Între Săptămâna Patimilor și Referendumul pentru familie

Postat la: 11.10.2018 |

Între Săptămâna Patimilor și Referendumul pentru familie

Urmărind cu atenție modul în care a circulat informația cu privire la proaspătul referendum, mi-a atras atenția felul în care aceasta a fost propagată în spatiul public devoalând metode de manipulare foarte vechi, care au mai fost întâlnite în nenumărate situații. Voi alege drept pildă derularea unui episod binecunoscut, chiar de la începuturile creștinismului și anume, Săptămâna Patimilor, când, în numai cinci zile de când a fost ridicat în slăvi (Intrarea în Ierusalim), Iisus Hristos a fost hăituit, arestat, judecat și, în final, răstignit.

Să ne întoarcem, bunăoară, în urmă cu 2000 de ani, la momentul Intrării în Ierusalim a Mântuitorului. Să încercăm să ne imaginăm acea intrare triumfală, împărătească, de care nu mai avusese parte nimeni din Israel. Populația Ierusalimului era în proporție zdrobitoare impresionată, uimită, cucerită de întreaga activitate a lui Iisus, de învățăturile pe care le propovăduia, felul în care le vorbea, binefaceri, minuni etc. Păstrând, desigur, proporțiile, și nefăcând nicio comparație, ne amintim inițiativa privind tema familiei, motivul strângerii semnăturilor, în urmă cu doi-trei ani, când tuturor li se părea normal, firesc, puțini fiind cei care au reacționat împotrivă.

Așa cum ne relatează evanghelistul Marcu, după acel moment triumfal, Iisus a continuat propovăduirea în Ierusalim, luând chiar măsuri destul de dure împotriva celor care împietau valorile și simbolurile de credință din acea vreme (pe lângă mustrările verbale adresate mai marilor cetății, amintim răsturnarea tarabelor din biserică și alungarea celor care făceau negoț acolo), încrederea în autorități fiind puternic zdruncinată. Autoritățile s-au pus rapid în mișcare, au întocmit planuri, căutând motive "să-L prindă și să-L omoare", trimițând diverși propagandiști cu scopul de a răstălmăci sensul celor propovăduite și alegând cu grijă momentul, "nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor", după cum bine se știe.

De asemenea, când Iisus a fost uns cu mir scump, Iuda s-a arătat nemulțumit invocând risipa, banii putând fi folsiți spunea el, pentru ajutorarea săracilor. Exact la fel, în cazul referendumului, s-a invocat construirea de spitale cu banii cheltuiți pe această acțiune. Deci, nimic nou sub soare. De altfel, punerea la cale a acestui scenariu îl devoalează chiar Mântuitorul în momentul arestării din grădina Ghetsimani spunând mulțimilor că au avut ocazia să-L ridice în fiecare zi, din templu, când predica nu noaptea, pe ascuns, "ca hoții", ca să folosim o expresie atât de uzitată astăzi.

După arestare, urmează mărturiile mincinoase, perioadă în care poporului i se inoculează ușor-ușor ideea că are de-a face cu un profet mincinos ("mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui,  dar mărturiile nu se potriveau"). Extrapolând la cazul nostru, ne amintim mesajele deformate prin care a fost intoxicată opinia publică: un cu totul alt conținut al legii pentru care trebuiau să voteze (amnistii, legile justiției favorabile unui anumit partid etc.) sau prăpădul care s-ar întâmpla dacă ar vota (întoarcerea în evul mediu, ieșirea din UE) sau inutilitatea referendumului (specificarea din codul civil este suficientă) sau victimizarea homosexualilor (pierderea drepturilor acestei minorități) sau politizarea (referendumul cutărei persoane sau al cutărui partid) etc. care nu au făcut altceva decât să abată atenția electoratului către cu totul alte teme decât cea pentru care a fost inițiat demersul.

Mergem mai departe și descoperim teama celor care trebuiau să-L susțină pe Iisus (vezi lepădarea lui Petru, transferul responsabilității autorităților prin trimiterea judecății la Pilat, guvernatorul roman), înțelegând astfel, în cazul referendumului, neimplicarea multor instituții și persoane publice în transmiterea mesajului corect care, pentru a nu-și risca anumite privilegii, de cele mai multe ori materiale, dar și ale statutului social, s-au ferit în a-și manifesta punctul de vedere în această chestiune.

Momentul culminant este cel în care poporul este pus să aleagă între Iisus și Baraba, unde propaganda s-a pus în mișcare din toate puterile, fiind acoperite vocile celor care-L susțineau pe Iisus dând câștig de cauză, evident, criminalului Baraba. În cazul nostru, mass-media, cu mici excepții, s-au năpustit cu mesaje în genul celor amintite mai sus, dar și prin opinenți care au creat falsa impresie că au susținut referendumul, prin atitudini de genul "tema este penibilă","nu era momentul","nu mă interesează, dar dacă cutare e împotrivă eu sunt pentru", inoculând astfel impresia că subiectul este neimportant și momentul prost ales, au confiscat tema centrală canalizând atenția oamenilor către direcțiile pe care le-au dorit. Ca o concluzie, nu pot să spun decât că timpul le va descoperi pe toate. A se vedea tânguirea lui Petru...

