• Tweet

Pentru ca opoziția să vină la guvernare, singura soluție este să se formeze în Parlamentul României, imediat după alegerile pentru Parlamentul European, o nouă majoritate. În Legislativ. Ar fi o mișcare dramatică. Ea trebuie însă declanșată numai după îndeplinirea unei prime condiții elementare: ca PSD să obțină un rezultat dezastruos sau foarte slab. Care sunt însă celelalte condiții?

Un rezultat dezastruos sau foarte slab al PSD ar fi ca acest partid, pentru prima dată în istorie, să nu mai fie capabil să obțină cel mai bun rezultat. Un alt partid din opoziție, cel mai probabil PNL, ar urma în acest scenariu să demonstreze că a devenit forța politică dominantă. Concret, ar fi necesar ca PNL să facă un scor de peste 35%. Iar PSD să se plaseze cu câteva procente mai jos. Cum s-ar întâmpla așa ceva? Un asemenea scor ar fi posibil doar în condițiile în care aproape toate cercetările de piață făcute de institute cât de cât serioase s-ar dovedi false. Iar o condiție sine qua non a unui scor de natură să poată constitui premiza răsturnării situației politice este o prezență la urne neașteptat de mare pentru alegerile europarlametare. În urmă cu cinci ani, s-au prezentat doar 32% dintre cetățenii cu drept de vot.

Dacă cifra se menține aceeași, mișcarea de care vorbeam mai sus nu s-ar putea produce. Klaus Iohannis a încercat imposibilul. Să aducă mai multă lume la alegerile europarlamentare, forțând în aceeași zi și în aceleași secții un referendum comandat de el. Care, spre deosebire de celălalt referendum, are în spate voința unei singure persoane și nu a trei milioane de cetățeni. Dacă reușește să aducă pentru acest referendum 30% dintre cetățeni cu drept de vot, atunci victoria este aproape integral a lui. Dacă nu, își va asuma eșecul. Un eșec multiplu. Un eșec politic al său, al partidelor care îl susțin, dar nu mai puțin un eșec al modului în care președintele înțelege să trateze temele complexe ale independenței Justiției, domniei legii și drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Dacă Iohannis aduce la referendum 30%, înseamnă - scăzând o bună parte din electoratul frontului PSD - că la alegerile europarlamentare românii s-ar prezenta într-un procent fenomenal de circa 40% sau chiar peste. Este improbabil, dar de dragul acestui scenariu al venirii opoziției al putere, un asemenea rezultat poate fi luat în calcul.

Cum se poate întâmpla acest fapt suprinzător al unei prezențe masive la vot, unice în Europa? Numai cu condiția creării unei puternice emoții colective. Referendumul în sine, tematica stufoasă și chiar contradictorie a acestuia, marile demonstrații de stradă organizate de opoziție, brutalitățile și violențele susținute de aceasta, sub pretextul că populația are dreptul se manifeste liber, nu sunt de natură să declanșeze o emoție colectivă atât de puternică. Pentru a atinge acest obiectiv atât de drag președintelui Klaus Iohannis, invocat de el în mai multe rânduri, este indispensabilă producerea artificială a unui eveniment major, care să cutremure întreaga societate și care aparent să nu aibă legătură cu procesul electoral. Un asemenea eveniment de intensitate maximă nu poate fi declanșat în acest moment în România decât de Armată sau de cel mai puternic serviciu secret. Excludem Armata, întrucât e imposibil de presupus că se bagă în așa ceva sau că poate fi manipulată în acest moment de către Klaus Iohannis. Eu unul însă exclud și Serviciul Român de Informații, a cărui activitate tinde sub Eduard Hellvig să se normalizeze. De dragul demonstrației însă, haideți să mergem mai departe.

Dacă se produce un eveniment de intensitate maximă, dacă se creează o fenomenală emoție colectivă, dacă această emoție colectivă aduce la vot un număr nebișnuit de mare de români și dacă rezultatele PNL vor fi mai bune decât rezultatele PSD, tot mai există o condiție indispensabilă pentru ca actuala majoritate parlamentară să fie dată peste cap. Exstența unui program foarte precis, extrem de mobilizator în plan guvernamental și în plan politic, în general, avansat de un nucleu de conducători, de lideri, suficient de credibil pentru a dizloca parlamentari din celelalte partide într-un număr suficient de mare pentru a schimba balanța puterii în Legislativ. Din toate experiențele trecute, rezultă că această răsturnare de situații nu se poate însă produce doar luând cu penseta parlamentari ai frontului PSD. Este necesară în mod obligatoriu o schimbare de orientare politică a UDR și a minorităților. Căci pe Victor Ponta, indiferent ce rezultate ar obține și indiferent cât îl înjură el pe Dragnea, opoziția din jurul lui Iohannis nu poate conta într-o asemenea operațiune, care presupune măturarea PSD de la putere. UDMR și minoritățile reprezintă buturuga mică pe care am putea-o vedea răsturnând carul mare. Aici însă există o imensă problemă.

Problema este Rareș Bogdan. Sau principala problemă. Omul adus pentru a deveni tractorul sau locomotiva PNL, transformat prin modul în care s-a achitat de sarcină într-o veritabilă rachetă electorală și care transpiră pentru a aduna cu fărașul tot ce a pierdut PNL în ultima vreme. În materie de electorat propriu, dar și în ceea ce privește electoratul altor partide din opoziție, inclusiv electoratul USR. În acest scop, Rareș Bogdan și-a utlizat din plin imaginea de patriot. De om necruățtor cu orice tentativă de a lovi dinspre Ardeal în unitatea națională. Pentru a atinge acest obiectiv, Rareș Bogdan a izbit constant în UDMR, sancționându-l drastic pentru tot ceea ce a considerat el că ar reprezenta vreo formă de revizionism. Consecința este că, pe de-o parte, câștigă electorat, în special din Ardeal, dar și din alte zone ale țării, iar pe de altă parte pierde cu certitudine electoratul captiv al minorităților. Iar consecința este că PNL, chiar și în eventualitatea unui scor suprinzător de bun, nu va putea forma în Parlament o majoritate care să răstoarne PSD.

Și cu aceasta am epuizat cele mai favorabile scenarii prin care PNL și Klaus Iohannis ar putea genera o schimbare majoră a configurației politice din România.

Sorin Rosca Stanescu