

0

E vremea ultimatumurilor. Savanţii ne ameninţă că astăzi, pe planetă, trăiesc ultimele generaţii care mai pot să întreprindă ceva ca să salveze natura. În timp ce diagnosticienii politici prevestesc sfârşitul democraţiei - codul fundamental pe care se întemeiază viaţa Europei. Iar după ce, în anii crizei, Şcoala de la Harvard vedea economia lumii având drept chei lăcomia şi frica, nu mai departe de începutul acestei săptămâni am avut parte de profeţii potrivit cărora „după ce frica şi furia au câştigat alegerile în Brazilia" aceste două psihoze vor împinge lumea „spre dezagregarea ordinii sociale"

Daniel Kahneman, laureat Nobel pentru economie, în celebra sa carte „Gândire rapidă, gândire lentă", scrie că „distincţiile între bine şi rău sunt întipărite în alcătuirea noastră biologică". De aici concluzia că „Răul este mai tare decât Binele". Punând deci lucrurile în balanţă, talerul cu argumente rele tinde să atârne mai greu decât cel cu argumente bune.

Şi totuşi, logica are alte legi. Acum trei decenii, în vremuri tulburi, Raymond Aron îşi înscria numele pe o lungă listă de celebrităţi care s-au încumetat să vadă lumea mergând într-o anumită direcţie, deşi evenimentele petrecute într-un viitor apropiat au purtat-o într-o cu totul altă direcţie. Chiar diametral opusă profeţiei făcute. În plină ofensivă a ideologiei comuniste, ce pusese stăpânire pe o mare parte a planetei, ameninţând să se extindă, reputatul sociolog şi publicist francez vedea, într-o carte profetică, înmulţindu-se zonele cu „câini poliţişti şi turnuri de observaţie", ca să împiedice orice fel de interferenţă cu „decadenţa societăţii de consum". Dar Raymond Aron se înşela. A fost tocmai invers. A căzut Zidul Berlinului. Şi au început să cadă miturile. Apoi comunismul şi-a strâns lucrurile şi a părăsit terenul.

A venit, apoi, rândul altor profeţi, care au văzut că foarte repede vor curge lapte şi miere în fostul „lagăr comunist" de îndată ce economia de piaţă va lua locul economiei de comandă. Ştim din proprie experienţă că, în plan politic, lucrurile s-au petrecut relativ potrivit profeţiilor. Partidele comuniste au cedat puterea (ori le-a fost luată) şi, imediat, vechile instituţii s-au prăbuşit. În plan economic însă, domeniu în care sunt măsuraţi nenumăraţi indicatori, procesul n-a mai fost atât de rapid. Dimpotrivă, a mers încet, foarte încet. Dar trenul a pornit. Trenul economiei de piaţă. Iar România a urcat în acest tren. Lucrurile au demarat însă greu. Iar speranţa că într-un an, cel mult în doi, economia românească va ieşi din impas, a fost o iluzie.

S-a dezvoltat însă rapid, alergând ca argintul viu, sectorul economiei necontabilizate. Un sector ce se baza în mare parte pe reţele primitive. Prolifera contrabanda. Din întreprinderile de stat „se scurgeau" imense cantităţi de mărfuri, ce erau comercializate pe piaţa neagră internă sau pe pieţele externe. A mai trecut ceva timp până când inclusiv canalele corupţiei s-au diversificat, au devenit sofisticate. A fost dezvoltat totodată şi un flux în sens invers. Foarte mulţi bani murdari, proveniţi din economia informală, au fost folosiţi la suprafaţă în circuite economice curate. Este cert că economia informală a constituit mult timp şi o sursă de venituri suplimentare pentru o bună parte a populaţiei. Mă refer atât la piaţa neagră a muncii şi la piaţa neagră a serviciilor, domenii în care timp îndelungat au muncit şi au obţinut venituri din muncă milioane de oameni, cât şi la faptul că din această economie nevăzută veneau injecţii de capital în economia oficială, erau susţinute investiţii ce menţineau numeroase locuri de muncă.

Revenind la mersul lumii, este cert că nu putem să facem abstracţie de talerul ce atârnă mai greu în balanţă, cel cu informaţii negative. Dar nici nu e cazul să ignorăm faptul că în psihologia cognitivă importante sunt atât formarea şi evaluarea ipotezelor, cât şi analiza complexă a informaţiilor semnificative pentru testarea acestor ipoteze. Şi, la urma urmei, să nu uităm că dacă filosofia ne este un ghid bun în căutarea adevărului, logica ajută mintea să n-o ia razna. Şi să fie folosită corect inteligenţa.

Adrian Vasilescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE