PNȚCD și "ciuma roșie"

Postat la: 01.04.2019 |

PNȚCD și

Am încercat să estimez dacă, prin alianța semnată recent între cele două partide, PNȚCD are mai mult de câștigat sau mai mult de pierdut. Rezultatul e pozitiv. Decizia lui Aurelian Pavelescu ar putea avea drept consecință, dacă este urmată de alți pași concreți, supraviețuirea sau chiar relansarea acestui partid istoric. Dar PSD? Ce are de câștigat? De ce a semnat Liviu Dragnea această înțelegere politică?

Dacă pentru unii țărăniști mai talibani, alianța dintre cele două partide poate să aibă aparența unui pact al diavolului, același lucru s-ar putea spune și despre unii pesediști mai talibani. De-a lungul istoriei, militanții țărăniși au avut mult de suferit de pe urma partidului comunist. Iar PSD este perceput de adversarii săi politici drept un continuator al partidului comunist. Dar și comuniștii, iar mai târziu pesediștii au afirmat insistent că PNȚCD le-ar fi cauzat mari suferințe. Aceste afirmații s-au transformat în tabuuri pe care am avut ocazia să le auzim invocate insistent după 1989. Prin urmare, ne putem întreba dacă nu care cumva Liviu Dragnea și-a asumat un risc în raport cu propriul electorat, făcând această alianță. Și dacă răspunsul este afirmativ, întrebarea imediat următoare este dacă riscul se justifică. În definitiv, ce primește PSD în schimbul faptului că se aliază cu un partid, care nu mai are practic prea multe energii electorale și pe care l-a demonizat în trecut?

Când urmașii FSN-ului au fuzionat cu Partidul Social Democrat Român, au urmărit un beneficiu cât se poate de concret. Partidul istoric, topit în partidul-stat creat în decembrie 1989, i-a dat acestuia din urmă legitimitate și onorabilitate internă și externă. Partidul Social Democrat Român nu era un partid puternic. Dimpotrivă. La fel cum se întâmplă azi cu PNȚCD, resursele sale electorale erau pe cale de a se epuiza. În schimb, avea un trecut care le făcea cinste membrilor și simpatizanților săi. Actualul PSD, fuzionând cu Partidul Social Democrat Român, i-a cumpărat acestuia istoria. Pe care și-a pus-o în piept. Intrând astfel pe poarta din față și în Internaționala Socialistă.

Dar ce fel de altoi pe arborele PSD taxat de către adversari drept „ciumă roșie" ar putea fi PNȚCD, un partid care, doctrinar, s-a plasat mai întotdeauna la polul opus? Atât în perioada interbelică, când s-a aflat în competiție politică cu Partidul Social Democrat Român, cât și ulterior, când atât Coposu cât și nucleul de conducere al țărăniștilor au fost intens demonizați de către echipa și chiar electoratul lui Ion Iliescu. Ei bine, discutăm din nou despre o afacere politică temeinic calculată și gândită, în care este vorba tot despre istorie și onorabilitate.

Cu toate acuzațiile care i se aduc, realitatea este că PSD, începând chiar din epoca în care Adrian Năstase era premier, a acționat nu numai ca un partid de Stânga, ci și ca un partid de Dreapta. Multe dintre măsurile în plan economic adoptate și implementate de către PSD au fost mai degrabă specifice partidelor liberale și conservatoare. Acoperind o plajă de obiective atât de largă, PSD și-a putut menține astfel și cel mai semnificativ electorat. Un electorat care, după cum ne arată rezultatul alegerilor, reprezintă circa 40% din populația României. Să reprezinte cei 500.000 de membri PSD și milioanele de simpatizanți ai acestui partid o „ciumă roșie"? Cine jignește în acest fel atât de mulți concetățeni este cel puțin iresponsabil. Dar, fiindcă PSD este obsedat de propria sa legitimitate și de propria sa onorabilitate, este de înțeles de ce, după ce s-a altoit cu Partidul Social Democrat Român, face astăzi prima mișcare pentru o nouă inginerie horticolă, prin pactul politic încheiat cu PNȚCD și care este consecutiv proiectului politic care a însemnat Uniunea Social Liberală și, mai nou, alianței sale cu ALDE. Acesta este câștigul vizat de PSD, care își mai cumpără și își asumă astfel un fragment necesar de istorie. Iar primul câștig concret este, iată, plasarea pe lista candidaților la europarlamentare a lui Chir Terhes, un personaj de peste Ocean, temeinic instruit, curajos și implicat și extrem de apropiat prin întreaga sa familie de PNȚCD.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

PNȚCD și "ciuma roșie"

Postat la: 01.04.2019 |

0

Am încercat să estimez dacă, prin alianța semnată recent între cele două partide, PNȚCD are mai mult de câștigat sau mai mult de pierdut. Rezultatul e pozitiv. Decizia lui Aurelian Pavelescu ar putea avea drept consecință, dacă este urmată de alți pași concreți, supraviețuirea sau chiar relansarea acestui partid istoric. Dar PSD? Ce are de câștigat? De ce a semnat Liviu Dragnea această înțelegere politică?