Bogdan Munteanu

loading...
PUTETI CITI SI...

Între Săptămâna Patimilor și Referendumul pentru familie

Postat la: 11.10.2018 |

0

Urmărind cu atenție modul în care a circulat informația cu privire la proaspătul referendum, mi-a atras atenția felul în care aceasta a fost propagată în spatiul public devoalând metode de manipulare foarte vechi, care au mai fost întâlnite în nenumărate situații. Voi alege drept pildă derularea unui episod binecunoscut, chiar de la începuturile creștinismului și anume, Săptămâna Patimilor, când, în numai cinci zile de când a fost ridicat în slăvi (Intrarea în Ierusalim), Iisus Hristos a fost hăituit, arestat, judecat și, în final, răstignit.

Să ne întoarcem, bunăoară, în urmă cu 2000 de ani, la momentul Intrării în Ierusalim a Mântuitorului. Să încercăm să ne imaginăm acea intrare triumfală, împărătească, de care nu mai avusese parte nimeni din Israel. Populația Ierusalimului era în proporție zdrobitoare impresionată, uimită, cucerită de întreaga activitate a lui Iisus, de învățăturile pe care le propovăduia, felul în care le vorbea, binefaceri, minuni etc. Păstrând, desigur, proporțiile, și nefăcând nicio comparație, ne amintim inițiativa privind tema familiei, motivul strângerii semnăturilor, în urmă cu doi-trei ani, când tuturor li se părea normal, firesc, puțini fiind cei care au reacționat împotrivă.

Așa cum ne relatează evanghelistul Marcu, după acel moment triumfal, Iisus a continuat propovăduirea în Ierusalim, luând chiar măsuri destul de dure împotriva celor care împietau valorile și simbolurile de credință din acea vreme (pe lângă mustrările verbale adresate mai marilor cetății, amintim răsturnarea tarabelor din biserică și alungarea celor care făceau negoț acolo), încrederea în autorități fiind puternic zdruncinată. Autoritățile s-au pus rapid în mișcare, au întocmit planuri, căutând motive "să-L prindă și să-L omoare", trimițând diverși propagandiști cu scopul de a răstălmăci sensul celor propovăduite și alegând cu grijă momentul, "nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor", după cum bine se știe.

De asemenea, când Iisus a fost uns cu mir scump, Iuda s-a arătat nemulțumit invocând risipa, banii putând fi folsiți spunea el, pentru ajutorarea săracilor. Exact la fel, în cazul referendumului, s-a invocat construirea de spitale cu banii cheltuiți pe această acțiune. Deci, nimic nou sub soare. De altfel, punerea la cale a acestui scenariu îl devoalează chiar Mântuitorul în momentul arestării din grădina Ghetsimani spunând mulțimilor că au avut ocazia să-L ridice în fiecare zi, din templu, când predica nu noaptea, pe ascuns, "ca hoții", ca să folosim o expresie atât de uzitată astăzi.

După arestare, urmează mărturiile mincinoase, perioadă în care poporului i se inoculează ușor-ușor ideea că are de-a face cu un profet mincinos ("mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui,  dar mărturiile nu se potriveau"). Extrapolând la cazul nostru, ne amintim mesajele deformate prin care a fost intoxicată opinia publică: un cu totul alt conținut al legii pentru care trebuiau să voteze (amnistii, legile justiției favorabile unui anumit partid etc.) sau prăpădul care s-ar întâmpla dacă ar vota (întoarcerea în evul mediu, ieșirea din UE) sau inutilitatea referendumului (specificarea din codul civil este suficientă) sau victimizarea homosexualilor (pierderea drepturilor acestei minorități) sau politizarea (referendumul cutărei persoane sau al cutărui partid) etc. care nu au făcut altceva decât să abată atenția electoratului către cu totul alte teme decât cea pentru care a fost inițiat demersul.

Mergem mai departe și descoperim teama celor care trebuiau să-L susțină pe Iisus (vezi lepădarea lui Petru, transferul responsabilității autorităților prin trimiterea judecății la Pilat, guvernatorul roman), înțelegând astfel, în cazul referendumului, neimplicarea multor instituții și persoane publice în transmiterea mesajului corect care, pentru a nu-și risca anumite privilegii, de cele mai multe ori materiale, dar și ale statutului social, s-au ferit în a-și manifesta punctul de vedere în această chestiune.

Momentul culminant este cel în care poporul este pus să aleagă între Iisus și Baraba, unde propaganda s-a pus în mișcare din toate puterile, fiind acoperite vocile celor care-L susțineau pe Iisus dând câștig de cauză, evident, criminalului Baraba. În cazul nostru, mass-media, cu mici excepții, s-au năpustit cu mesaje în genul celor amintite mai sus, dar și prin opinenți care au creat falsa impresie că au susținut referendumul, prin atitudini de genul "tema este penibilă","nu era momentul","nu mă interesează, dar dacă cutare e împotrivă eu sunt pentru", inoculând astfel impresia că subiectul este neimportant și momentul prost ales, au confiscat tema centrală canalizând atenția oamenilor către direcțiile pe care le-au dorit. Ca o concluzie, nu pot să spun decât că timpul le va descoperi pe toate. A se vedea tânguirea lui Petru...

Bogdan Munteanu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE