• Tweet

Civilizațiile nu sunt ucise, a spus istoricul Arnold Toynbee. Ele mor din cauza sinuciderii lor. Deși puterea militară și norocul geografică vor susține America, republica ei cochetează cu scenariul lui Toynbee.

Donald Trump a depus jurământul în urmă cu zece săptămâni. El a moștenit o economie cu inflație stabilă și ratele dobânzilor în scădere, dar cu creșterea care se estima că va depăși orice mare competitor în acest an. Cu fiecare salvă proaspătă a lui Trump asupra economiei globale, previziunile de creștere din SUA sunt reduse. Presupunând că va furniza mai mult combustibil pentru revizuirile în jos - cel mai probabil, de „Ziua eliberării" sale, când va dezlănțui tarifele reciproce pentru restul lumii - economia Americii pare blestemată să intre în recesiune mai târziu în acest an, scrie Financial Times.

Creșterea negativă ar fi doar o ramură a unui atac mai tulburător asupra experimentului din SUA. Ceea ce îl diferențiază de urgențele anterioare este lipsa unei rezistențe serioase. Războiul civil din 1861-1865 a fost o luptă sângeroasă până la moarte. Dar cauza Uniunii anti-sclavie a fost, pe bună dreptate, pasională. Răspunsul Americii din 1941 la Pearl Harbor a trezit o națiune izolaționistă. SUA a compensat prin unitate ce nu a putut prevedea.

Fiecare dintre convulsiile interne ale Americii de atunci - lupta pentru drepturile civile din anii 1960, diviziunile cauzate de războiul din Vietnam, Watergate-ul lui Richard Nixon și chiar reacția la războiul din Irak din 2003 - au dus la rezoluții, chiar și după lupte aprige. Uneori, au fost pozitive. Ceea ce lipsește acum este orice sens al gravității a ceea ce este în joc. În mod ironic, străinii sunt prea conștienți.

Când Kristi Noem, secretarul Securității Interne a lui Trump, defilează în fața unor deținuți cu capul ras, care stau în genunchi, sadismul este intenționat. Când JD Vance, vicepreședintele, se autoinvită în Groenlanda pentru a le spune oamenilor de acolo că, într-un fel sau altul, vor deveni americani, amenințarea lui este sinceră. Pe multe fronturi, și cu grabă intenționată, America își vaporizează puterea soft. Este nevoie de mai puțin de un sfert de an pentru a nărui o imagine care a avut nevoie de un sfert de mileniu pentru a se construi. Toate acestea se fac în numele meritocrației. Noua gardă a Americii este aproape în totalitate albă, toți bărbați și în mare parte necalificați să conducă marile departamente pe care le vandalizează. 

Mutarea dramatică a lui Trump va declanșa o criză de 1.400 de miliarde dolari

După o avalanșă de 103 ordine executive date la Casa Albă începând din 20 ianuarie 2025, Donald Trump se pregătește de o nouă mutare dramatică. Iar un studiu efectuat de către experții de la Universitatea Aston din Marea Britanie avertizează că tarifele pe care Trump le va aplica la toate importurile americane va declanșa o criză colosală, un război comercial de 1.400 de miliarde de dolari.

Analiza modelează consecințele globale ale represaliilor tarifare, inclusiv creșterea dramatică a prețurilor în Statele Unite. Un război comercial declanșat de aplicarea de către președintele Donald Trump a unui tarif de 25 % asupra tuturor importurilor americane ar putea afecta economia mondială cu 1,4 miliarde de dolari și ar putea determina o creștere dramatică a prețurilor din SUA, potrivit unui nou studiu care modelează consecințele unei spirale de represalii, conform Financial Times.

Analiza economică a celui mai pesimist scenariu, în care partenerii comerciali ai SUA ripostează împotriva Washingtonului, arată că un război tarifar inspirat de Trump ar provoca perturbări comerciale pe scară largă, creșterea prețurilor și scăderea nivelului de trai. Studiul realizat de economiștii de la Universitatea Aston din Marea Britanie examinează modul în care un conflict tarifar forțează schimbări complexe în comerțul global, începând din America de Nord între SUA, Mexic și Canada, înainte de a se extinde în Europa și apoi în restul lumii.

Rămâne foarte incert nivelul la care Trump va stabili tarife „reciproce", în ceea ce el a numit „Ziua eliberării" - și modul în care vor răspunde națiunile și blocurile comerciale afectate. Pentru a descrie potențialele consecințe, modelul examinează șase scenarii de escaladare, utilizând date privind comerțul bilateral din 132 de țări în 2023.

Deși unele națiuni ar putea beneficia de așa-numitele efecte de deturnare a comerțului, pe măsură ce modelele comerciale se schimbă pentru a evita tarifele, impactul general este negativ atunci când războiul comercial se extinde. Jun Du, profesor de economie la Universitatea Aston, a declarat că modelarea a arătat că, dacă țările și-ar impune reciproc tarife de 25 %, ar avea efecte similare cu cele ale războiului comercial din 1930, care a adâncit Marea Criză economică.

„Aceste constatări se aliniază precedentelor istorice precum tarifele Smoot-Hawley și conflictele comerciale moderne, ilustrând modul în care protecționismul erodează competitivitatea, perturbă lanțurile de aprovizionare și impune costuri disproporționate consumatorilor", a scris ea.

În scenariul ipotetic în care războiul se limitează la Canada, Mexic și China, care răspund cu un tarif de 25% la tarifele impuse de Trump, toate părțile se confruntă cu o scădere bruscă a schimburilor comerciale de peste 30%. Contracția comerțului duce la creșterea inflației și are un impact negativ asupra „bunăstării economice", măsurată în termeni reali pe cap de locuitor din PIB. Cu toate acestea, SUA suferă mai puțin decât Mexicul și Canada, reflectând echilibrul de forțe în relațiile economice.

În acest scenariu, impactul asupra bunăstării economice a SUA este estimat la 1,1% - comparativ cu o reducere de 7% și, respectiv, 5% pentru Mexic și Canada, efectele negative urmând să se manifeste pe o perioadă de cinci până la zece ani.

Dar într-un război comercial global în toată regula, în care partenerii iau măsuri de retorsiune pentru a se alinia la tarifele lui Trump, SUA vor suferi cele mai grave efecte inflaționiste dintre toate națiunile, potrivit cercetării. Acest scenariu ar provoca „perturbări semnificative ale comerțului internațional și ale activității economice", avertizează analiza, exporturile americane scăzând cu peste 43%.

Unele țări, cum ar fi Irlanda, care are o relație comercială restrânsă cu SUA, care se bazează pe lanțuri de aprovizionare extrem de integrate utilizate în produse precum cele farmaceutice, sunt considerate a fi expuse unui risc disproporționat.

În timp ce Irlanda înregistrează o ușoară creștere a exporturilor și importurilor ca urmare a unui război comercial limitat între Canada, Mexic și SUA, acest câștig se transformă într-o scădere de 6,6% a exporturilor și de aproape 13 % a importurilor, în cazul unui război comercial între SUA și UE.

Du a declarat că baza comercială mai puțin diversificată a Irlandei în comparație cu țările mai mari, care au relații comerciale mai profunde cu China, a făcut-o mai vulnerabilă de a fi „prinsă în focul încrucișat" dintre cele mai mari economii ale lumii. Se așteaptă efecte similare asupra marilor parteneri comerciali ai SUA, cum ar fi Coreea de Sud, care depinde în special de exporturile de automobile.

Studiul a constatat că, după Brexit, Regatul Unit are potențialul de a profita de politica sa comercială mai agilă în afara UE. Dar a avertizat că acțiunile unilaterale ale Regatului Unit ar putea „tensiona relația sa" cu Bruxelles-ul și ar putea afecta lanțurile de aprovizionare integrate dintre UE și Marea Britanie.

Donald Trump hipnotizat de Vladimir Putin

Donald Trump a părut hipnotizat de liderul rus și i-a oferit prietenului său tot ce și-a dorit: dominație în Ucraina, în afară de o reducere a intereselor minerale americane; o zonă de influență rusă în Europa; abandonarea NATO și a altor aliați. Președintele SUA, însă, și-a dat în sfârșit seama de ceea ce știa deja restul lumii - liderul rus îl duce de nas, spune expertul Sean O'Grady într-o analiză din Independent. Dar, în ciuda furiei lui Trump, Putin rămâne în control, însă prejudiciul este deja făcut.

