• Tweet

Suntem pe cale să avem o Casă Regală originală. O Casă Regală republicană. Monarhia va fi confiscată. Coroana e scoasă la vânzare. Instituția în care au crezut atât de mulți români și care a făcut atât de multe pentru România se transformă într-o întreprindere de prestări servicii pentru Guvern. Trenul Regal e tras pe linie moartă.

Aceste rânduri pot fi citite de cei interesați și ca un fel de scrisoare deschisă adresată Principesei Margareta, președinților celor două Camere și președintelui României, Klaus Iohannis. O scrisoare deschisă și scrisă fără speranță. Toate aceste persoane au decis să închidă defintiv între paranteze o speranță și chiar o pretenție legitimă a românilor. Și astfel are loc un troc. Un pumn de arginți contra coroanei de oțel a regilor României. Contra unei coroane care nici măcar nu le aparține lor sau urmașilor lor. După ce coroana de oțel a fost turnată, s-a stabilit că aceasta aparține pentru totdeauna poporului român. Și fiecare dintre regii României a confirmat acest lucru. Numai că astăzi Regele României nu mai poate spune "nu".

Refuz să intru în orice fel de scenariu. Mă voi referi exclusiv la fapte care s-au petrecut și care nu pot fi de nimeni contestate. Nimeni nu poate contesta de pildă faptul că domnul Radu Duda, în timp ce susținea sus și tare că este un demn reprezentant al Casei Regale, în calitate de soț al Principesei Margareta dar și de ginere al Regelui Mihai și al Reginei Ana, și-a propus să candideze pentru funcția de președinte al României. Președinția României este o instituție eminamente republicană. De vreme ce Duda a ales în acest fel, este limpede că, în realitate, nu dădea doi bani pe monarhie. Și nci pe familia din care făcea parte. În paranteză fie spus, acesta a fost și momentul în care relațiile noastre personale au încetat. Nici în ruptul capului nu puteam susține așa ceva. Și, slavă Domnului, Radu Duda nu a reușit în acest demers. Dar faptul s-a petrecut. Și s-a mai petrecut ceva. Familia regală nu a dezavuat acest gest. Așa cum ar fi fost cazul. Prin comparație, precizez că, indiferent ce ar fi făcut sau ce i s-a pus în cârcă că ar fi făcut Principele Nicolae, fapta lui Radu Duda este infinit mai gravă.

Încă o certitudine cu care îmi permit să operez este că, urmare a demersurilor pe care susținătorii monarhiei le-au făcut și pe care și eu însumi le-am făcut, Majestatea Sa s-a putut întoarce în România și s-a puut bucura de drepturile unui fost șef de stat. Existența Majestății Sale și a familiei acestuia în condiții demne a fost asigurată pentru tot restul vieții. Autoritățile statului român au făcut de altfel și diligențele necesare pentru ca multe dintre proprietățile confisate să-i fie retrocedate Regelui Mihai. Familia regală a dobândit asfel o avere considerabilă. Dar unii membri ai acestei familii sunt extrem de lacomi.

Și iată un nou fapt cert. La solicitarea sau chiar la presiunile Principesei Margareta și a domnului Radu Duda, președinții celor două Camere ale Parlamentului României, Călin Popescu Tăriceanu și Liviu Dragnea au pus la cale o trăsnaie. Un act normativ prin care este confiscată Monarhia de către Guvern. Ce se întâmplă? Care sunt dedesubturile? Majestatea Sa își trăiește ultimele zile. Între timp, în jurul Său, familia se agită. În ce scop se agită familia? Conform legii, Palatul Elisabeta i-a fost repartizat Regelui Mihai pe durata vieții. Și tot pe durata vieții, statul îi achită chetuielile aferente, îi pune la dispoziție autoturismele necesare și gărzi de corp. La decesul Regelui Mihai, aceste înlesniri, din punct de vedere legal, încetează. La fel cum se va întâmpla și în cazul lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Traian Băsescu. Numai că Principesa Margareta, împinsă de la spate - asta e o supoziție a mea - de Radu Duda, a căutat o soluție pentru a se bucura în continuare de aceste privilegii și în primul rând de Palatul Elisabeta. Pe care, în paranteză fie spus, dacă familia îl dorește atât de mult, ar fi putut să-l cumpere și nu să-l ceară de pomană pentru următorii 48 de ani de la președinții celor două Camere.

