• Tweet

Un efect pervers al modului în care PNL se comportă ca partid de Opoziție este faptul că îl forțează pe Klaus Iohannis să joace în afara terenului. Să lovească de dincolo de tușă. Să fie simultan jucător și arbitru. Practic, liberalii nu îi permit președintelui să intre în teren și să se lupte cinstit și bărbătește pentru un al doilea mandat. Din această perspectivă, lui îi rămân din ce în ce mai puține opțiuni. Și iată de ce se bazează din ce în ce mai mult pe instituțiile de forță.

Așa cum s-a văzut și cum se dovedește pe zi ce trece, în România instituțiile de forță nu aduc voturi în favoarea unui competitor politic. Ele cel mult fură voturi. După uriașele scandaluri generate de dezvăluirile din ce în ce mai șocante vizând modul în care instituțile de forță s-au implicat în trecut în fraudarea alegerilor, în special a celor prezidențiale, este greu de prespus că asemenea scenarii se vor mai putea repeta în competiția din 2019. Și nici nu cred că rămâne timpul necesar pentru a se inventa și implementa alte noi rețete decât războiul de intoxicare pe rețelele de socializare sau furtul electronic al voturilor prin softul STS sau implicarea unor oameni din serviciul secret al Armatei în schimbarea urnelor de vot. Și nici tentativele de compromitere sau chiar de scoatere din teren a unor contracandidați sau lideri politici nu va mai avea efectul scontat în plan electoral. Așa cum de altfel s-a văzut la ultimele alegeri legislative. În plan propagandistic, nici retorica legată de "penali" nu va mai putea opera, întrucât o recentă directivă europenă, care va fi curând implementată și în România, interzice sub sancțiune acest lucru.

Președintelui Klaus Iohannis îi rămân puține opțiuni, ținând cont și de faptul - sau mai ales din acest motiv - că actuala opoziție, așa-zisa parte dreaptă a spectrului politic, este mai pulverizată și mai incoerentă decât oricând. Din câte se poate observa cu ochiul liber, motoarele Partidului National Liberal, în ciuda faptului că s-a încheiat procesul de fuziune cu PDL și au fost organizate cu succes și alegeri democratice de jos în sus, are încă, pentru o bună parte de timp de acum încolo, motoarele gripate. Dacă astăzi ar avea loc alegeri, PNL nu ar obține nici 20%. Iar dacă PSD își atinge țintele și vom afla curând că, în ciuda programului social, Guvernul își menține ritmul extrem de ridicat al creșterii economice, în primul rând al celei industriale, dacă va fi atinsă și ținta de deficit, de sub 3% și dacă, așa cum se preconizează, anul viitor vom avea și investiii suficient de mari și o absorbție corespunzătoare a fondurilor europene, atunci PNL, ca să nu mai vorbesc despre celelalte partide mai mici din Opoziție vor fi lipsite de muniția necesară pentru a face față cu succes testului electoral.

Pentru moment, președintele Klaus Iohannis aleargă singur și vesel în competiția pentru un al doilea mandat, în condițiile în care adversarii săi politici nu au avansat niciun nume de contracandidat. În aceste condiții, Iohannis pare puternic și chiar de neînvins. În plus, se pregătește să culeagă roadele vizibilității deosebite a României în a doua parte a anului electoral, când țara noastră va deține președinția rotativă a Uniunii Europene. Încă două motive de optimism sunt aparenta loialitate a serviciilor secrete, unde s-au produs la vârf schimbările dorite de Iohannis și tot aparenta susținere a sa în plan extern de către principalii noștri parteneri euroatlantici. Dar aceste atuuri sunt înșelătoare.

Președinția temporară a Uniunii Euopene este asigurată de Executiv. Președintele este doar parte a puterii executive. În consecință, cea mai relevantă implicare o va avea Guvernul. Dacă cineva va beneficia cumva de rezultate electorale generate de această situație, atunci în mod normal acela va fi în primul rând Guvernul. Iar Guvernul, până una alta și probabil până atunci, va fi PSD. În același timp, angajamentele pe care Klaus Iohannis le ia în plan extern - și mă refer în primul și în primul rând la asumarea unor sacrificii financiare, ori la crearea de faciități pentru investitori relevanți - nu pot fi implementate decât tot de Guvern. În aceste condiții este exclus ca Iohannis să culeagă singur eventualele cununi de laur.

Așa că, vrând-nevrând, pe măsură ce se apropie momentul prezidențialelor și opțiunile colaterale se diminuează, principalii competitori trebuie să se întoarcă la electorat. Date fiind circumstanțele pe care le-am amintit mai sus, recursul la electorat va fi făcut chiar într-o măsură mult mai mare decât în trecut. Și încă o dată precizez că brutalitatea și primitivismul și maniera ostentativă, ușor descifrabilă în care Traian Băsescu a câștigat confruntările sale electorale, patru la număr, dacă ținem cont și de suspendări, fac imposibilă repetarea acelorași trucuri. Iar altele, până una alta, încă nu s-au inventat.

Dacă Klaus Iohannis nu reușește să facă cumva din PNL un autentic vehicul electoral al viitoarei sale campanii, dacă el nu poate identifica nici printre celelalte formațiuni de dreapta vreo locomotivă de adus voturi, dacă nici opțiunea utilizării instituțiilor de forță nu mai poate fi câștigătoare, atunci nu îi mai rămâne, în ciuda faptului că azi aleargă singur, decât opțiunea de a abandona cursa prezidențială înainte de a atinge linia de sosire.
Sau, așa cum am afirmat atunci când premierul Star Trek Mihai Tudose l-a umilit recent pe președintele PSD Liviu Dragnea, să încerce ca, prin intermediul șefului Executivului, să obțină un guvern al său și, apoi, poate chiar și o susținere, fie ea și tacită, a PSD la prezidențiale.

Însă nici PSD nu mai poate aștepta mult timp rugându-se la Cel de Sus și făcându-și cruci. În acest moment, dacă așezăm poza lui Liviu Dragnea alături de poza lui Iohannis și îl obligăm pe cetățean să aleagă, eu cred că îl va alege pe Iohannis. Mai tâziu, lucrurile s-ar putea să se schimbe, în măsura în care Dragnea va fi perceput din ce în ce mai mult nu ca un personaj politic dubios, ci ca o victimă a unui sistem în fruntea căruia se așază tot mai temeinic Klaus Iohannis. Ce se întâmplă însă dacă punem alături, chiar și în acest moment, poza lui Iohannis cu cea a lui Călin Popescu Tăriceanu? Câștigă în mod cert Tăriceanu.

De aici și teribila încleștare în zona penală a Justiției. Pus cu spatele la zid, lipsit de un partid pe post de vehicul electoral, Klaus Iohannis își mai poate conserva șansele pentru un al doilea mandat? Doar dacă va alerga până în final de unul singur, gardat cel mult de câțiva iepurași electorali. Dar, pentru asta, atât DNA cât și câmpul tactic din Justiție ar trebui să duduie ca poliție politică. Cum altfel ar putea fi scoși cei doi din joc în scurtul interval de timp rămas? Din păcate pentru președintele Klaus Iohannis, există toate șansele să piardă acest meci. Există toate șansele ca Legile Justiției să se schimbe în bine. Ca judecătorii să-și redobândească independența. Iar în această situație, procurorii politici vor rămâne finalmente cu mâinile legate.
Meciul nu poate fi câștigat niciodată din afara terenului de joc. Nici măcar Traian Băsescu nu a îndrăznit acest lucru.

Sorin Rosca Stanescu