Suntem grav bolnavi

Postat la: 14.05.2018 |

Suntem grav bolnavi

1. Mai întâi vreau să îmi cer scuze față de vizitatorii decenți ai acestei pagini, pentru a fi fost obligați să găsească aici ieri (duminică 13 mai) zeci de comentarii în limbaj suburban și violent. Lipsind de-a lungul zilei nu le-am putut șterge decât cu întârziere. Am lăsat doar câteva pentru ca să nu uităm cu cine avem de a face.
2. Reacția amplă față de textul meu intitulat "Comicăria tristă a rezistenților" dovedește că am atins un punct nevralgic. Îmi pare rău dacă a durut.
3. Presa a scris că i-am "atacat" pe demonstranții #rezist. Nu este adevărat. Nu i-am atacat. I-am descris. Așa îi văd eu. Modul în care au reacționat (înjurături ordinare, amenințări cu moartea, îndemnuri la agresiune fizică, jigniri la adresa celor care și-au exprimat acordul cu descrierea mea etc) a demonstrat că am dreptate.
4. Faptul că așa îi văd, nu înseamnă că nu îi înțeleg. Da, acești oameni (îi exceptez pe cei care s-au vândut) sunt produsul societății noastre. Sunt nefericiți sau nemulțumiți de viața lor în sensul cel mai larg, și își strigă nemulțumirea cum pot; așa cum noi ceilalți i-am învățat sau împins să o facă. Nu au găsit destulă înțelegere și dragoste la noi; nu au găsit destulă protecție la instituțiile statului. Să nu uităm asta.
5. A înțelege și a găsi explicații, nu înseamnă însă nici a scuza nici a accepta. Dar dacă nu accept, dacă lozincile, comportamentul și teoriile lor îmi repugnă și le resping, găsindu-le periculoase pentru națiunea noastră, aceasta nu înseamnă că nu îi iubesc ca pe niște frați rătăciți și nu trebuie să încerc a face tot ce se poate pentru recuperarea lor. Chiar dacă ei nu mă înțeleg pe mine eu îi înțeleg pe ei; chiar dacă ei nu mă iubesc pe mine eu îi iubesc pe ei, și sunt convins că nu ura, ci numai dragostea celorlalți îi poate vindeca de ură.
6. Eu am descris pădurea iar nu copacii. Așa cum în orice pădure există uscături, tot așa și în pădurile arse sau bolnave există și copaci sănătoși. I-aș întreba, dacă aș putea, pe aceștia dacă au citit expresiile camarazilor lor care și-au manifestat dezacordul cu mine și, în caz că le-au citit, dacă se simt bine în compania unora cu un asemenea limbaj. Îi asigur că nici la pușcărie nu se vorbește așa.
7. Este limpede că aceia cărora le-am pus oglinda în față au despre mine o părere simetrică aceleia pe care o am și eu despre ei. Din acest punct de vedere suntem chit. Aș fi dorit să îmi demonstreze că nu am dreptate sau măcar să spună clar de ce nu sunt de acord cu mine. Au preferat, dincolo de înjurături, să îmi ceară să tac. Nu îi deranjează, deci, ce gândesc, ci doar că spun ce gândesc. Eu nu le cer același lucru. Eu le solicit să spună ce gândesc în mod civilizat. În rest, va trebui să trăim fiecare cu părerea celuilalt despre el. Dacă ei nu pot, problema lor nu este cu mine, ci cu poporul român care nu poate accepta o ordine în care o minoritate violentă îi neagă libertatea de conștiință și libertatea de expresie, dreptul la demnitate, la respect, la solidaritate și la diversitate.
8. Dacă textul meu a părut prea dur, i-aș ruga pe cei supărați să îl trateze ca pe un "pamflet". Un pamflet cu mult mai elegant ca limbaj decât cele pe care simpatizanții, susținătorii și corezistentii lor mi le adresează mie și multor altora. Nu poți jigni și intimida cu lozinci și gesturi specifice "ciumei brune" pe toți cei care nu îți plac, pentru ca apoi să refuzi celorlalți nu doar posibilitatea de a proceda la fel, ci și dreptul de a-și exprima în termeni clari nemulțumirea. Nu poți cere moartea sau excluderea în alte feluri a bătrânilor, știrbilor, celor cu urinal în buzunare, decrețeilor, social democraților, penalilor, parlamentarilor, judecătorilor de la Curtea Constituțională, celor fără bacalaureat etc, iar apoi să protestezi când cineva îți spune că exact așa procedau, vorbeau și intimidau fasciștii. Aici nu este vorba de ofensă, ci despre recursul la istorie. Dacă uităm această istorie, riscăm ca ea să se repete.
9. Mai vreau să precizez că atacurile de ieri la adresa mea sunt inutile. Trebuie să fie clar tuturor că nu fac parte din nici un partid și nici nu intenționez să mă alătur vreunuia. Nu dețin nici o funcție publică și nici nu urmăresc să o obțin. Nu voi candida la nici o poziție aleasă și prin urmare nu am nevoie de votul și de simpatia nimănui. După cum s-a văzut nu pot fi intimidat. Nu mai îmi este frică nici de închisoare nici de moarte. Nu mă tem de cruce. Pamfletele grobiene și înjurăturile mă lasă rece. Dacă este posibil stau de vorbă cu oricine, ascult orice critică și sunt gata să îmi recunosc păcatele. Dacă este necesar, mă bat cu oricine și mă detonez cu oricine de gât pentru cauzele în care cred. Le mulțumesc inamicilor mei pentru a mă fi ajutat să ajung în această stare.
10. În încheiere, citez din memorie un text din romanul lui Lev Tolstoi, "Război și pace": "Toate marile idei ale omenirii sunt simple. O astfel de idee este aceea că atunci când cei răi se unesc între ei pentru a-și impune planurile lumii, cei buni trebuie să facă la fel. Este exact atât de simplu." Aviz celor care se consideră buni! Este nevoie de unirea și acțiunea lor căci societatea noastră este bolnavă și numai de la cei buni poate veni salvarea ei.

