Piticul bun, piticul rău și Klaus Iohannis

Postat la: 04.07.2018 |

Piticul bun, piticul rău și Klaus Iohannis

Asistăm la o mare dispută. Care, din când în când, devine isterică. Și, în orice caz, e dramatică. Pentru că tema este nici mai mult nici mai puțin decât suspendarea și demiterea președintelui României. Disputa este generată de duplicitate. Iar duplicitatea este consecința existenței a doi pitici. Unul rău și altul bun.

Acest joc politic de-a piticul rău și de-a piticul bun nu este de dată recentă. El există din capul locului. De când a fost făcută coaliția. De când există alianța PSD-ALDE. Rând pe rând, prin rotație și în funcție de tema aflată în dispută, cei doi lideri, Dragnea și Tăriceanu joacă alternativ rolurile de pitic rău și de pitic bun. Asta a devenit o regulă. Întotdeauna, înaintea unei decizii importante, care este totodată și controversată, asistăm la o aparentă bâlbâială la vârful coaliției. Unul dintre lideri face un anunț, celălalt își exprimă în termeni destul de voalați obecțiile. Rezultatul este generarea unei dezbateri aprinse nu numai în mediul poltic ci, în general, în opinia publică. Un asemenea exercițiu funcționează perfect ca un balon de încercare. Opinia publică și mediul politic sunt testate. După ce liderii coaliției văd încotro bate vântul, acționează într-o perfectă înțelegere.

Piticul rău și piticul bun funcționează și în ceea ce privește această decizie de importanță capitală, legată de posibilitatea suspendării și demiterii președintelui Klaus Iohannis. Și, ceea ce este interesant, funcționează alternativ. Primul care a afirmat în temeni cât se poate de tăioși că, neconformându-se deciziei Curții Constituționale, președintele Klaus Iohannis își va asuma toate consecințele, a fost Călin Popescu Tăriceanu. Acest tip de exprimare trimite direct la singura sancțiune posibilă, care este suspendarea, urmată de demitere. Dar, evident, Tăriceanu nu a făcut în mod deschis o asemenea afirmație. În scurt timp, fiind întrebat în mod direct despre posibilitatea unei suspendări, Liviu Dragnea a jucat rolul piticului bun. Afirmând că despre așa ceva nu s-a discutat în coaliție. Iată că, recent, cel care a deschis prin retorica sa poarta suspendării urmată de demitere este același Liviu Dragnea. Transformat peste noapte din piticul bun în piticul rău. Este fix momentul în care se produce rocada, Tăriceanu fiind acum cel care lasă impresia că înlătură un asemenea scenariu.

Este un joc politic care poate fi citit în mod corect și înțeles. O coaliție are dezavantajele ei. Dar are și avantaje. Printre acestea se numără și faptul că liderii pot juca până la un punct în mod ambiguu, testând dar și aburind în același timp opinia publică. Apoi, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată, cel puțin de când avem această majoritate parlamentară, decizia e luată fără ezitări și rămâne definitivă. Cred că ne aflăm într-un asemenea scenariu.

O suspendare urmată de procedura de demitere a președintelui, luată într-un sezon în care mulți români sunt în vacanță și înainte cu un an de alegerile prezidențiale prezintă avantaje și dezavantaje. Deci calculele politice sunt necesare. Chiar dacă deasupra acestor calcule politice trebuie să primeze exigențe mai înalte. Cum este de pildă necesitatea, dar și răpunderea în același timp, de a apăra Constituția. Și de a face în așa fel de la nivelul celei mai reprezentantive puteri în stat, puterea legislativă, ca această Constituție să fie aplicată în litera și spiritul ei.

Să revenim însă la calculele politice. Faptul că cele două evenimente, suspendarea și demiterea, ar urma să se producă în această vară și cel mai târziu la începutul toamnei, are efecte semnificative asupra prezenței la vot și a compoziției cetățenilor care urmează să se pronunțe. E clar că prezența la vot va fi mai mică, în condițiile în care cel puțin un sfert din populația României se mișcă în această perioadă în alte localități decât cele de domiciliu. O prezență la vot mai scăzută, așa cum s-a demonstrat până acum, favorizează Stânga. Deci șansa ca Iohannis să fie demis prin referendum crește. Pe de altă parte, este obligatoriu ca totuși 30% din totalul cetățenilor cu drept de vot să meargă la referendum. Aceasta presupune un efort consistent din partea majorității și o bună motivare a bazinelor electorale ale Stângii. Și aici există, într-adevăr, un risc. Dacă nu vor ieși din casă suficient de mulți români? În acestă eventualitate, la capătul referendumului, Klaus Iohannis nu va putea fi demis. Și atunci poziția acestuia, în loc să se șubrezească, se întărește.

Sunt și multe alte calcule care trebuie făcute și chiar se fac înaintea unei decizii definitive, care urmează să fie luată probabil pe parcursul acestei săptămâni. Până atunci însă, jocul de-a piticul rău și de-a piticul bun este util și îi ajută pe liderii coaliției, prin observarea și analiza atentă a diverselor tipuri de reacție, să ia decizia corectă.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Piticul bun, piticul rău și Klaus Iohannis

Postat la: 04.07.2018 |

0

Asistăm la o mare dispută. Care, din când în când, devine isterică. Și, în orice caz, e dramatică. Pentru că tema este nici mai mult nici mai puțin decât suspendarea și demiterea președintelui României. Disputa este generată de duplicitate. Iar duplicitatea este consecința existenței a doi pitici. Unul rău și altul bun.

Acest joc politic de-a piticul rău și de-a piticul bun nu este de dată recentă. El există din capul locului. De când a fost făcută coaliția. De când există alianța PSD-ALDE. Rând pe rând, prin rotație și în funcție de tema aflată în dispută, cei doi lideri, Dragnea și Tăriceanu joacă alternativ rolurile de pitic rău și de pitic bun. Asta a devenit o regulă. Întotdeauna, înaintea unei decizii importante, care este totodată și controversată, asistăm la o aparentă bâlbâială la vârful coaliției. Unul dintre lideri face un anunț, celălalt își exprimă în termeni destul de voalați obecțiile. Rezultatul este generarea unei dezbateri aprinse nu numai în mediul poltic ci, în general, în opinia publică. Un asemenea exercițiu funcționează perfect ca un balon de încercare. Opinia publică și mediul politic sunt testate. După ce liderii coaliției văd încotro bate vântul, acționează într-o perfectă înțelegere.

Piticul rău și piticul bun funcționează și în ceea ce privește această decizie de importanță capitală, legată de posibilitatea suspendării și demiterii președintelui Klaus Iohannis. Și, ceea ce este interesant, funcționează alternativ. Primul care a afirmat în temeni cât se poate de tăioși că, neconformându-se deciziei Curții Constituționale, președintele Klaus Iohannis își va asuma toate consecințele, a fost Călin Popescu Tăriceanu. Acest tip de exprimare trimite direct la singura sancțiune posibilă, care este suspendarea, urmată de demitere. Dar, evident, Tăriceanu nu a făcut în mod deschis o asemenea afirmație. În scurt timp, fiind întrebat în mod direct despre posibilitatea unei suspendări, Liviu Dragnea a jucat rolul piticului bun. Afirmând că despre așa ceva nu s-a discutat în coaliție. Iată că, recent, cel care a deschis prin retorica sa poarta suspendării urmată de demitere este același Liviu Dragnea. Transformat peste noapte din piticul bun în piticul rău. Este fix momentul în care se produce rocada, Tăriceanu fiind acum cel care lasă impresia că înlătură un asemenea scenariu.

Este un joc politic care poate fi citit în mod corect și înțeles. O coaliție are dezavantajele ei. Dar are și avantaje. Printre acestea se numără și faptul că liderii pot juca până la un punct în mod ambiguu, testând dar și aburind în același timp opinia publică. Apoi, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată, cel puțin de când avem această majoritate parlamentară, decizia e luată fără ezitări și rămâne definitivă. Cred că ne aflăm într-un asemenea scenariu.

O suspendare urmată de procedura de demitere a președintelui, luată într-un sezon în care mulți români sunt în vacanță și înainte cu un an de alegerile prezidențiale prezintă avantaje și dezavantaje. Deci calculele politice sunt necesare. Chiar dacă deasupra acestor calcule politice trebuie să primeze exigențe mai înalte. Cum este de pildă necesitatea, dar și răpunderea în același timp, de a apăra Constituția. Și de a face în așa fel de la nivelul celei mai reprezentantive puteri în stat, puterea legislativă, ca această Constituție să fie aplicată în litera și spiritul ei.

Să revenim însă la calculele politice. Faptul că cele două evenimente, suspendarea și demiterea, ar urma să se producă în această vară și cel mai târziu la începutul toamnei, are efecte semnificative asupra prezenței la vot și a compoziției cetățenilor care urmează să se pronunțe. E clar că prezența la vot va fi mai mică, în condițiile în care cel puțin un sfert din populația României se mișcă în această perioadă în alte localități decât cele de domiciliu. O prezență la vot mai scăzută, așa cum s-a demonstrat până acum, favorizează Stânga. Deci șansa ca Iohannis să fie demis prin referendum crește. Pe de altă parte, este obligatoriu ca totuși 30% din totalul cetățenilor cu drept de vot să meargă la referendum. Aceasta presupune un efort consistent din partea majorității și o bună motivare a bazinelor electorale ale Stângii. Și aici există, într-adevăr, un risc. Dacă nu vor ieși din casă suficient de mulți români? În acestă eventualitate, la capătul referendumului, Klaus Iohannis nu va putea fi demis. Și atunci poziția acestuia, în loc să se șubrezească, se întărește.

Sunt și multe alte calcule care trebuie făcute și chiar se fac înaintea unei decizii definitive, care urmează să fie luată probabil pe parcursul acestei săptămâni. Până atunci însă, jocul de-a piticul rău și de-a piticul bun este util și îi ajută pe liderii coaliției, prin observarea și analiza atentă a diverselor tipuri de reacție, să ia decizia corectă.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE