• Tweet

Noul partid Pro România, prin care Victor Ponta încearcă să-și desăvârșească cariera politică, este conform definiției sale social-liberal. Nici mai mult, nici mai puțin. O expresie a nostalgiei sale după USL? Sau pur și simplu un alt vehicul cu ajutorul căruia liderul politic va mai călători o stație-două? E timpul să rememorăm fantasticul periplu prin politică al lui Victor Ponta. Cunoscându-i trecutul, am putea înțelege mai bine prezentul și am putea intui viitorul său.

Înainte de a fi ajuns cel mai puternic om în stat, cu un Traian Băsescu în agonie la Cotroceni, cu un partener sacrificat în persoana lui Crin Antonescu și, apoi, cu un rival pe care nu dădea nimeni doi bani, în persoana lui Klaus Iohannis, aflându-se la butoanele Guvernului în calitate de premier și conducând practic USL din poziția de președinte PSD, Victor Ponta a mai consumat o serie de aventuri politice. În condiții cât se poate de stranii. Practic, a tranzitat lejer toate partidele importante politice din România.

Nu este foarte clar dacă el s-a înscris sau nu la Tineretul PNȚCD. În mod certi însă, a activat acolo o vreme. Țărănist sadea. Abia mai târziu și-a descoperit vocația de social-democrat. Și s-a dus cu arme și bagaje la PSD. Tot la Tineret. Unde a fost propulsat de SIE, unde s-a înscris încă de la începutul carierei sale politice. Cu totul și cu totul întâmplător, SIE nu este, așa cum am putea crede, un partid politic ci Servciul de Informații Externe. O organizație cât se poate de onorabilă și de oficială de spionaj. Aceasta i-a oferit combustibilul necesar pentru a se înscrie pe cea mai înaltă orbită. La altitudine. Ce a urmat?

Inevitabil, Adrian Năstase, un subțire observator al fenomenelor terestre și extraterestre, a fost hipnotizat de lumina noului astru. Tânăr procuror, tânăr spion, tânăr politician, acum socialist, Victor Ponta, confundat cu Micul Titulescu, a fost ales cât se poate de democratic, la indicația președintelui de atunci al PSD și totodată a primului-ministru, șeful Organizației de Tineret. O poziție bună de start. Să ne amintim că și Ion Iiescu, înainte de a ajunge ce a ajuns, a fost șeful unor organizații de tineret. Mai întâi a tuturor studenților români din Uniunea Sovietică, apoi a tuturor studenților străini din Uniunea Sovietică, apoi a studenților români din România și, în fine, prim-secretar al CC al UTC și ministru pentru problemele tineretului în epoca Ceaușescu.

După ce a fost succesor politic lui Adrian Năstase, Victor Ponta a avut puțin ghinion. I-a tras covorul de sub picioare o altă stea a Serviciului de Informații Externe, aflat pe o orbită ceva mai înaltă și în grațiile Statelor Unite, respectiv Mircea Geoană. Este de înțeles de ce, în aceste condiții, așa cum singur a mărturisit, Victor Ponta, deși plasat foarte sus în stuff-ul electoral al lui Geoană din campania prezidențială, nu a votat cu acesta ci cu Traian Băsescu. Sau poate, cine știe, nu a votat deloc. La fel cum, tot conform propriei mărturisiri, cu mai mulți ani în umă, la capătul confruntării electorale dintre Ion Iliescu și Emil Constantinescu, Victor Ponta a votat nu cu primul ci cu cel de-al doilea. Cine știe? Poate mai avea nostalgii țărăniste. Revenind la istoria recentă, am putut observa atitudinea de cocoș a lui Victor Ponta în raport cu autoritățile Uniunii Europene. Atunci când era prim-ministru. Și când se afla la București.

Și apoi am contemplat poziția sa de ghiocel la Bruxelles. Când a venit în sân cu cele zece porunci. Asumate. La fel s-a întâmplat în așa-zisul război dintre palate. În Palatul Victoria Victor Ponta cânta ca un cocoș. La Cotroceni, semna umil faimosul Pact de coabitare. Despre excesele DNA și nou constituita republică a procurorilor avea oficial o opinie tranșantă. Era trup și suflet de partea drepturilor omului și a principiilor democratice. Mai puțin atunci când se întâlnea în secret cu "avocații" lui Kovesi și perfecta împărțirea marilor parchete cu Traian Băsescu.
Anii 2015 și 2016 au fost de-a dreptul tuburători.

După ce Ponta demisionase prin Facebook din poziția de președinte al partidului și printr-un SMS din cea de premier, iar puterea îi fusese predată președintelui Klaus Iohannis, care l-a înscăunat pe Dacian Cioloș, crezând că de acum are guvernul său, Victor Ponta a sărit din nou nu pe o nou orbită ci între două orbite. A plutit în spațiu între PSD și un nou partid, inițiat de Bogdan Diaconu, Partidul România Unită. O formațiune foarte de dreapta. Finanțată de Sebastian Ghiță. Și încurajată în dimensiunea ei ultranaționalistă de Liviu Dragnea, așa cum susține astăzi Victor Ponta. Cu eleganță, s-a lăsat pus pe afișele noi formațiuni politice, dar a rămas cotizant la PSD. A traversat alegerile cu popoul în două luntrii, iar când PRU s-a scufundat, a rămas o vreme în PSD. Făcând, cum spune el, opoziție din interior.

Până când, iată, de câteva zile, s-a dus cu arme și bagaje la noul partid cu doctrină declarată social-liberală. Aici va transpira în două direcții. Va ataca la baionetă Guvernul premierului Star-Trek Mihai Tudose și PSD-ul condus de Liviu Dragnea. Va încerca astfel să-și cumpere electorat. De stânga. Utilizând pârghia unei alte drone, Daniel Constantin, va lovi și pe centru-dreapta. Tot din dragoste pentru electorat. Dacă va reuși, o a adoua direcție de atac va fi ruperea din grupul parlamentar PSD și ALDE și din rândul independenților a unui număr cât mai mare de senatori și deputați. Astfel încât să șubrezească majoritatea. Și s-o transforme, eventual, în minoritate. Pentru ca, într-o bună zi, minoritatea să-i ceară ajutorul contra cost pentru a se transforma din nou în majoritate.

Capacitatea lui Victor Ponta de a se metamorfoza din vierme în fluture și din fluture în vierme este absolut uluitoare. Fiind un om inteligent, un bun orator, mobilat cu o cultură rezonabilă, și cu o excelentă cultură politică, Victor Pota va mai face coconi. Va mai viermui și va mai zbura. Și ne va mai putea amăgi încă mulți ani că este capabil să producă mătase. Asta cu o singură condiție. Să nu-și rupă gâtul. Pentru că acum s-ar putea să-și joace ultima șansă. Dacă nu provoacă o ruptură semnificativă în PSD, dacă nu creează o masă critică pentru noul partid, PSD îi va frânge coloana vertebrală. Nu din răzbunare. Ci din reflex de conservare. Iar atunci, carierei sale politice i se va pune capăt.

Să-i urmărim deci cu legitim interes traseul politic. Cel de Jolly Jocker.

Sorin Rosca Stanescu