• Tweet

Autor: Thierry Meyssan

Compromisul încheiat între președinții Donald Trump și Vladimir Putin, pe 15 august, nu s-a concretizat încă în Ucraina. Obstacolele nu sunt însă cele pe care le prevedeau Statele Unite. Ucraina nu intră în joc, în timp ce Germania și Regatul Unit vor războiul.

Președintele Donald Trump a recunoscut în fața omologului său Xi Jinping că este egalul său. De la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, fiecare președinte american s-a considerat superior celorlalți, pentru că era cel mai puternic și cel mai bogat.
Dimpotrivă, dintr-o perspectivă chineză, Xi Jinping se consideră egalul nu numai al lui Donald Trump, ci al fiecăruia dintre omologii săi. Un chinez nu crede că a dispune de resurse mai mari te face o persoană superioară.
Această concepție despre o ierarhie între națiuni este pur occidentală. Prin urmare, nu trebuie să interpretăm evoluția președintelui american fără a o lega de cultura celui care o percepe.

În săptămâna următoare, președintele rus, Vladimir Putin, s-a deplasat la rândul său la Beijing. Comentatorii occidentali au asigurat că rusul era ostaticul chinezului. Din nou, aceasta înseamnă a nu înțelege nimic din relația lor. Ea nu este rodul intereselor lor respective, ci al istoriei lor. De la jefuirea Palatului de Vară până la încercarea de exterminare a slavilor de către naziști, fiecare dintre ei a experimentat modul în care se comportă occidentalii. Au ajuns la concluzia că nu le vor putea rezista decât rămânând uniți. Prin urmare, este absurd să ne gândim să reproducem ceea ce au făcut Richard Nixon și Henry Kissinger în 1972: să decuplăm cele două state.

La summitul de la Anchorage, din 15 august 2025, Donald Trump și Vladimir Putin au luat în considerare posibilitatea de a face afaceri între cele două țări și de a încheia pacea în Ucraina. În ciuda mai multor încercări, Washingtonul nu a reușit acest lucru deoarece a vrut mai întâi să vândă arme europenilor. Astăzi, se pare că acest lucru este mult mai dificil și că europenii încep să le fabrice singuri.

Președintele Trump a început astfel să-și retragă trupele din Europa și să renunțe la războiul pe care Pentagonul intenționa să-l extindă în Transnistria și Bosnia-Herțegovina. El a anunțat că va retrage cel puțin 5.000 de soldați din Germania. Vladimir Putin, la rândul său, a decretat că va acorda cetățenia rusă oricărui adult din Transnistria care o va solicita. În cele din urmă, Donald Trump și-a retras sprijinul față de Înaltul Comisar al Uniunii Europene care administra Bosnia și Herțegovina, încălcând Acordul de la Dayton (1995). În același timp, fostul său secretar național de securitate, generalul Michael Flynn, organizează investițiile americane în zona sârbă din Bosnia și Herțegovina.

Aceste evenimente sugerează că Statele Unite sunt favorabile unei păci în Ucraina care să recunoască întreaga Novorossia ca fiind rusă. Acest lucru este justificat din punct de vedere istoric și cultural, dar va fi posibil numai prin organizarea unui referendum de autodeterminare. Deocamdată, forțele ruse nu au intenția de a elibera Odessa. Tratatul de pace ar putea însă să recunoască acest lucru.

Din nou, contrar a ceea ce credem, dificultățile nu se află acolo unde le percepem.

Cele trei principale sunt acum:

1) recunoașterea caracterului ideologic nazist al actualului guvern de la Kiev și denazificarea Ucrainei;
2) recunoașterea caracterului antidemocratic al unificării germane și independența Germaniei de Est;
3) recunoașterea obsesiei antiruse a Regatului Unit și destrămarea Uniunii Europene a Apărării înainte ca aceasta să fie definitiv constituită.

Chiar dacă occidentalii continuă să creadă că intervenția Rusiei în Ucraina reprezintă o încercare de anexare și începutul unei extinderi a Rusiei spre Vest, Moscova nu și-a invadat niciodată vecinul, ci a pus în aplicare Rezoluția 2202, pentru care se angajase în fața Consiliului de Securitate.