Darurile lui Trump pentru Putin au fost făcute în schimbul ca rușii să-și reducă arsenalul nuclear și să le ofere americanilor posibilitatea de a achiziționa Groenlanda și Canada (chiar dacă nu sunt ale Rusiei și nu se vor întâmpla niciodată). Acesta părea a fi genul de chilipir pe care Trump îl căuta, dar Putin și-a exagerat mâna. În această fragmentare de gangsteri a lumii, deși una în care chinezii nu s-au afirmat încă, Trump și-a dat seama cumva că Putin - și nu Volodimir Zelenski - este cel care îl duce la plimbare. Reacția, atunci când acest adevăr evident i-a răsărit lui Trump, a fost în mod tipic trumpiană: necumpătată, prostească și publică.

Într-o intervenție telefonică neobișnuită cu un jurnalist NBC, Trump a spus că este „furios" și „supărat" pe Putin și că va avea discuta cu el mai târziu în această săptămână. Surpriză, surpriză, Putin a încălcat toate promisiunile pe care i le-a făcut lui Trump și așa-numita conferință de pace din Arabia Saudită (în realitate, o ceremonie prelungită de predare a Ucrainei). Putin a ascuns, a înșelat și a păcălit pentru a obține un avantaj suplimentar pe câmpul de luptă, exploatând naivitatea infantilă a lui Trump. A fost jalnic de observat acest fenomen.

Trump, în mod infam, chiar l-a numit pe Zelenski „un dictator fără alegeri", lăsând să se înțeleagă că este dispus să se debaraseze de liderul ales în mod democratic al Ucrainei, la fel de ușor precum ar face-o cu un congresman RINO (Republican in Name Only) incomod. Dar când Putin și-a forțat norocul și a cerut ca o administrație „temporară" controlată de ONU la Kiev să semneze pacea umilitoare, din anumite motive, Trump și-a pierdut în cele din urmă cumpătul.

Rușii știu că au mers prea departe și deja dau viclean înapoi, dar păstrându-și libertatea de mișcare în cadrul negocierilor. Dmitri Peskov a declarat pentru presa din lume că Rusia continuă să „lucreze cu partea americană" pentru pacea în Ucraina și că Putin a rămas „deschis contactului" cu Trump.

Cum rămâne cu Europa? Va ceda Trump in favoarea lui Putin?

O înțelegere proaspătă, și mai profitabilă, privind resursele naturale ucrainene pare să fie momeala și poate o garanție că, chiar dacă Rusia va invada Ucraina mai târziu, interesele SUA vor fi sfinte și vor continua să opereze sub dominația rusă a ceea ce a fost o Ucraina independentă. Inutil să adăugăm că asta ar face cu totul lipsit de valoare orice aspect de securitate al tranzacției cu minerale. Personalul și directorii americani care scot litiu și cobaltul din cernoziomul ucrainean vor putea continua indiferent.

Din păcate, situația nu se deosebește de Pactul Molotov-Ribbentrop care a împărțit Polonia între Stalin și Hitler în 1939 - o comparație istorică de care Putin și Trump se pot bucura în mod privat. Ideea unei administrații ONU a Ucrainei care l-a înfuriat atât de mult pe Trump va fi abandonată în liniște. Nu vor exista sancțiuni mai dure asupra petrolului rusesc, iar Kremlinul va continua să-i folosească pe americani pentru a câștiga ceea ce nu pot câștiga pe câmpul de luptă.

Putin își va liniști victima; extincția îndelungată și dureroasă a Ucrainei va dura; iar Europa va fi lăsată să se întrebe de ce americanii ne disprețuiesc și să se întrebe: „Cine urmează?" Răspunsul, desigur, este Europa, pentru că ambițiile teritoriale ale lui Putin nu au limite. Numai Trump pare să nu înțeleagă asta.