• Tweet

Analistul Ion Cristoiu susține o teză cu care nu pot fi de acord. Nici în ruptul capului. Și anume că președintele PSD l-a avertizat pe directorul SRI asupra unor represalii, care ar putea fi generate de implicarea acestuia în politică de partea lui Kaus Iohannis. Și că primul lucru care urmeză, din acest motiv, este reducerea semnificativă a bugetului instituției. Sunt convins că există un conflict latent. Și probabil acesta este de natură politică. Dar reducerea bugetului SRI nu are de ce să intre în această ecuație. Ci în cu totul alta.

Am remarcat în repetate rânduri, la fel cum au făcut-o și alți analiști, că Eduard Hellvig a făcut câteva mișcări semnificative de natură să refacă în timp imaginea extrem de șifonată a Serviciului Român de Informații. O instituție extrem de importantă a statului, care a fost târâtă în mod incorect, chiar mârșav, în diverse războaie, fiind implicată până în gât în acțiuni de poliție politică, de manipulare ordinară a unor grupuri de persoane și, mai mult, a fost implicată în ample operațiuni de reprimare penală a unor persoane percepute fie ca rivali politici ai regimului, fie drept concurenți economici. Aceste boli, transformate în tumori ale SRI, sunt vechi, sunt maligne și nu pot fi eradicate decât cu bisturiul. În niciun caz prin măsuri de natură cosmetică.

Am salutat de mai multe ori bunele intenții exprimate de Eduard Hellvig și chiar o serie de măsuri pe care acesta le-a întreprins. Dar întotdeauna am făcut-o cu rezerve. Pentru că nici Eduard Hellvig nu a acționat decât cu jumătăți de măsură.

O instituție îngropată de păcate grave, de crime împotriva democrației, cum este Serviciul Român de Informații și fără ca în compensație să fi existat succese pe măsură în domeniul contraspionajului, contraterorismului și apărării Constituției, trebuie reciclată. Din temelii. Iar asta nu se face nici prin declarații de bune intenții și cu atât mai puțin printr-o rotație a cadrelor. Cum s-a întâmplat cu generalul Dumitru Dumbravă, cel cu „câmpul tactic", mutat din fruntea Juridicului în fruntea secretariatului general SRI.

Îmi este clar că, în viitor, SRI va sta cât mai departe de crima organizată. De crima economico-financiară, dar și de criminalitatea politică. Îmi este la fel de clar că Eduard Hellvig a luat măsurile necesare, pentru ca instituția pe care o conduce să se implice cât mai puțin sau chiar deloc în viitor în cercetarea, administrarea și judecarea unor procese penale. Dar toate astea nu înseamnă că SRI nu-i va ține partea lui Klaus Iohannis în campania prezidențială.

Este exact ceea ce încearcă, într-o manieră nefericită, chiar greșită, să prevină Liviu Dragnea. Introducând numele lui Hellvig într-o listă de persoane despre care presupune că acționează împotriva lui și a PSD-ului, Liviu Dragnea declanșează un război preventiv împotriva acestuia și a instituției pe care o conduce. Cu alte cuvinte, dacă SRI ține lupa deasupra PSD, SRI ar trebui să știe, sugerează Dragnea, că și majoritatea parlamentară stă cu lupa fixată pe SRI. Dar care sunt represaliile la îndemâna PSD?

Maestrul Ion Cristoiu susține că prima măsură anunțată implicit de Liviu Dragnea este reducerea dramatică a bugetului SRI. Dar, cu sau fără implicarea SRI în continuare în acțiuni de poliție politică, cu sau fără existența unui parteneriat incorect între Eduard Helvig și Klaus Iohannis în sensul susținerii din umbră a demersurilor președintelui, bugetul Serviciului Român de Informații trebuie redus. Am mai spus și îmi asum riscul de mă repeta. Serviciul Român de Informații are un buget de șase ori mai mare decât cel al Serviciului de Informații Externe. În timp ce bugetul SIE este accentuat subponderal, cel al SRI este accentuat supraponderal. În Germania și în Franța, de exemplu, raporturile sunt răsturnate. În sensul că bugetele servicilor externe sunt de trei ori mai mari decât bugetele serviciilor interne. Și este și firesc. Pentru un stat care nu este totalitar, dușmanul se află în exterior. Iar nu în interior. În consecință, indiferent de ce vrea sau nu vrea Dragnea, indiferent de raporturile sale personale cordiale sau non-cordiale cu Eduard Hellvig, mai devreme sau mai târziu, în România aceste bugete vor fi ajustate. În timp ce SIE va primi mai mulți bani, pentru a-și putea desfășura operațiunile externe mai eficent și pe un teatru lărgit din rațiuni geopolitice, SRI va înregistra diminuări semnificative ale bugetului. Să ne gândim doar la faptul că nu are absolut niciun rost ca cetățenii români, într-o țară care nu se află în realitate în prima linie a războiului antiterorist și nici nu este o țintă cu adevărat semnificatvă a acțiunilor de spionaj, să fie interceptați de multe ori mai consistent, decât cetățenii americani. Să ne mai gândim și la decizia Curții Constituționale, în urma căreia SRI este scos din jocul interceptărilor în materie penală. Acest singur exemplu, căruia i se pot adăuga multe altele, ne arată că personalul și cheltuielile SRI trebuie diminuate în raport cu realitățile din lumea contemporană, dar și cu schimbările în plan legislativ.