A pretinde că Rusia a invadat Ucraina este la fel de stupid ca și a spune că Franța a invadat Rwanda. Știm că a intervenit pentru a pune capăt unui genocid (pentru care era parțial responsabilă), în aplicarea unei rezoluții a Consiliului de Securitate.

Actualul guvern ucrainean este ilegitim. Mandatul președintelui Volodymyr Zelensky a expirat de mult timp. La fiecare trei luni, el prelungește legea marțială, care nu are alt scop decât acela de a împiedica organizarea de noi alegeri. Cu toate acestea, ultimul său decret în această privință o prelungește de la 2 mai până la 4 august. Ar fi deci posibil să se organizeze o campanie electorală și un scrutin la acea dată. Va fi însă necesară curățarea listelor electorale, deoarece soldații căzuți pe câmpul de luptă și civilii care au fugit figurează încă pe acestea. Nimeni nu știe cu exactitate numărul lor, dar aceștia ar putea reprezenta între o treime și două treimi din persoanele înscrise.

Verkhovna Rada (parlamentul) este la fel de problematică. Doar o treime dintre parlamentari participă la lucrările acesteia. Legile pe care le adoptă au, prin urmare, o legitimitate îndoielnică. De exemplu, a votat distrugerea a o sută de milioane de cărți - pe motiv că erau semnate de autori ruși sau tipărite în Rusia, fără a face distincție între semnăturile contemporane și clasicii literaturii. În mod similar, acest parlament a interzis principala Biserică a țării și toate partidele de opoziție. De altfel, chiar în incinta Radei există un birou al CIA care pregătește toate legile. Parlamentarii prezenți se mulțumesc să le adopte.

Prima revendicare a Rusiei este denazificarea Ucrainei. Asta a declarat președintele Putin la lansarea operațiunii sale militare speciale. Din punct de vedere rus, acest lucru nu este negociabil. Într-adevăr, ceea ce definește identitatea Federației Ruse nu este amintirea Ecaterinei cea Mare, ci cea a luptei sovieticilor împotriva nazismului. Această ideologie prevedea anihilarea întregii populații slave (dar nu și a populației evreiești sau a celei țigănești), așa cum se explică în Mein Kampf. Chiar dacă noi, în Occident, nu suntem conștienți de acest lucru, cel de-al Doilea Război Mondial nu a fost purtat pentru a realiza Shoah-ul, ci pentru a asasina populația slavă.

Cu toate acestea, administrația ilegitimă a președintelui neales Zelensky refuză orice măsură de denazificare. În prezent, există o mulțime de monumente în cinstea naziștilor și a colaboratorilor lor, „naționaliștii integrali". Istoria Ucrainei a fost complet rescrisă de aceștia, cu ajutorul MI6 britanic și al CIA american, după cel de-al Doilea Război Mondial. Această propagandă vizează să facă să se creadă că „banderistii" au luptat împotriva naziștilor, ceea ce este absolut fals. Nu: banderistii erau naziști.

Convinși că nu va exista niciodată o denazificare, „naționaliștii integrali" planifică construirea unui Panteon în slava lor. Generalul Kyrylo Budanov, directorul administrației prezidențiale, a organizat, pe 28 martie, repatrierea rămășițelor criminale împotriva umanității, îngropate în întreaga lume în timpul Războiului Rece. Deja, Rob Jetten și Luc Frieden, prim-miniștrii olandez și luxemburghez, au acceptat transferul cadavrelor fascistului Yevhen Konovalets și ale nazistului Andriy Melnyk.

În viziunea noastră, Germania este un stat democratic care a reușit să se reunifice în 1990. Cu toate acestea, așa cum tocmai a publicat Dmitri Medvedev, vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Federației Ruse, reunificarea nu este decât o iluzie. Germanii din Vest nu au cerut niciodată părerea celor din Est. În dreptul internațional, reunificarea nu este valabilă.

Alegerile parlamentare din 2025 au scos la iveală rezultate diferite și antagoniste în fostele RFA și RDA. Germanii din Vest au votat CDU sau SPD, în timp ce cei din Est au votat AfD. Acesta este, de altfel, singurul motiv pentru care primele două partide sunt clasificate drept „democrate", iar al treilea drept „de extremă dreapta".