Și la pachet au solicitat și au primit prin actul nomativ care urmează să fie votat în Parlament și alte privilegii extrem de costisitoare. Cum ar fi de pildă plata, în următorii 48 de ani, a circa 30 de funcționari necesari descendenților Regelui Mihai. Sau sume cu foarte multe zerouri, undeva în jur de 20 de milioane de euro anual acordate de statul român pentru diferite proiecte pe care Casa Regală, transformată în fundație sau într-un fel de SRL aparținând Guvernului, urmează să le întreprindă în viitor.

Numai scandalul public pe cale să se declanșeze i-a determinat pe autorii proiectului de act normativ să nu precizeze sumele alocate anual, lăsând stabilirea lor la latitudinea acestui Guvern și a Guvernelor următoare.

Când se va stinge Regele Mihai, se stinge și speranța românilor într-o ordine cu adevărat constituțională. Pentru că, indiferent cât de mulți sau cât de puțini adepți ai Monarhiei există în România, un fapt din nou cert este că abdicarea forțată a Regelui Mihai, care timp de doi ani opusese rezistență atât cât a putut tăvălugului comunist, nu a însemnat o opțiune a poporului român. Atunci când Regele a fost alungat din țară nu a avut loc niciun referendum prin care să se stabilească de către cetățenii României schimbarea ordinii în stat. Nu au hotărât cetățenii, așa cum era cazul, trecerea de la monarhie la republică. Și nici după decembrie 1989 nu a avut loc un referendum pe această temă. România a intrat tot cu stângul și în noul secol. Și nici măcar când s-a pus problema modificării Constituției, comisia însărcinată cu această importantă operațiune, care a eșuat lamentabil, nu și-a pus problema unui referendum prealabil prin care românii să decidă ce doresc pentru viitor. Cu irone amară spun că poate nici nu mai era cazul, de vreme ce un important membru al familiei regale decisese să recunoască republica, candidând chiar la cea mai înaltă funcție a unui stat republican.

Și fiindcă din nou mi-am amintit de Radu Duda, le atrag atenția cititorilor asupra unui fapt prea puțin cunoscut și prea puțin dezbătut. Regele Mihai al României a avut gradul de mareșal al Armatei. Cel mai înalt grad. În această calitate, el a primit, după cel de-al Doilea Război Mondial, înalte distincții din partea statelor aliate. Când se va duce la Dumnezeu, de care a fost atât de apropiat întreaga sa viață, Armata Română își va pierde ultimul mareșal. Și ce să vezi? Domnul Radu Duda a dat din coate și, beneficiind de înalta sa poziție, pentru care personal nu avea niciun merit, a ajuns, fără să care în spate pistolul mitralieră, la gradul de colonel. De colonel activ. Nu știm în acest moment dacă primește sau nu și soldă dar știm că nu are în răspundere niciun soldat. Iar dacă lucrurile continuă așa, va fi uns general. Cu o stea și apoi cu mai multe stele. Și, cine știe, poate că omul visează și la cel mai înalt grad. Cel de mareșal.
Eu fac apel la președinții celor două Camere să își retragă acest rușinos proiect de act normativ cât timp nu este încă prea târziu. Fac apel la Principesa Margareta să nu uite de unde vine, să nu uite ce au făcut regii României pentru această țară, să nu uite ce sacrificii a făcut tatăl ei și să nu arunce o întreagă istorie la lada de gunoi. Coroana de oțel a regilor României nu este de vânzare. Indiferent de preț. Și mai fac apel și la președintele Klaus Iohannis. Să respingă acest act normativ, dacă el va ajunge la promulgare. Din respect față de familia regală și față de memoria Regelui Mihai.

Sorin Rosca Stanescu