În plus, pe țeava Parlamentului se află un glonț de argint. Urmează a fi creată o autoritate națională independentă de interceptări. Beneficiarii fiind multipli, inclusiv SRI. Înseamnă că, în curând, SRI nu va mai avea nicio activitate legată de interceptări și, iată deci, încă un motiv de diminuare a cheltuielilor, care nu are nicio legătură cu prezumtivul conflict dintre Liviu Dragnea și Eduard Hellvig.

Mai este precnizată, deocamdată în underground, și o altă lege despre care se vorbește de mai mulți ani, prin care toate serviciile de informații să fie puse atât sub controlul Parlamentului cât și în subordinea celei mai reprezentative puteri democratice a României. Nici aceast proiect, dacă el va fi materializat, nu ar trebui să aibă vreo legătură cu raporturile Dragnea-Hellvig .

Dacă ne uităm bine la evoluțiile din ultima vreme din SRI, dar și la situația politică, vom observa câteva lucruri, care ne-ar ajuta să înțelegem mai bine ce se întâmplă și mai ales ceea ce urmează să se întâmple. 1). Eduard Hellvig a ajuns director SRI la propunerea și cu susținerea lui Klaus Iohannis, dar și cu acordul majorității parlamentare dominată de PSD. 2). Este adevărat că, în trecut, pe vremea USL, Liviu Dragnea și Eduard Hellvig au colaborat bine în calitate de eminențe cenușii ale celor două partide, care au trebuit să-și negocieze algoritmul pe întreaga suprafață a României. 3). Este adevărat că, cu chiu cu vai, Eduard Hellvig a reușit să-i facă vânt, cel puțin parțial, generalului Florian Coldea și să schimbe în mare parte fosta conducere a principalului serviciu secret al țării. 4). Este la fel de adevărat că, sub presiunea opiniei publice, presupun și cu acordul lui Klaus Iohannis, dar în orice caz în urma unor decizii CCR, în cele din urmă au fost desecretizate două protocoale, cele mai importante din cele aproape 70 , în epicentrul cărora s-a aflat SRI și care au subordonat acestei instituții parchetele, instanțele de judecată și multe alte instituții ale statului, cele mai relevant fiind ANI, ANAF, notarii publici și executorii judecătorești. 5). Dar nu este mai puțin adevărat că societățiele comerciale acoperite și ONG-urile acoperite ale SRI au continuat să existe și, chiar dacă și-au redus turația, ele funcționează în continuare. 6). De asemenea, acoperiții din Parlament, din Executiv, din Justiție, din sindicate și din presă există în continuare și nimeni nu poate afirma că a observat o mișcare retractilă din acest punct de vedere. 7). Legăturile dintre Klaus Iohannis și Eduard Hellvig nu s-au alterat ci, dimpotrivă, s-au consolidat. Nu există nici cel mai mic semnal care ne-ar face să ne imaginăm că, la nevoie, Eduard Hellvig nu ar înclina balanța în favoarea celui care l-a numit în această funcție.

Punând cap la cap toate aceste elemente, rezultă că Liviu Dragnea se așteaptă ca, odată cu intrarea oficială în cursa electorală prezidențială a lui Klaus Iohannis, motoarele politice din interiorul SRI să se reactiveze. Și, în acest sens, el caută soluții. Una dintre acestea, cea mai puțin convingătoare, este și avertizarea publică cu caracter preventiv a lui Eduard Hellvig. Alta, mult mai relevantă, ar fi subordonarea în viitor a tuturor serviciilor secrete Parlamentului. Schimbându-și din timp în timp majoritățile, Parlamentul ar constitui din această perspectivă o autoritate mult mai echilibrată decât un competitor politic, cum este nu numai Klaus Iohannis, ci oricare alt președinte, care stă cu mâna întinsă pentru un al doilea mandat.

Sorin Rosca Stanescu