• Tweet

Ce se va întâmpla atunci când Majestatea Sa se va stinge din viață? Cum va mai funcționa, fără Majestatea Sa, Casa Regală a României? Mai poate duce cineva mai departe făclia monarhiei? Pentru câți români monarhia va continua să fie o speranță și pentru câți români va rămâne doar o glorioasă amintire? Unde se va situa credibilitatea urmașilor Regelui Mihai? În mod straniu, la o parte dintre întrebările de mai sus, răspunsul îl poate da o decizie a statului român. Ce se va întâmpla în viitor cu Palatul Elisabeta?

Cât timp a fost în putere și în deplinătatea facultăților Sale, Majestatea Sa le-a repetat în mod insistent apropiaților că regretă faptul că nu a putut să aibă copii de sex masculin și că este decis să respecte Legea Salică, conform căreia, pentru Casa Regală a României, regele trebuie să fie în mod obligatoriu un bărbat. Tocmai de aceea, el a mizat enorm pe Principele Nicolae, pe care de altfel l-a și adus în acest scop în România.

Nu am de unde să știu dacă Principele Nicolae ar fi fost potrivit sau nu să-l urmeze pe gloriosul său înaintaș, care îi este bunic. Nu am avut niciodată prilejul să vorbesc sau să mă întâlnesc cu el. Sunt la fel de șocat ca și mulți alții, observând cu câtă brutalitate a fost el eliminat din Casa Regală și cu câtă înverșunare i s-a refuzat dreptul de a-și vizita bunicul, aflat în stare gravă pe patul de suferință. Și care își trăiește probabil ultimele zile. Sunt de asemenea șocat, ca mulți alții dintre cei care au crezut și mai cred în monarhie și în rolul benefic pe care aceasta l-ar putea juca și în viitor pentru destinul României, observând cum, înainte chiar de trecerea în neființă a Majestății Sale, Casa Regală a României este pe cale de a se degrada, transformându-se într-o fundație de interes public. Și totul pentru un pumn de arginți și câteva avantaje materiale, pe care le-au solicitat insistent Principesa Margareta și soțul ei.

Un proiect de lege inițiat de președinții celor două Camere urmează să fie adoptat în Parlament și apoi trimis președintelui Klaus Iohannis spre promulgare. Prin acest proiect de lege se stabilește ca o serie întreagă de facilități create Regelui Mihai pe parcursul vieții Sale și de care beneficiază și ceilalți foști șefi de stat români, să fie prelungite post mortem. Pentru încă 49 de ani, cu posibilitatea dublării acestei perioade, Palatul Elisabeta ar urma să fie în continuare utilizat de familia regală și de descendenții acesteia. Cu toate cheltuielile aferente. Și, în plus, întrucât în acest act normativ Casa Regală devine o fundație de interes public, ea va fi finanțată de stat, anual, cu sume considerabile de bani, în funcție de proiectele pe care le va implementa. O Casă Regală cu scop lucrativ. Să vedem ce ne spune un raționament elaborat pe calea reducerii la absurd despre acest proiect pe cale de a se materializa.

De ce este nevoie de 49 de ani, cu posibilitatea dublării acestei perioade? După cum se știe, niciuna dintre fiicele Regelui Mihai nu mai are posibilitatea de a procrea. Iar de vreme ce Principele Nicolae a fost exclus din Casa Regală, el nu va face parte din respectiva fundație de interes public și, ca atare, nu va putea beneficia în niciun fel de facilitățile conferite de statul român. Nici el și nici urmașii săi. Și atunci de ce este nevoie de 49 de ani, cu posibilitatea dublării acestei perioade? Pentru cine? Obiectiv vorbind, singurul membru de familie care ar mai putea procrea este domnul Radu Duda, ridicat la rangul de Principe și la gradul de colonel activ al Armatei Române. Oare pentru el este pregătit tortul cu bomboana pusă în mijloc de căre președinții celor două Camere?

Eu cred că Principele Duda și eventualii urmași ai acestuia din afara familiei regale, pentru că numai astfel ar mai putea avea urmași, va beneficia de Palatul Elisabeta și de celelalte avantaje 49 ori doi ani, în aceeași măsură în care îl va putea urma pe Regele Mihai, devenind, la fel ca și Majestatea Sa, mareșal al României.

Eu, ca și mulți alți români, eu, ca și mulți alți monarhiști, cred că s-a mers deja prea departe. Casa Regală a României, care a fost ajutată de statul român să trăiască mai mult decât decent după întoarcerea familiei în această țară și care a putut să-și recupereze o mare parte din bunurile confiscate de statul comunist, dispune de suficiente resurse materiale pentru a trăi în bunăstare, până se va stinge din lipsă de urmași sau până când se va perpetua prin intermediul domnului Radu Duda, singura persoană capabilă să aibă urmași. Aceste resurse materiale le vor permite în viitor membrilor Casei Regale să elaboreze și să implementeze proiecte în beneficiul românilor, fără a mai sta cu mâna întinsă la bugetul statului. În principiu, dacă intențiile sunt bune, nu există niciun motiv pentru a avea această lege. Mai mult chiar. Familia regală dispune în acest moment de resurse pentru ca, după dispariția Majestății Sale, să rămână în continuare în Palatul Elisabeta, care nu a aparținut niciodată Casei Regale. Dar să rămână în calitate de chiriaș. Plătind, cu alte cuvinte, chirie la RA-APPS.

Fiindcă tot se află Palatul Elsiabeta în epicentrul acestui scandal legat de viitorul act normativ, mă gândesc că în anul 2018, care este anul Marii Uniri, ar putea fi într-adevăr schimbat destinația acestui imobil, dar într-un cu totul alt scop. În loc să devină un sediu al unei fundații finanțate de stat, Palatul Elisabeta ar putea fi, printr-un act normativ, transformat într-un muzeu , începând chiar din momentul săvârșirii din viață a Majestății Sale. Un muzeu al regilor și voievozilor României. Un muzeu al regilor și voievozilor care au contribuit decisiv de-a lungul istoriei la formarea acestui minunat popor și la crearea României Mari. Un muzeu în care tinerii veniți din toate colțurile țării și turiștii sosiți de peste hotare să poată avea revelația desăvârșirii devenirii noastre pe glorioasa cale regală. Firește că urmașii Regelui Mihai ar putea juca un rol important în alcătuirea și dotarea corespunzătoare a acestui muzeu, de existența căruia s-ar putea bucura, în timp, milioane de oameni.
În sensul de mai sus și având în vedere toate considerațiile pe care le-am făcut în această modestă analiză, cred că o asemenea idee ar putea fi preluată de unul sau mai mulți parlamentari pentru a face cuvenitele amendamente la proiectul de lege inițiat de domnii Dragnea și Tăriceanu.

Sorin Rosca Stanescu