• Tweet

O decizie privind nominalizarea procurorului șef al Uniunii Europene ar putea fi luată urgent. Dar există și varianta pasării acestui cartof fierbinte în grădina viitorului Parlament European, care va avea o compoziție diferită. Dacă se ia acum decizia, indiferent care ar fi aceasta, efectele vor viza în mod direct România. Unda de șoc va atinge alegerile europarlamentare, dar va lovi în plin prezidențialele. Viitorul celor trei actori enumerați în titlu depinde, într-o măsură nemaiîntâlnită până acum, de o decizie exclusiv externă luată la nivel european. Cine și cum iese din pălărie?

Firesc ar fi ca persoana care va conduce noua structură a Parchetului European, începând din 2020, să fie negociată nu de către un parlament aflat la sfârșit de mandat, ci de căre noul parlament UE, așa cum va reieși el în urma alegerilor din această primăvară. Nu se întâmplă însă întotdeauna așa cum e firesc. Marii jucători politici ai Uniunii Europene se pare că sunt deciși să apese pe pedala de accelerație și să finalizeze acum și nu mai târziu desemnarea șefului acestei structuri.

Negocierile reale am fi naivi să ne imaginăm că se vor purta între reprezentanți ai statelor membre și reprezentanți ai Parlamentului European. Acesta va fi clar spectacolul oferit opiniei publice. În spatele scenei, decizia o iau reprezentanții a două state, Germania și Franța, care reprezintă motoarele Europei și care au o influență covârșitoare în ambele direcții. Atât asupra guvernelor, cât și asupra familiilor politice care domină Parlamentul European. Prin urmare, urmează o negociere între Angela Merkel și Emmanuel Macron. Cancelarul german are handicapul că va părăsi în curând pupitrul de comandă de la Berlin, dar dispune și de două atuuri. Va deține, așa cum se vorbește din ce în ce mai insistent, una dintre pozițiile cheie în structura de putere a Uniunii Europene. Va deveni probabil președintele familiei popularilor. Dacă nu care cumva țintește și mai sus, la șefia Uniunii. Președintele Franței are avantajul unei relative continuități în această funcție, în ciuda unor presiuni interne în sens contrar și a posibilității reale de a-și realiza proiectul conturării în jurul persoanei sale a unei noi Drepte europene. Dintre cele două state, indiscutabil Germania este mult mai puternică. Deci ce decizie va fi adoptată legat de persoana viitorului procuror șef UE și de ce alte avantaje ar putea beneficia la schimb cei doi lideri europeni?

Merkel poate obține câștig de cauză, profitând de modul în care Germania a știut să meargă la sacrificiu legat de propriul candidat și de unitatea de care au dat dovadă reprezentanții popularilor europeni, care, în comisiile parlamentare, au răsturnat scorul în favoarea Laurei Codruța Kovesi, transformând-o practic în candidatul lor. Pentru atingere acestui obiectiv, va fi însă necesar un consens. Iar consensul înseamnă ca, sub influența celor două mari puteri ale motorului european, Germania și Franța, statele care nu au votat-o pe Kovesi să cedeze rând pe rând în favoarea acesteia. Ceea ce înseamnă că nu numai Berlinul, ci și Parisul vor trebui să-și exercite influența, iar asta presupune costuri. Costuri direcționate, firește, către acele state care vor ști să ridice pretenții. Franța însă, la rândul ei, în final, ar trebui să se aleagă cu ceva. Cu un premiu pe măsură. Acordat de partenerul german. Iar premiul cel mai probabil vizează România. Și se numește Dacian Cioloș. Dacian Cioloș este cel mai important asset politic de care dispune fără echivoc Parisul la București. Omul este lansat - și nu doar de capul lui - într-o campanie frenetică politică. Pentru început, cum spune el, având drept obiectiv alegerile pentru Parlamentul European. Este însă evident că, până una alta, Cioloș are drept obiectiv și - sau în primul rând - alegerile prezidențiale. Unde, pentru a câștiga, îi este necesară susținerea întregului front anti-PSD. Ceea ce presupune nici mai mult nici mai puțin decât înlăturarea lui Klaus Iohannis din competiție, chiar înainte de desfășurarea acesteia. Fără niciun fel de discuție, dintre ce doi, Germania îl preferă pe Iohannis. Prin urmare, soarta lui Iohannis ar putea fi jucată în meciul Berlin-Paris. În schimbul victoriei lui Kovesi și a altor garanții legate de loialitatea viitorului președinte, Germania va putea influența în acest scenariu aducerea lui Dacian Cioloș la Cotroceni în funcția de președinte al României.

