• Tweet

"Fricos, grandilocvent, gesticulator, își face curaj, și din vorbele lui aleg că ar vrea cu orice preț să prezideze un guvern fără opoziție. A avut chiar o vorbă de spirit pentru justificarea acțiunii. ,,E mai ușor să trăiești în c... decât să-l reprezinți,,... Ceea ce știu sigur este că acest om zgârcit, cu gesturi dezordonate, pornind dintr-un fizic care n-are osatură, nu poate constitui un punct de reazim pentru țara în pragul nebuniei. Isteric și feminin, plin de vorbe mari și sughițuri sentimentale, biet avocat cu trei discursuri pe an, talent de erupțiune verbală, fără liniștea nervoasă pe care o necesită o muncă metodică, Titulescu ar fi pentru România actuală o noua legendă distrusă.". Este portretul acid, făcut lui Nicolae Titulescu de Octavian Goga în jurnalul său, notația fiind scrisă în 21 Martie 1931.

Dacă azi am avea în lumea politică măcar vreo zece personaje care să poată vorbi și scrie corect în limba română, am putea bănui că măcar unul/una ar ține jurnal. Singurul publicat, pe care îl știu aparține unei doamne, care descrie, cu răutatea unei amante abandonate, aventurile de budoar din cabinetul fostului (slava Domnului!), președinte al țării. Altfel spus, o mitocănie groasă, o scriere banală și fără nici o calitate literară.

De multe ori mi-a părut rău că n-am avut talentul și consecvența necesare să țin un jurnal politic, în care să urmăresc oamenii scenei publice de după 1989. S-ar fi văzut acum cât de jos am ajuns, pe toate planurile. Citind fragmentul de jurnal al lui Octavian Goga (înteleg că deja s-a scos din programa de studiu a elevilor!) nu poți să nu te întrebi cum ar putea arăta portretul premierului de azi, Orban în viziunea "poetului pătimirii noastre", dispărut din manualul de Literatură română...

Situația partidelor românești e din ce în ce mai gravă; începând cu perioada domniei lui Traian Băsescu și consolidării a ceea ce numim acum "statul subteran", partidele au ajuns, prin "selecția" făcută la ordin, niște epave, conduse de oameni mediocri, arghirofili, dar mai ales șantajabili. Echipa din spatele lui Orban, ca și cea din spatele lui Ciolacu, cu puține excepții sunt doar rebuturi ale vieții sociale românești, cei cu care s-a făcut epurarea partidului, dar și cei care au contribuit, fie și doar prin tăcerea lor complice, la distrugerea capitalului românesc. Liberalii au încasat o primă lovitură prin trădarea lui Crin Antonescu. Nimeni până acum n-a reușit să ofere o variantă credibilă a "fugii" d-sale de pe arena de luptă politică.

Parte a acestei trădări a fost, cred, cooptarea în PNL a celor mai nocivi oameni din fostul PDL, mai ales cei din imediata apropiere a lui Băsescu, părtași la planul de distrugere al româniei, înfăptuit de liderul acestui partid, care a trecut de la stânga la dreapta politicii într-o singură noapte. A fost un semn pe care atunci nici lumea politică, nici opinia publică nu l-a sancționat, deși era un fapt nemaivăzut în lume. Distrugerea PNL a continuat mai apoi, cu "marii lideri" ai PDL deveniți peste noapte urmași ai Brătienilor, ascunși strategic la Bruxelles, spre a li se pierde urma "penală" și a-și putea proteja mai bine averile imense, făcute pe cadavrul distrugerii oamenilor de afaceri români. Așa s-a ajuns la Orban, (vi-l amintiți la GDS, lingând pantofii dnei Kovesi!), și sărind la demonstrația de susținere a "statului paralel" din justiție, când striga din toți rărunchii, "cine nu sare, ia condamnare!"...

Au luat condamnări și au murit în pușcării mulți nevinovați, nu-i problemă... dar, pe nepusă masă, a apărut Rareș Bogdan, care amenință să le strice jocurile. Aducând PNL cel puțin 10% în alegeri, Rareș Bogdan reprezintă, alături de alți câțiva tineri, schimbarea firească, de neevitat. O schimbare care îl sperie din ce în ce mai mult pe Orban, care de un timp încearcă pe toate căile să-l compromită, chiar și folosind elemente declasate din serviciile secrete. Filmarea cu drona, a unei simple întâlniri a lui Rareș Bogdan la Cluj, cu câțiva prieteni e un semn de disperare. Numai că, la mintea obosită, efortul lui "Lucovid" - așa cum a fost supranumit, pare jalnic. Nici o manevră nu poate să schimbe situația de fapt: Rareș Bogdan e tot ceea ce Orban nu va putea să fie niciodată. Și, mai cred că e o chestiune de timp până dl. Johannis va constata că adevărata piatră de moară care trage PNL în jos este tocmai grupul de politicieni arghirofili din jurul lui Orban. Un om care se plimbă prin târguri, cu maimuța pe umăr, fără alte performanțe decât cele din domeniul sforăriilor de partid și care cere cetățenilor să nu respecte hotărârile Curții Constituționale, nu poate impune nici un respect.

