• Tweet

Purtătorul de cuvânt a Serviciului Român de Informații, Ovidiu Marincea, printr-o epistolă adresată maestrului Ion Cristoiu, ne comunică mai mute informații halucinante despre instituție. Bomboana pe colivă este că iată, aflăm abia acum, în mod oficial, că SRI este organizat pe model sovietic, având structuri în fiecare județ. Și este doar începutul unei dezvăluiri care seamănă a autodetonare. Acest veritabil tăvălug, pornit de la cel mai înalt nivel al SRI, a fost declanșat de intenția lui Liviu Dragnea de a tăia mărirea de buget acordată SRI în luna decembrie. Ce mai conține epistola?

Primim asigurări de la SRI și de la nenumărații țuțări ai serviciului secret, cum că această structură de informații nu numai că asigură stabilitatea și securitatea României, dar este garantul prosperității cetățenilor acestei țări. În plus, datorită SRI, suntem deosebit de apreciați în rândul partenerilor euroatlantici, cărora Serviciul Român de Informații le furnizează date cheie în plin război rece. În același timp însă, iată, ni se dezvăluie că SRI este organizat pe model sovietic și a fost lăbărțat în structuri, care funcționează în fiecare județ al țării. Ce concluzie rezonabilă am putea trage de aici? Dacă toate afirmațiile sunt adevărate, atunci rezultă pur și simplu că modelul sovietic, utilizat în România încă de la transformarea Securității în SRI, este un model performant. Și dacă e performant, atunci el trebuie continuat indiferent de costuri și eventual generalizat și în rândul partenerilor noștri economici, militari și politici.

Mai aflăm că onorata conducere a Serviciului Român de Informații este conștientă că instituția este supraponderală din punctul de vedere al numărului de salariați și a veniturilor salariale ale acestora, dar că nu are încotro. SRI este legat de mâini și de picioare. Personalul are salarii foarte mari, pe care nu le-a cerut și, de asemenea, cei lăsați la vatră au pensii foarte mari, pe care nu le-au vrut. Cu alte cuvinte, salariile și pensiile umflate le-au fost vârâte pe gât cu forța. De către politicieni. Și oamenii, disciplinați, nu au mai avut încotro și le-au acceptat. Iar conducerea instituției nu are mijloacele legale necesare pentru a diminua salariile și schemele de personal. Ca și când în România nimeni din punct de vedere managerial nu ar putea decide o reorganizare. Sau o restructurare. Modalități prin care orice organizație comercială sau non-comercială poate diminua salariile și numărul de angajați. Ceea ce pretutindeni se poate, la SRI nu se poate.

Se afirmă în acest text, care s-ar putea, fără exagerare, să facă înconjurul lumii, că „funcționăm de pe vremea când telefonul mobil și internetul nu existau". În consecință, sunt câteva mii de angajați în plus. Norocul SRI este că nu a fost înființat în epoca de piatră. Pentru că atunci ar fi avut câteva sute de mii de angajați în plus, pe post de cioplitori de care nu mai este nevoie, dar de care, vezi Doamne, serviciul nu se mai poate debarasa. Cum e posibil așa ceva?

Și, în fine, epistola se sfârșește cu un strigăt de disperare, care nu poate provoca altceva decât consternare, milă și lacrimi. „Nu te poți lupta cu roboții și dronele cu sapa în mână". Vă imaginați în ce episod din Star Trek trăiesc demiurgii din SRI? Aceiași care, pe sub nasul SPP, i-au putut instala microfoane în toată casa unui fost prim-ministru, șef de partide politice și, în prezent, al doilea om în stat, în calitate de președinte al Senatului. Aceiași care, total lipsiți de tehnologie, au supravegheat ambiental, prin toate mijloacele posibile, un judecător a Curții Constituionale și un primar de mare oraș, ca să dau doar două exemple dintre nenumăratele de acest fel. Aceiași care au interceptat în sistem sovieti - desigur, pentru a apăra națiunea română și a-i asigura prosperitatea - timp de mai mulți ani, nu mai puțin de șase milioane de cetățeni.

Astăzi, Serviciul Român de Informații ni se autoprezintă drept un fel de pasărea Phoenix, care renaște din cenușa Securității și a imperiului sovietic și care mută munții din loc spre admirația întregii lumi, utilizând în acest scop doar 16% din bugetul alocat, întrucât grosul banilor, oferiți cu generozitate de popor, se duc pe pensii și salarii. Și, în plus, ce să vezi? SRI rezolvă și activități pe care le-ar putea face bine-merci alții. Cum ar fi controlul bagajelor în aeroporturi, transportul corespondenței nesecrete și funcționarea unei brigăzi antiteroriste.

Ce să înțelegem din tot acest talmeș balmeș? 1). Că sunt probleme grave, care au trenat în ceea ce privește buna funcționare a instituției. 2). Că trebuie să ne decidem. Fie apreciem modelul sovietic și-l dezvoltăm, fie nu și, atunci, renunțând la el, trebuie să reununțăm în mare viteză și la toate structurile teritoriale ale SRI. 3). Că trebuie decisă de urgență o reorganizare din temelii a instituției, cel puțin în ceea ce privește schemele de personal și de salarii. 4). Că, prin lege, votată în Parlament sau printr-o ordonanță de urgență, ar fi necesar ca spionii interni și externi - căci, atenție, se face vorbire și despre veteranii SIE, plătiți tot de SRI - când sunt trecuți la pensie, să fie plătiți după criteriul contributivității, la fel cum sunt plătiți toți ceilalți muritori.

Înțeleg că asta își dorește din tot sufletul și conducerea Serviciului Român de Informații, pentru că nu-mi pot imagina nici o secundă că epistola lui Ovidiu Marincea către maestrul Ion Cristoiu nu a fost avizată de Eduard Hellvig, directorul SRI. Și, dacă așa stau lucrurile, de ce nu ar prezenta Guvernului și Parlamentului Serviciul Român de Informații un set de propuneri coerente , care să-l scoată din epoca de piatră și din epoca sovietică, smulgându-le târnăcoapele din mâini și punându-i pe vajnicii apărători ai siguranței naționale la comanda unor divizii de drone și roboți?

Sorin Rosca Stanescu