Ce instrumente are Berlinul în această direcție? În primul rând, va pune din nou în mișcare întreaga mașinărie de propagandă și influență a parlamentarilor europeni și mai ales a puternicei familii a popularilor. Din care fac parte, practic, toate partidele din frontul anti-PSD. Inclusiv UDMR. În al doilea rând, Germania mizează pe acțiunile conjugate ale diplomaților, nu numai cei de la București, ci și din capitalele altor state europene. În al treilea rând, nu trebuie să ne ascundem după degete, din diverse motive și în mod tradițional, serviciile secrete germane sunt extrem de bine poziționate în România și, prin utilizarea informațiilor pe care le obțin, pot contribui în forță atât la o campanie electoală pozitivă cât și la o campanie electorală negativă. În al patrulea rând, Germania dispune în România de o minoritate destul de activă și de implicată politic, precum și de rețele de influență generată de școlile și de fundațiile pe care le patronează. Și, în fine, în al cincilea rând, o parte semnificativă a presei germane, cu ecou și la București, ar fi probabil dispusă ca, la acest capitol, să meargă pe mâna politicienilor de la Berlin. Pentru a îl scoate din joc pe Iohannis, este suficient un semnal transmis din direcția Angelei Merkel. După care liniile de forță nu vor face altceva decât să-l pompeze electoral pe Dacian Cioloș, care nu va avea altceva de făcut decât să se angajeze, bătând palma cu Berlinul și sub arbitrajul Parisului că, în calitate de președinte, va fi egal loial față de Germania și Franța. Iar lui Kaus Iohannis, Berlinul îi va oferi o relativă compensație.

Se poate întâmpla însă și invers. Să vedem cum arată aceeași realitate pusă în oglindă. Germania renunță în favoarea candidatului francez la șefia viitorului Parchet European. Franța, în această eventualitate, va trebui să compenseze Germania. Cum? Parisul va asigura întreaga cooperare pentru alegerea într-un nou mandat prezidențial a lui Klaus Iohannis. Preferatul doamnei Angela Merkel. Ce mijloace are Franța pentru a susține acest proiect? În primul rând, îl poate retrage din proiectata cursă electorală pe Dacian Cioloș, astfel încât acesta nu-i va mai sta între picioare lui Klaus Iohannis, rupând o parte din voturile frontului anti-PSD. Sub presiunea Parisului, am putea vedea o opoziție unită, mergând pe mâna lui Klaus Iohannis. Premiul pentru Franța și Dacian Cioloș ar putea fi un eventual nou mandat de premier în favoarea preferatului Parisului, care, din nou, va lucra în tandem cu Klaus Iohannis. Mijoacele pe care le are Franța pentru a influența politica de la București sunt similare cu cele ale Germaniei, minus existența unei comunități etnice cât de cât consistente.

A se observa însă că, în scenariul renunțării la Kovesi, aceasta rămâne disponibilă și eligibilă intern din punct de vedere electoral. Pentru o parte consistentă a frontului politic, dar și a frontului electoral anti-PSD, Kovesi, beneficiind de o imagine excepțională, dispune de un potențial care nu poate fi ignorat de nimeni. Nu întâmplător, în urmă cu câteva zile, ea a beneficiat chiar și de un afiș sută la sută electoral, realizat și asumat de către PNL. Și iată că din nou, așa cum s-a întâmplat adesea în istoria recentă, Germania își rezervă avantajul de a juca la mai multe capete. În funcție de ceea ce convine cu Parisul, Berlinul are opțiuni în materie prezidențială. Cine va fi candidatul preferat? Poate fi Klaus Iohannis, dar poate fi și Laura Codruța Kovesi. Cine dintre cei doi oferă mai mult? Cine e mai loial? Cine are un potențial mai mare? Cine poate uni mai substanțial frontul anti-PSD? Cine este mai dispus să execute fără ezitare ordinele venite de la Berlin și de la popularii europeni? Iată cum, din desfășurarea pe masă și la vedere a acestor cărți, poate ieși din pălărie în anumite circumstanțe Laura Codruța Kovesi. Dar Cioloș? Ce se va înâmpla cu el? Ce compensații i se acordă Parisului? Aceleași compensații. Cioloș ar putea funcționa la fel de bine ca prim-ministru - sau poate chiar mai bine - și în parteneriat cu Laura Codruța Kovesi.

Să observăm în final trei lucruri. 1). În toate aceste scenarii pe care le discutăm, actualul front PSD este inamicul numărul unu al celor două mari puteri europene. Iar toate liniile de forță converg în a instala la putere așa-zisele partide de dreapta. 2). Jocurile care vizează reconfigurarea politică a României pentru viitorii patru-cinci ani se fac de către Berlin și Paris prin ignorarea partenerului strategic al Bucureștiului, care este și rămâne Washingtonul. Ceea ce înseamnă că motorul franco-german încearcă să diminueze influența Statelor Unite în România și să pună între paranteze impactul electoral pe care l-ar putea avea la București implementarea unor decizii strategice luate de Washington. 3). Toate aceste scenarii, cât se poate de realiste și, deci, cât se poate de probabile, conduc la ideea că decizia politică internă este comandată din exterior. Ceea ce trasformă iremediabil România într-un stat vasal. Când fac această afirmație, mă gândesc în primul rând la principalul partid din opoziție, care încă este PNL, un partid pe care nu-l mai întreabă nimeni ce-și dorește. Un partid în care vom vedea foarte curând mișcări spectaculoase. Dar care se vor desfășura în linii mari în aceleași direcții descrise mai sus. Cu sau fără Ludovic Orban la pupitru. Cu sau fără noua stea a politicii liberale, Rareș Bogdan, propulsat la vârf.

Sorin Rosca Stanescu