Pe partea cealaltă a politicii ar fi fost normală și preferabilă o "stângă de proximitate" -, (cum spune O. Nimigean, unul dintre puținii intelectuali care își mai permit exerciții de gândire liberă), o stângă proudhoniană, cu care mulți români au clare afinități, și care să observe accelerarea uniformizării mondialiste. Să tragă semnale de alarmă că suntem inundați de prostia agresivă, pentru care etosul, istoria, familia, valorile duse de români din generație în generație nu mai fac nici cât o ceapă degerată. Să ne avertizeze despre instaurarea consolidată a oligarhiilor corporatist-financiare, și cum anume se insinuează acest mondialism, care reușeste joncțiunea dintre oligarhia economică, și o așa-zisă stângă "culturală", pentru care sexul copilului nu mai trebuiește trecut pe actul de naștere. Că toți aceștia nu sunt nimic altceva decât propagandisti de bune intenții, idiotii utili, care fragilizează și aculturează etosurile istorice, dărâmându-le, precum recent a fost pulverizată statuia lui Cervantes...

"Statul Subteran" a reușit, profitând de puterea sa ocultă, de care am luat act de prea multe ori, să facă posibilă nașterea unei pseudostângi neomarxiste. Numai că la noi, punctual, aici se îmbină chipul politicianului-oligarh, care își îbogățește familia și prietenii din granturi europene, cu chipul politicianului-turnător absolut, care nu face legi în parlament, ci doar adună informații și face plângeri penale la DNA. Cu astfel de neo-marxism autohton se dorește înlocuirea actualei stângi, sarcină pentru care a fost ales un anume domn Ciolacu.

Un domn Ciolacu vorbind în propoziții scurte, nu în fraze, modest și ușor de plimbat prin politica interesului minor și a distrugerii propriului partid, înconjurat de figuri străvezii, care mai amintesc de susținerea pentru un Dragnea, Dăncilă sau Ponta, acum reveniți în prima linie cu misiunea de a se asigura că stânga nu va face niciodată o opoziție reala nimănui, niciodată.

Două partide delabrate, distruse în ultimii douăzeci de ani, după rețete importate, din care au rămas doar nume pe dosarele pe care le cerea Timmermans ca să demonstreze că România e cea mai curuptă țară din U.E. Politicieni sacrificați, înlocuiți de colaboraționiști și unelte ale distrugerii naționale; dintre aceștia vor trebui să-și aleagă partidele stâlpii reformei. Mă întreb ori de câte ori aud jalnica justificare a celor care mai susțin epurarea prin așa-zisa "luptă anticorupție", dacă nu cumva toate crimele istoriei politice au la bază aceeași înțelegere greșită a definiției libertății (varianta sovietică, reinterpretată de Plehanov după Spinoza).

Acea "necesitate înțeleasă, asumată și acceptată", la care mulți dintre noi nu s-au lăsat prostiți; fiindcă era o necesitate care nu era deloc înțeleasă înainte de acceptare. Si tocmai de aceea s-a dovedit a fi un dezastru. Acum ne-am trezit în situația în care va trebui să ne reconstruim libertatea, partidele și capitalul românesc bazându-ne pe îngenunchiații de bună-voie, cei cu cefele groase, dispuși oricând la o turnătorie voioasă, gata oricând să spună că albul este negru și să sară în sus la proteste, pentru cît mai multe cătușe și procese dictate de la Bruxelles sau de oriunde, de aiurea, din cine mai știe ce capitală va fi să fie... Cuvintele "fatalitate" și "supunere" pe care se subînțelege că sunt cuprinse în tot acest angrenaj al minților mici sunt cea mai perfectă justificare pentru multele destine distruse de mai bine de 15 ani de libertate „originală" impusă prin forța unor sfertodocți îngenunchiați în fața unor icoane false.

Octavian Hoandră