Cu toate acestea, cancelarul Friedrich Merz (un creștin-democrat) a continuat o vastă represiune împotriva tuturor celor care îi contestă puterea, calificați drept „conspiraționiști". Bazându-se pe Oficiul pentru Protecția Constituției din München (o ramură a organismului federal care a adăpostit după război numeroși responsabili ai poliției Reich-ului), el a interzis mai multe mijloace de informare în masă și a arestat jurnaliști.

În același timp, Germania își reconstituie treptat armata, bazându-se pe ajutorul financiar al Regatului Unit, exact așa cum predecesorul său, cancelarul Adolf Hitler, a reconstituit armata germană cu ajutorul guvernatorului Băncii Angliei, Lord Montagu Norman. A reinstaurat serviciul militar obligatoriu pentru bărbați și cere fiecărui voluntar să anunțe Berlinul înainte de a pleca în vacanță în străinătate.

Germania își reconstituie, de asemenea, lobby-ul militar-industrial, de data aceasta cu fonduri europene. Se pregătește pentru un război ca cel din Ucraina, chiar dacă, în cazul unui război împotriva Rusiei, acesta ar fi de cu totul altă natură. Nu contează, întreaga industrie germană produce acum drone ucrainene și le vinde în Golf împotriva Iranului. În această logică, Berlinul dorește să aducă Ucraina în Uniunea Europeană, chiar dacă aceasta nu îndeplinește criteriile de aderare stabilite de tratate: ar fi suficient să se creeze un nou statut, cel de „membru asociat", și problema ar fi rezolvată. După ce s-a evitat să se țină seama de rezultatele negative ale referendumurilor din Franța și Olanda din 2005, aceasta ar fi doar o decizie în plus luată împotriva popoarelor.

Friedrich Merz, nepotul unui demnitar nazist, nu este capabil să-și imagineze că țara sa nu ar fi aliată cu „naționaliștii integrali" ucraineni, nici că ar putea cere socoteală celor care au sabotat gazoductul Nord Stream și au provocat prăbușirea industriei germane.

Sir Gwyn Jenkins, „primul lord al mării", a anunțat, pe 29 aprilie 2026, crearea unei noi alianțe militare: Marines of the North. Încă din secolul al XIX-lea, Regatul Unit percepe Rusia ca fiind singurul său rival, nu doar în Europa, ci în întreaga lume. Lord Curzon, vicerege al Indiilor, a conceput „Marele Joc", colonizarea Asiei Centrale, pentru a neutraliza Imperiul Rus. Astăzi, strategia britanică nu s-a schimbat.

Londra încearcă în continuare să descrie Moscova ca o putere obscurantistă. Nu mai este vorba de inventarea falsului telegramă Zinoviev (care permitea să se atribuie sovieticilor intenția de a interveni în alegerile din Regatul Unit), ci de a face să se creadă că gazda de la Kremlin este un nebun care ordonă doborârea unui avion de linie în Ucraina și otrăvirea lui Serghei și Iulia Skripal sau a lui Alexei Navalny.

Ultima sa invenție este atacul asupra aeroporturilor europene cu drone neidentificate. Indiferent de adevăr, Londra profită de ocazie pentru a convinge statele din Marea Nordului să se alăture Forței Expediționare Comune (Joint Expeditionary Force), pe care tocmai a transformat-o într-o alianță militară, „Marinele Nordului", sub comanda sa. El speră să atragă în această alianță toate statele Uniunii Europene și Turcia.

De aceea, lorzii ereditari - încă mai există - fac tot posibilul pentru a-l menține pe Keir Starmer la Downing Street. Prim-ministrul este, de fapt, un laburist care este, în secret, un agent al marelui capital: fără știrea propriului său partid și a mass-media, el participa la reuniunile Comisiei Trilaterale a lui Rockefeller. Tot fără știrea nimănui, l-a numit pe Peter Mandelson - un complice al criminalului Jeffrey Epstein - în funcția de ambasador al Majestății Sale la Washington.

Important este să se facă să se creadă că Regatul Unit nu are nicio legătură nici cu statul Israel, nici cu Hamas; să se continue ascunderea faptului că șefii de stat major israelieni au venit în secret, în mod constant, la Whitehall în timpul genocidului din Gaza la care armata britanică a participat activ. Este mai bine să pretindem, la fel ca Christian Turner, succesorul lui Peter Mendelson, că un singur stat are o „relație specială" cu Washingtonul, și anume Israelul.