• Tweet

Cu prilejul Consiliului Național al PSD de ieri, Președintele partidului de guvernământ a lansat mai multe idei / scenarii. Toate ideile lansate de către domnul Liviu Dragnea au creat rumoare, în stânga sau în dreapta eșichierului politic.

Ideile care au provocat cele mai vii controverse au fost cele referitoare la amnistie/grațiere și cele referitoare la plângerea penală „formulată deja, în proporție de 85%", împotriva Președintelui României, pentru așa - zisa săvârșire a infracțiunii de înaltă trădare, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 398 Cod Penal.

În ceea ce privește prima ideea, cea referitoare la promovarea unei O.U..G. având ca obiect amnistia/grațierea, lăsând la o parte motivația PSD-ului, observ faptul că acest demers, deși justificat, provoacă foarte multă efervescență în rândul societății civile din cauza faptului că de acest act de clemență vor beneficia numeroși membri marcanți ai PSD, în frunte cu domnul Liviu Dragnea.
Sincer, chiar înțeleg nervozitatea societății civile provocată de acest subiect, având în vedere faptul că nu sunt multe societăți democratice (să nu spun că nu există absolut nici una), în care liderul aflat la butoanele puterii promovează un act normativ de clemență de care profită din plin !

Iritarea oponenților ideii de amnistie/grațiere a fost sporită și de aroganța și detașarea cu care domnul Liviu Dragnea i-a solicitat doamnei Viorica Dăncilă să-l pună la treabă pe Darius Vâlcov, pe motiv că „va face treabă bună" !

Știut fiind faptul că Darius Vâlcov a fost condamnat de către instanța de fond la 8 ani închisoare, este lesne de intuit faptul că limita maximă a actului de clemență va fi suficient de generoasă încât să-l includă și pe consilierul Primului Ministru al României. Dacă acest lucru nu ar fi fost avut în vedere, domnul Dragnea nu și-ar fi exprimat convingerea potrivit căreia Darius Vâlcov va face treabă bună.
Am mai spus și în alte rânduri, inclusiv în cadrul mai multor emisiuni televizate la care am participat : din punctul meu de vedere, ca profesionist în materia dreptului penal, un act de clemență este, nu doar binevenit, dar și necesar.

Deoarece nu se impun explicații în favoarea susținerii potrivit căreia un act de clemență este binevenit, voi aduce câteva argumente pentru a justifica necesitatea lui. Este de necontestat faptul că, în ultimii 5-6 ani s-au produs numeroase abuzuri cu prilejul înfăptuirii actului de justiție. Multe dintre aceste abuzuri s-au produs din cauza aplicării Protocoalelor, prin faptul că s-au creat echipe mixte S.R.I. - D.N.A., încălcându-se în mod flagrant numeroase dispoziții legale incidente, inclusiv art. 55 din Codul de Procedură Penală, articol care enumeră limitativ organele de urmărire penală : procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare, organele de cercetare penală speciale.

În mod evident, prin includerea S.R.I. în activitatea de urmărire penală, s-a încălcat în mod brutal legea. Mai mult, nu poate fi contestat faptul că un inculpat care a fost condamnat în baza unor note informative transmise de către S.R.I. direct judecătorului, fără a cunoaște acele note informative și, implicit, fără a putea formula apărări, nu a beneficiat de un proces echitabil, fiindu-i încălcat și dreptul fundamental la apărare.

Pentru a pune punct unor procese în care s-au săvârșit astfel de abuzuri, se poate promova o amnistie/grațiere. De asemenea, se poate promova un act de clemență și pentru a mai „depopula" penitenciarele, în vederea asigurării unor condiții cât de cât decente condamnaților și pentru a se evita numeroase alte condamnări la C.E.D.O. ale Statului Român.

Deși pot fi invocate numeroase alte argumente în sprijinul afirmației potrivit căreia este necesară o amnistie/grațiere, atrag atenția decidenților asupra faptului că, orice act de clemență este aproape inutil fără a fi gândit în prealabil și pus în aplicare un plan coerent de reinserție socială a peroanelor care beneficiază de actul de clemență.

Fără un astfel de plan de reinserție socială, un număr foarte mare de persoane proaspăt eliberate ca urmare a amnistiei/grațierii, se vor întoarce în penitenciar într-o perioadă relativ scurtă de un an, un an și jumătate. Cu toate că susțin oportunitatea adoptării unei amnistii/grațieri, observ cu deferență că acest act de clemență trebuie adoptat în favoarea a numeroși cetățeni simpli, nu cu gândul la unul sau altul dintre potentații PSD-ului actual.

Adoptarea amnistiei/grațierii cu o limită de pedeapsă mai mare de 5 ani ar genera în rândul societății civile reacții greu de anticipat.
Evident, nu pot forma obiectul amnistiei/grațierii infracțiunile săvârșite cu violență, infracțiunile contra vieții săvârșite cu intenție, infracțiunile contra libertății și integrității sexuale, infracțiunile de trafic de droguri, indiferent de cuantumul pedepsei pronunțate și indiferent de limita maximă a actului de clemență.

În ceea ce privește a doua idee, cea referitoare la plângerea penală „formulată deja, în proporție de 85%", împotriva Președintelui României, pentru așa - zisa săvârșire a infracțiunii de înaltă trădare pe motivul că domnul Klaus Iohannis a repetat faptul că Guvernul României nu este pregătit să preia Președinția Consiliului Uniunii Europene, constat faptul că nu doar copiii spun lucruri trăznite.

Este limpede pentru orice profesionist de bună credință faptul că, pentru ca Președintele României să poată fi acuzat cu succes de săvârșirea infracțiunii de înaltă trădare, trebuie să fi săvârșit cel puțin una dintre infracțiunile prevăzute la art. 394 - 397 din Codul Penal. Oricum am citi și de oricâte câte ori am citi aceste texte legale, nu vom găsi unde se poate încadra acuzația potrivit căreia Președintele României a susținut faptul că Guvernul este incompetent și, ca atare, nepregătit să preia Președinția Consiliului Uniunii Europene. Un astfel de demers judiciar este, nu doar nefondat, ci și apt să genereze o și mai mare nervozitate și agitație în rândul celor care susțin orice partid din opoziție.

Constantin Florin Durgheu.