Dacă pentru unii țărăniști mai talibani, alianța dintre cele două partide poate să aibă aparența unui pact al diavolului, același lucru s-ar putea spune și despre unii pesediști mai talibani. De-a lungul istoriei, militanții țărăniși au avut mult de suferit de pe urma partidului comunist. Iar PSD este perceput de adversarii săi politici drept un continuator al partidului comunist. Dar și comuniștii, iar mai târziu pesediștii au afirmat insistent că PNȚCD le-ar fi cauzat mari suferințe. Aceste afirmații s-au transformat în tabuuri pe care am avut ocazia să le auzim invocate insistent după 1989. Prin urmare, ne putem întreba dacă nu care cumva Liviu Dragnea și-a asumat un risc în raport cu propriul electorat, făcând această alianță. Și dacă răspunsul este afirmativ, întrebarea imediat următoare este dacă riscul se justifică. În definitiv, ce primește PSD în schimbul faptului că se aliază cu un partid, care nu mai are practic prea multe energii electorale și pe care l-a demonizat în trecut?

Când urmașii FSN-ului au fuzionat cu Partidul Social Democrat Român, au urmărit un beneficiu cât se poate de concret. Partidul istoric, topit în partidul-stat creat în decembrie 1989, i-a dat acestuia din urmă legitimitate și onorabilitate internă și externă. Partidul Social Democrat Român nu era un partid puternic. Dimpotrivă. La fel cum se întâmplă azi cu PNȚCD, resursele sale electorale erau pe cale de a se epuiza. În schimb, avea un trecut care le făcea cinste membrilor și simpatizanților săi. Actualul PSD, fuzionând cu Partidul Social Democrat Român, i-a cumpărat acestuia istoria. Pe care și-a pus-o în piept. Intrând astfel pe poarta din față și în Internaționala Socialistă.

Dar ce fel de altoi pe arborele PSD taxat de către adversari drept „ciumă roșie" ar putea fi PNȚCD, un partid care, doctrinar, s-a plasat mai întotdeauna la polul opus? Atât în perioada interbelică, când s-a aflat în competiție politică cu Partidul Social Democrat Român, cât și ulterior, când atât Coposu cât și nucleul de conducere al țărăniștilor au fost intens demonizați de către echipa și chiar electoratul lui Ion Iliescu. Ei bine, discutăm din nou despre o afacere politică temeinic calculată și gândită, în care este vorba tot despre istorie și onorabilitate.

Cu toate acuzațiile care i se aduc, realitatea este că PSD, începând chiar din epoca în care Adrian Năstase era premier, a acționat nu numai ca un partid de Stânga, ci și ca un partid de Dreapta. Multe dintre măsurile în plan economic adoptate și implementate de către PSD au fost mai degrabă specifice partidelor liberale și conservatoare. Acoperind o plajă de obiective atât de largă, PSD și-a putut menține astfel și cel mai semnificativ electorat. Un electorat care, după cum ne arată rezultatul alegerilor, reprezintă circa 40% din populația României. Să reprezinte cei 500.000 de membri PSD și milioanele de simpatizanți ai acestui partid o „ciumă roșie"? Cine jignește în acest fel atât de mulți concetățeni este cel puțin iresponsabil. Dar, fiindcă PSD este obsedat de propria sa legitimitate și de propria sa onorabilitate, este de înțeles de ce, după ce s-a altoit cu Partidul Social Democrat Român, face astăzi prima mișcare pentru o nouă inginerie horticolă, prin pactul politic încheiat cu PNȚCD și care este consecutiv proiectului politic care a însemnat Uniunea Social Liberală și, mai nou, alianței sale cu ALDE. Acesta este câștigul vizat de PSD, care își mai cumpără și își asumă astfel un fragment necesar de istorie. Iar primul câștig concret este, iată, plasarea pe lista candidaților la europarlamentare a lui Chir Terhes, un personaj de peste Ocean, temeinic instruit, curajos și implicat și extrem de apropiat prin întreaga sa familie de PNȚCD.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE