• Tweet

Facebook poate ucide. Rețelele sociale pot ucide. Trucurile utilizate pentru a ne citi preocupările, dorințele, intențiile, pot și ele să facă victime. Iar victimele suntem chiar noi. După caz, victime economice, comerciale sau politice. Și dacă tot am aflat asta, merită să ne întrebăm ce facem. Aruncăm și copilul odată cu apa murdară din copaie? Da sau nu?

Eu nu pot decât să mă amuz atunci când văd că din ce în ce mai mulți oameni de pe întreaga planetă se îngrijorează, se opăresc și se revoltă când descoperă că au fost manipulați. După ce, în prealabil, au fost cu atenție analizați și cercetați. Iar această revoltă este generată de uriașul scandal cunoscut sub numele de Cambridge Analytica. Ce l-a generat? Și de unde până unde această traumă, despre care se vorbește că au suferit-o sute de milioane de oameni, poate stârni amuzamentul?

Imediat după ce a fost inventată locomotiva, au existat voci care i-au atenționat pe oameni că noua mașinărie poate fi mortală. Și s-a dovedit a fi adevărat. Au existat realmente accidente mortale în cazul cărora la mijloc s-a afat locomotiva. Cu aburi și apoi electrică. Cu toate astea, planeta s-au umplut de locomotive. Și penicilina poate ucide, dacă este greșit administrată. Și chiar a ucis. Cu toate acestea, ea a fost utilizată de sute de milioane de oameni.

Nu ar trebui să fie un secret pentru nimeni faptul că rețelele sociale, între care Facebook-ul a devenit temporar prevalent, îi ajută pe utilizatori să știe mai multe într-un timp record, să se conecteze cu ușurință unii cu alții, să devină în mod vădit și apoape instantaneu parte a unui întreg. Probabil că descoperirile din acest domeniu, pe care îl numim generic spațiu virtual, sunt cele mai importante din istoria omenirii. Și, nu cred că se îndoiește nimeni, beneficiile sunt pe măsură. Dar, ca și locomotiva, ca și penicilina, un lucru bun, care încape pe mâini criminale sau inconștiente, se poate transforma într-un lucru rău.

Nu este rău faptul că, utilizând rețelele sociale, ne cunoaștem mai bine unii pe alții și schimbăm informații cu o viteză uluitoare. Nu este rău nici atunci când ne constituim în mod spontan sau nespontan în grupuri și familii. Firește, de câte ori căutăm ceva pe internet, ne manifestăm preferințele. În aceste condiții, alții pot profita.

Scandalulul cu Cambridge Analytica, care afectează cât se poate de serios imperiul Facebook, ne obligă să facem câteva raționamente. Una dintre cele mai importante competiții care există este cea comercială. Toți producătorii vor să vândă. Pentru a vinde, trebuie să-și cunoască clienții. Rețelele sociale au devenit din această perspectivă o mină de aur. Este rău faptul că acești comercianți îmi cunosc preferințele? Este rău dacă ei află, cercetând spațiul virtual, că eu sunt total dezinteresat de guma de mestecat, dar mă interesează în schimb literatura? Este rău că, în loc să-mi posteze reclame cu gumă de mestecat, îmi pun sub ochi reclame cu titluri de cărți? Nu ar trebui să fie rău.

O altă competiție dintre multele competiții, care se desfășoară pe planetă și care e la fel de permanentă, are loc în politică. Este rău că un partid politic sau o familie de partide politice încearcă să descopere, utilizând rețelele sociale, ce anume mă preocupă? Ce așteptări am? Este rău faptul că, cumpărând și prelucrând asemenea informații, departamentele de strategie politică și cele de comunicare ale partidelor își adaptează proiectele în funcție de ceea ce oamenii își doresc? Eu cred că nu.

Altceva este rău. Există o linie de demarcație, care în acest moment este prea vagă și care separă fața benefică de fața malefică a revoluției informaționale. Dacă nu este greșit și rău să afli, este în schimb greșit și rău să manipulezi. De pildă, atunci când competiția comercială se transformă în război comercial și când în luptă este aruncată această teribilă armă a universului virtual, este posibil și chiar se întâmplă ca informațiile culese despre mine să fie utilizate pentru a mă manipula. Să nu cumpăr un anumit produs. Sau să cumpăr un anumit produs. Iar această manipulare este mai consistentă atunci când e însoțită de informații mincinoase. Cum că un produs are calități pe care de fapt nu le are. Cum că alt produs este mai rău și mai nociv decât altul și, ca atare, trebuie să ne ferim de el.

În politică, firmele specializate în manipulare pot câștiga bani grei nu numai de la partidele politice ci și de la state. Atunci când partidele politice și statele utilizează ca tehnică de manipulare propaganda neagră. Când sunt lansate pe piață informații cu totul și cu totul false despre virtuțile sau perspectivele unui partid ori ale unui stat sau informații șocante despre lucruri rele pe care, vezi Doamne, le face un partid sau un stat.

Este momentul în care spațiul virtual, dominat în prezent de Facebook, mâine de altceva, se poate transforma nu numai într-o armă perversă, ci și într-o armă letală. Căreia îi cad victime sute de milioane de oameni sau chiar națiuni întregi, atunci când este în plină desfășurare o confruntare de tip geopolitic.

Este indiscutabil vorba despre o formă de terorism. Aparent inofensiv sau prea puțin ofensiv. În realitate, avem de-a face cu cel mai atroce instrument de teroare din epoca pe care o trăim. Și, ca de obicei, atunci când oamenii se confruntă cu fenomene atât de periculoase, apărarea individuală este ineficientă. Și păguboasă. Ce să facă oamenii? Să arunce la coșul de gunoi toate dispozitivele electronice din buzunar și din casă? Să incinereze una dintre cele mai importante invenții ale civilizației? Sau să se transforme fiecare în parte într-un fel de haiduci, care se luptă singuri cu sistemul?

Nu există decât o singură formă în care ne putem apăra. Ea se numește apărarea colectivă. Dar apărarea colectivă înseamnă mobilizarea în acest sens a autorității și capacității statelor. Ce ne facem însă când există state care organizează ele însele asemenea operațiuni de tip terorist împotriva propriilor cetățeni? Sunt situații tipice în care respectivii cetățeni ar trebui să se mobilizeze pentru ca, împreună, să aducă statele pe linie încercând astfel să evite deraierea acestora.

Iar tot secretul, dacă am ajuns atât de departe, este educația fiecăruia dintre noi. Cu analfabeții funcționali nu se poate face nimic. Dar oamenii care știu să se informeze din mai multe surse, capabili să confrunte ceea ce află, să separe adevărurile de minciună, sunt întotdeauna în stare - și asta s-a dovedit în întreaga istorie - să lupte cu succes împotriva oricărui tip de agresiune care se desfășoară împotriva lor.

Sorin Rosca Stanescu