Adrian Severin

loading...
PUTETI CITI SI...

Suntem grav bolnavi

Postat la: 14.05.2018 |

0

1. Mai întâi vreau să îmi cer scuze față de vizitatorii decenți ai acestei pagini, pentru a fi fost obligați să găsească aici ieri (duminică 13 mai) zeci de comentarii în limbaj suburban și violent. Lipsind de-a lungul zilei nu le-am putut șterge decât cu întârziere. Am lăsat doar câteva pentru ca să nu uităm cu cine avem de a face.
2. Reacția amplă față de textul meu intitulat "Comicăria tristă a rezistenților" dovedește că am atins un punct nevralgic. Îmi pare rău dacă a durut.
3. Presa a scris că i-am "atacat" pe demonstranții #rezist. Nu este adevărat. Nu i-am atacat. I-am descris. Așa îi văd eu. Modul în care au reacționat (înjurături ordinare, amenințări cu moartea, îndemnuri la agresiune fizică, jigniri la adresa celor care și-au exprimat acordul cu descrierea mea etc) a demonstrat că am dreptate.
4. Faptul că așa îi văd, nu înseamnă că nu îi înțeleg. Da, acești oameni (îi exceptez pe cei care s-au vândut) sunt produsul societății noastre. Sunt nefericiți sau nemulțumiți de viața lor în sensul cel mai larg, și își strigă nemulțumirea cum pot; așa cum noi ceilalți i-am învățat sau împins să o facă. Nu au găsit destulă înțelegere și dragoste la noi; nu au găsit destulă protecție la instituțiile statului. Să nu uităm asta.
5. A înțelege și a găsi explicații, nu înseamnă însă nici a scuza nici a accepta. Dar dacă nu accept, dacă lozincile, comportamentul și teoriile lor îmi repugnă și le resping, găsindu-le periculoase pentru națiunea noastră, aceasta nu înseamnă că nu îi iubesc ca pe niște frați rătăciți și nu trebuie să încerc a face tot ce se poate pentru recuperarea lor. Chiar dacă ei nu mă înțeleg pe mine eu îi înțeleg pe ei; chiar dacă ei nu mă iubesc pe mine eu îi iubesc pe ei, și sunt convins că nu ura, ci numai dragostea celorlalți îi poate vindeca de ură.
6. Eu am descris pădurea iar nu copacii. Așa cum în orice pădure există uscături, tot așa și în pădurile arse sau bolnave există și copaci sănătoși. I-aș întreba, dacă aș putea, pe aceștia dacă au citit expresiile camarazilor lor care și-au manifestat dezacordul cu mine și, în caz că le-au citit, dacă se simt bine în compania unora cu un asemenea limbaj. Îi asigur că nici la pușcărie nu se vorbește așa.
7. Este limpede că aceia cărora le-am pus oglinda în față au despre mine o părere simetrică aceleia pe care o am și eu despre ei. Din acest punct de vedere suntem chit. Aș fi dorit să îmi demonstreze că nu am dreptate sau măcar să spună clar de ce nu sunt de acord cu mine. Au preferat, dincolo de înjurături, să îmi ceară să tac. Nu îi deranjează, deci, ce gândesc, ci doar că spun ce gândesc. Eu nu le cer același lucru. Eu le solicit să spună ce gândesc în mod civilizat. În rest, va trebui să trăim fiecare cu părerea celuilalt despre el. Dacă ei nu pot, problema lor nu este cu mine, ci cu poporul român care nu poate accepta o ordine în care o minoritate violentă îi neagă libertatea de conștiință și libertatea de expresie, dreptul la demnitate, la respect, la solidaritate și la diversitate.
8. Dacă textul meu a părut prea dur, i-aș ruga pe cei supărați să îl trateze ca pe un "pamflet". Un pamflet cu mult mai elegant ca limbaj decât cele pe care simpatizanții, susținătorii și corezistentii lor mi le adresează mie și multor altora. Nu poți jigni și intimida cu lozinci și gesturi specifice "ciumei brune" pe toți cei care nu îți plac, pentru ca apoi să refuzi celorlalți nu doar posibilitatea de a proceda la fel, ci și dreptul de a-și exprima în termeni clari nemulțumirea. Nu poți cere moartea sau excluderea în alte feluri a bătrânilor, știrbilor, celor cu urinal în buzunare, decrețeilor, social democraților, penalilor, parlamentarilor, judecătorilor de la Curtea Constituțională, celor fără bacalaureat etc, iar apoi să protestezi când cineva îți spune că exact așa procedau, vorbeau și intimidau fasciștii. Aici nu este vorba de ofensă, ci despre recursul la istorie. Dacă uităm această istorie, riscăm ca ea să se repete.
9. Mai vreau să precizez că atacurile de ieri la adresa mea sunt inutile. Trebuie să fie clar tuturor că nu fac parte din nici un partid și nici nu intenționez să mă alătur vreunuia. Nu dețin nici o funcție publică și nici nu urmăresc să o obțin. Nu voi candida la nici o poziție aleasă și prin urmare nu am nevoie de votul și de simpatia nimănui. După cum s-a văzut nu pot fi intimidat. Nu mai îmi este frică nici de închisoare nici de moarte. Nu mă tem de cruce. Pamfletele grobiene și înjurăturile mă lasă rece. Dacă este posibil stau de vorbă cu oricine, ascult orice critică și sunt gata să îmi recunosc păcatele. Dacă este necesar, mă bat cu oricine și mă detonez cu oricine de gât pentru cauzele în care cred. Le mulțumesc inamicilor mei pentru a mă fi ajutat să ajung în această stare.
10. În încheiere, citez din memorie un text din romanul lui Lev Tolstoi, "Război și pace": "Toate marile idei ale omenirii sunt simple. O astfel de idee este aceea că atunci când cei răi se unesc între ei pentru a-și impune planurile lumii, cei buni trebuie să facă la fel. Este exact atât de simplu." Aviz celor care se consideră buni! Este nevoie de unirea și acțiunea lor căci societatea noastră este bolnavă și numai de la cei buni poate veni salvarea ei.

Adrian Severin

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE