• Tweet

Am făcut mai multe demersuri editoriale vizând un mare jaf care se pregătește. Evaporarea uriașelor resurse din adâncul Mării Negre, care ar putea asigura financiar restartarea României. În loc să profităm de acest dar de la Dumnezeu, suntem la un milimetru să îl facem cadou unor multinaționale. Ne vom alege cu praful de pe tobă. Cu redevențe dintre cele mai mici din lume și nu vom primi, din propria avuție, nici măcar un metru cub de gaz.

Din zecile, poate sutele de miliarde de metri cubi care vor fi extrase. Și, în plus, litoralul României va fi făcut zdrențe. O lege mortală așteaptă să fie votată în Camera Deputaților și apoi promulgată cu ochii închiși de Klaus Iohannis. Zis și făcut! Am promis că vom veni cu o dezvăluire amănunțită. Bine documentată. Probată. Și am făcut-o. Pe acest site, dar și în ziarul Bursa, toți cei interesați să afle catastrofalele informații legate de tot ce se întâmplă în Marea Neagră, o pot face. Așa că, în aceasă analiză, mă voi opri mai cu seamă la o dimensiune de natură psihologică. Ne-am obișnuit să dăm vina pe străinii care ne fură țara. În cazul pădurilor, avem câteva ținte, predilectă fiind Schweighofer. În materie de apărare, când cumpărăm fier vechi pe bani buni, îi acuzăm pe principalii noștri aliați, NATO. Ei ne înșală. Britanicii și olandezii cu vasele de luptă, nemții cu tancurile și autoșenilatele, americanii cu aeronavele multirol, rachetele și dronele, canadienii cu zăcămintele de aur și cupru, italienii cu terenurile agricole. Și așa mai departe.

Numai că lucrurile nu sau întocmai așa. La fel ca în toate celelalte situații, și aici, când vorbim despre zăcămintele de la Marea Neagră, care se vor evapora, nu partenerii noștri euroatlantici sunt vinovați. În definitiv, ei sunt reprezentați de firme comeciale extrem de puternice, deprinse să joace agresiv pe piața mondială și dispunând de prestigioase case de avocatură. Pretutindeni acolo unde găsesc un teren profitabil și un fond uman slab, reprezentanții acestor societăți comerciale acționează în consecință. Exploatând din plin materialul uman al clientului. Înainte de a-i exploata averea. Așa că este timpul să vedem corupția dintr-o nouă perspectivă. Adevărata mare corupție începe și se termină abia aici. Abia când vorbim despre bogățiile naturale de zeci și sute de miliarde de euro ale României, care dispar în decursul unei singure generații, din vina exclusivă a acestei generații. Am moștenit o țară prosperă, pe care ar trebui să le-o oferim și mai prosperă copiilor și nepoților noștri. Dar suntem atât de iresponsabili, încât le-o oferim unor multinaționale. Și apoi dăm vina pe ele.

Iată, avem un caz cât se poate de concret. Sute de miliarde de metri cubi de gaz natural, aflate în subsolul Mării Negre. Le-am putea exploata noi înșine. Să nu uităm că, sub regimul comunist, a fost inițiat cu succes un asemenea proiect în largul Mării Negre. Dacă nu am fi vândut Petromul, cu zăcăminte cu tot și cu instalații aflate în funcțiune, pe un preț de nimic, unei societăți de profil mult mai mici, OMV, astăzi, prin forțe proprii, am fi continuat să extragem, în beneficiul nostru, gaze naturale din largul Mării Negre. După aproape 30 de ani, am descoperit că nu mai suntem capabili să facem noi înșine explorări și exploatări. Și i-am chemat pe alții. Au venit multinaționalele. Au făcut prospecțiuni. Au descoperit cine mai poate ști câte miliarde de metri cubi de gaze. Evident că au raportat autorităților de la București mult mai puțin. Evident că au încercat pe toate căile și încearcă cu succes să plătească redevențe cât mai mici. Dacă se poate, chiar cele mai mici din lume. Evident că s-au dat peste cap și au făcut lobby, de fapt trafic de influență, în mod direct sau chiar prin ambasadori țărilor respective, pentru ca nu care cumva, în momentul trecerii la exploatare, românii să pretindă, așa cum se practică în întreaga lume civilizată, cota parte de produs.

Și cum au procedat? Pentru a-și atinge obiectivele, beneficiind de influența pe care o au în propriile state, au exercitat presiuni politice. Unor capi de-ai statului român, li s-a promis stabilitate în funcție, dacă fac jocul acestor companii și li s-a sugerat că, în caz contrar, vor avea parte de instabilitate. În alte situații au fost „unși" funcționari publici și reprezentanți ai unor autorități locale. Pentru asemenea lucrări complexe pe fundul Mării Negre și, practic, pe întreaga suprafață a litoralului românesc, sunt necesare zeci și sute de aprobări. Aceste aprobări nu au fost date de străini. Ci de români. Și întrucât miza este cu adevărat uriașă, iar abaterile de la lege sunt extrem de numeroase, firmele de avocați ale acestor companii s-au dus la un alt nivel. Au decis să legifereze fărădelegea. Și, iată, așa s-a născut, în culisele a trei Guverne succesive ale României, un proiect de lege care bate în cuie sifonarea efectivă, la propriu, a uriașelor bogății din subsolul Mării Negre. Apoi, acest proiect de lege a fost depus în Parlament și supus, vezi Doamne, unei dezbateri publice. A fost trecut și adoptat într-o viteză fulger în Senat. Acum se află la Camera Deputaților. După ce va fi adoptată, fărădelegea devine lege și legea merge la Klaus Iohannis pentru promulgare.

Ce credeți că va face președintele României? Cum va proceda domnul Klaus Iohannis? Va refuza să promulge aceasă lege? Își va urca în cap aliații? Se va dovedi ostil față de cei care îl ajută să preia începând din decembrie 2019 președinția Consiliului Europei? Pe cei care îi susțin toate demersurile de politică internă, indiferent cât de periculoase sunt ele pentru libertățile și libertățile fundamentale ale omului? Sau pentru afirmarea interesului național? Sau va semna fără să clipească această lege, care cedează, practic, unor multinaționale întreaga bogăție a României de la Marea Neagră și care poate pune cruce, pentru decenii de-acum încolo, turismului românesc pe litoral? Iată de ce eu cred că vinovați nu sunt străinii. Vinovați suntem noi. Cei care trădăm acest neam. Cei care sacrificăm de dragul unor mărgele de sticlă, racolați sau nu de serviciile lor secrete, interesele vitale ale acestui neam. Și, culmea, în paralel, vorbim tot noi despre corupție, corupți, Justiție și stat de drept.

Sorin Rosca Stanescu