• Tweet

Daca as fi pus azi sa decid in privinta legii exploatarilor offshore, inainte de a cauta solutia "perfecta", mi-as aduce aminte ca nu pot sacrifica asteptarile oamenilor si interesele tarii, pentru interesele partidului, ale unui grup sau personale.

M-as aseza cu calm si as reflecta la ce asteapta romanii, dar si statul si ce pot face sa le aduc mai aprope indeplinirea asteptarilor.
Romanul de rand asteapta ca din exploatarea resurselor naturale, considerate ca bogatii ale tarii si, implicit, ale fiecaruia dintre noi, sa simta ca o parte ii revine si ii face viata mai buna. In functie de partea care ii revine, direct sau indirect, ii creste proportional mandria si sentimentul de apartenenta la natie:"Da, tara si alesii fac ceva si pentru mine. Impart si catre mine bunastarea. Sunt si eu dator tarii".

Ca sa raspund la intrebarea: ce vrea statul?, trebuie sa reamintesc realitatea. Ca sa acoperim consumul intern de gaze naturale, Romania importa anual in jur de 10% din cantitatea consumata. De regula, pretul de import este mai mare decat pretul gazelor naturale extrase autohton. Dar pretul gazului natural este stabilit, cel putin teoretic, din competitia si concurenta a doi mari producatori Romgaz si OMV-Petrom, care ofera in jur de 95% din cantitatea anuala de gaze naturale. Fiind doar doi producatori si piata capata caracteristicile de oligopol. Adica, fiind doar doi actori, care impreuna oferteaza o productie care nu acopera cererea nationala, concurenta si competitia nu sunt efective si nu produc un efect semnificativ asupra scaderii pretului.
Ne-a dat Dumnezeu norocul ca in apele teritoriale ale Romaniei sa fie descoperita o importanta cantitate de gaze. In acest moment(dar surprizele placute vor continua) vorbim de aproape 200 miliarde mc de gaze naturale.
Ne-am bucurat si noi, se bucura si statul se bucura si titularii de acorduri petroliere. Noi asteptam sa ne fie mai bine. Statul a ramas incremenit in bucurie si comunicari triumfaliste. Domnul ne-a dat, dar nu ne baga si-n traista. Statul incremenit in asteptarea banilor salvatori pentru bugetul tarii se agita ca Grivei in fata macelariei. Vrea mult, cat mai mult, dar nu-si face scenariile, studiile si temele cu care sa convinga macelarul. Sa nu uitam ca doar macelarul este cel ce preface potentialul porcului in cotlete si carnati. Doar investitorii, titularii acordurilor petroliere, se pun pe treaba si incep sa calculeze ce, cum si cel mai important, cat se poate obtine din aceste resurse.
Datele sunt sintetizate si modelate si sunt formulate obiective minime de asteptare. Conform uzantelor, cifrele de mai jos trebuiesc privite cu prudenta si rezerve. Cea ce-l avantajeaza pe investitor este supraevaluat si cea ce-l dezavantajeaza, subevaluat.

Studiul Deloitte "Contribuția proiectelor de explorare și producție a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei românești", realizat la cererea Asociației Române a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră, arată pe scurt cam următoarele estimări:

170 miliarde metri cubi extrași
20 de ani perioada de exploatare
51,8 miliarde USD valoarea gazului extras
22,2 miliarde USD investițiile companiilor
29,6 miliarde USD profitul brut
5,5 miliarde USD redevențe către statul român
3,9 miliarde USD impozit pe profit
9,4 miliarde USD câștigul statului român prin redevențe și impozitul pe profit
20,2 miliarde USD câștigul net al companiilor
Statul român ar urma astfel să obțină 9,4 / 29,6 = 32% din profit, iar companiile 68% din profit.

Sugestia de participare la profit, odata facuta, devine prag de raportare pentru cei mai multi.
Dar nu se poate si altfel? Asta e singurul mod legal de impartire?
Imi permit sa nu intru in sugestia facuta, sa deranjez mult, propunand o alta logica, mai buna in termeni si conditii, a impartirii.
Ce este redeventa? " Redevența este o datorie, o obligație care este plătită, în bani sau în natură, sub formă de cote, periodic și la date fixe." Deci, redeventa poate fi incasata si in NATURA.
Concret, eu propun ca redeventa de 13,5% deja stabilita, sa fie primita de statul roman sub forma de gaz natural. Chiar daca aparent pare complicat, in fapt e simplu si mai eficient pentru indeplinirea asteptarilor si obiectivelor romanilor si statului. As accentua in Codul fiscal ca nu se datorează impozit pentru cantitățile de țiței și gaze naturale livrate cu titlu de redevență. Pentru egalitate de tratament, as lasa ca prevederile generale de fiscalitate si deductibilitati, aplicate societatilor cu exploatari onshore, sa fie aplicabile si societatilor cu exploatari offshore.
Avand in vedere ca, mai ales in era globalizarii, dar, de fapt, in toate perioadele istoriei, lucrurile nu se petrec in izolare de restul lumii, as privii cum trateaza alte tari exploatarea resurselor similare de gaze naturale: Olanda, Norvegia, Marea Britanie. In consecinta, pentru a mentine atractivitatea exploatarilor offshore de gaze naturale in Romania as stabili ca fiscalitatea generala(incluzand redeventa) sa nu fie mai mica de 45%, dar nu mai mare de 50% din valoarea comerciala anuala a gazelor extrase, functie de variatia pretului de referinta.

Ce-am castiga?

13,5% din productia anuala extimata azi la 8,5 miliarde mc, inseamna peste 1 miliard mc de gaze naturale. Aceasta cantitate este suficienta, la actualele consumuri nationale anuale, pentru a asigura independenta consumului de intern de importuri. Prin urmare, formarea pretulul gazelor naturale nu s-ar mai afla sub presiunea pretului de import, mai mare cu 10-15%.
Cele peste 1 miliard mc de gaze naturale ar trebui preluate de o societate de trading, apartinand exclusiv statului roman, si tranzactionate pe pietele centralizate concurentiale. Ar aparea un concurent semnificativ la cei doi mari, Romgaz si OMV-Petrom, ar creste concurenta si s-ar influenta descrescator pretul, in conditiile satisfacerii integrale a cererii cu gaze naturale din productia interna. Concomitent, pe piata concurentiala centralizata, conform obigatiei din legea energiei, ar trebui sa se tranzactioneze si 50% din gazele naturale ramase in portofoliul titularilor de acorduri offshore, adica aproximativ 3,5 miliarde mc, dupa scaderea gazului natural cedat ca redeventa. Am avea in Romania, mod real, o piata concurentiala a gazelor naturale cu patru actori mari, cu oferte anuale insumate depasind 15 miliarde mc si o cerere interna de aproximativ 11 miliarde mc. Diferenta, poate fi o miza consistenta pentru ca piata romaneasca sa devina o piata regionala.
Personal as castiga certitudinea ca pretul gazelor pe care-l platesc este format corect si este cel mai mic pret posibil in conditii concurentiale de piata. Si sa nu uit, as fi mult mai mandru decat sunt acum.
Ce ziceti, va place?

Gabriel Dumitrascu