• Tweet

Cea mai importantă provocare la adresa dominației politice a lui Donald Trump s-ar putea să nu mai vină din partea democraților sau a vechii aripi tradiționale a Partidului Republican, ci chiar din interiorul mișcării MAGA, după ce un grup de foști aliați proeminenți ai președintelui - printre care Tucker Carlson, Marjorie Taylor Greene, Thomas Massie și Joe Kent - a început să discute deschis despre crearea unei noi mișcări politice și, posibil, a unui al treilea partid. Declanșatorul imediat a fost războiul cu Iranul, însă conflictul reflectă un dezacord mult mai profund privind ceea ce ar trebui să însemne "America First" după revenirea lui Trump la Casa Albă, pentru cel de-al doilea mandat în fruntea Statelor Unite.

Mișcarea Make America Great Again (MAGA) se confruntă cu o sciziune ideologică fără precedent în urma acțiunilor militare ale președintelui Trump în Iran. O facțiune în creștere formată din influenceri media anti-intervenționiști, foști oficiali ai administrației și disidenți conservatori se desprinde de președinte, punând bazele unui potențial nou partid politic sau ale unei coaliții formate din terțe partide, potrivit USA Today.

Ruptura a atins un punct critic după ce figuri de prim-plan au intrat în conflict public cu administrația. Joe Kent, care a demisionat în martie din funcția de director al Centrului Național Antiterorism din SUA în semn de opoziție față de conflictul cu Iranul, a devenit o figură centrală în organizarea blocului conservator anti-război.

Kent, un veteran militar care și-a pierdut soția în Siria, a argumentat că administrația a dus mișcarea MAGA pe un drum greșit, declarând că "nu există nicio soluție militară" și îndemnându-l pe Trump să se retragă din conflict.

Revolta internă a luat amploare în urma unei întâlniri de înalt nivel desfășurate recent la locuința din Maine a personalității media conservatoare Tucker Carlson, unde exilații MAGA au susținut că Trump a abandonat agenda "America First" prin lansarea războiului din Iran, gestionarea defectuoasă a dosarelor Epstein și permiterea unei influențe excesive a Israelului asupra politicii externe a SUA.

Printre alții, la adunare au participat congresmanul Thomas Massie (republican din Kentucky) și Marjorie Taylor Greene, care și-a părăsit mandatul din Camera Reprezentanților la începutul acestui an, după ce a declarat că nu mai susține Partidul Republican (GOP).

"MAGA a fost trădată. Cu toții am fost. Este timpul pentru o nouă cale de urmat," a scris Carlson, în timp ce Greene, care a reprezentat statul Georgia în Congres, a postat pe X: "Am spus că nu mai vrem războaie în străinătate și am vorbit serios, și l-am susținut pe Donald Trump pentru că a făcut această promisiune. Dar ne-a trădat pe toți. Angajamentul nostru este "America First" pentru toți americanii: de dreapta, de stânga și de centru. Mișcarea a început."

Întâlnirea a venit la câteva săptămâni după ce Carlson a promis că va "ajuta la construirea unui al treilea partid."

De altfel, disidenții MAGA prezenți la întâlnire l-au îndemnat pe fostul prezentator de la FoxNews să candideze la președinție în 2028, așa cum Kent i-a spus ulterior realizatorului Cenk Uygur, insistând pe faptul că ei cred că vicepreședintele JD Vance este prea compromis pentru a candida: "Aș spune că toți, la un moment dat, i-am spus lui Tucker că trebuie să candideze, iar Tucker a fost destul de public în privința faptului că nu are de gând să candideze... Așa că toți ne-am prezentat argumentele în fața lui Tucker de ce ar trebui să candideze și, cu puțin noroc, se va trezi într-o zi și va spune că va candida. Susțin pe deplin acest lucru."

Comentând pe marginea întâlnirii, Casa Albă i-a catalogat pe disidenții MAGA adunați în Maine drept "o colecție penibilă de trădători plângăcioși care își supraestimează dramatic influența și relevanța," declarându-l totodată pe Trump drept "liderul neechivoc" al Partidului Republican.

Aceasta după ce, în aprile, Trump a criticat mai multe personalități din media de dreapta care l-au susținut în trecut, dar care și-au exprimat ferm opoziția față de războiul din Iran, afirmând că aceștia "Nu sunt ‘MAGA."

"Știu de ce Tucker Carlson, Megyn Kelly, Candace Owens și Alex Jones se luptă cu mine de ani de zile, în special prin faptul că ei cred că este minunat pentru Iran, sponsorul terorismului numărul unu în lume, să aibă o armă nucleară - Pentru că au un lucru în comun, un IQ scăzut," a scris președintele la vremea respectivă.

Analiștii de peste ocean au comentat întâlnirea din Maine, afirmând că ruptura din interiorul mișcării de dreapta asociate cu Trump s-ar putea dovedi importantă chiar dacă grupul nu va reuși niciodată să creeze un partid național competitiv. O sciziune serioasă în interiorul MAGA ar putea diviza electoratul republican, complica strategia GOP pentru alegerile de la jumătatea mandatului din 2026, remodela cursa prezidențială din 2028 și obliga Partidul Republican să răspundă la o întrebare care a fost în mare parte amânată în perioada dominației politice a lui Trump: Ce se întâmplă cu MAGA atunci când MAGA nu mai înseamnă loialitate necondiționată față de Donald Trump?

Manifestul lui Carlson

La doar câteva zile după întâlnirea pe care a găzduit-o la casa sa din Maine, Tucker Carlson a dezvăluit în cadrul unei transmisiuni în direct o viziune în 10 puncte pentru America, definind concepția despre lume a fracțiunii desprinse din MAGA, potrivit Axios.

Fostul realizator de la FoxNews nu a anunțat o lansare formală a unei mișcări sau a unui partid, prezentând în schimb manifestul ca bază pentru "orice urmează" - o nouă ordine politică despre care a spus că ar putea "găsi tot felul de forme de exprimare."

Ideile sale pun accent pe suveranitatea națională, productivitate economică, coeziune socială, sănătate, familie, scepticism față de intervențiile externe și neîncredere în elitele politice și instituționale.

Carlson a declarat că orice succesor al sistemului politic șubred al Americii ar trebui să înceapă cu o înțelegere comună a ceea ce ar trebui să fie țara, pe care a sintetizat-o în 10 puncte:

Echitabilă: Aceleași reguli ar trebui să se aplice președinților, agenților federali și elitelor precum Jeffrey Epstein, a cărui impunitate a fost prezentată de Carlson ca fiind emblematică pentru o "clasă Epstein" care se îmbogățește printr-un sistem corupt.
Suverană: Carlson a susținut că Israelul a împins SUA în războiul din Iran prin "mituire, amenințare sau ambele," descriind în același timp lobby-ul străin, controlul corporativ asupra guvernului și datoriile cu dobânzi mari ca forme de "sclavie."
Productivă: America ar trebui să reconstruiască agricultura, producția industrială și meșteșugurile, respingând o economie dominată de finanțe, speculații imobiliare, sisteme de supraveghere și armament.
Frumoasă: Carlson a susținut că urbaniștii au "urâțit" în mod deliberat orașele americane și a descris arhitectura brutalistă, graffiti-urile, consumul public de droguri și infracțiunile violente drept atacuri deliberate la adresa publicului.
Sănătoasă: Carlson a îmbrățișat agenda alimentară a lui RFK Jr., a cerut sobrietate universală și a spus că utilizarea pe scară largă a drogurilor și medicamentelor precum Xanax, Adderall și antidepresive i-a lăsat pe americani "cu mintea încețoșată."
Onestă: Oficialii guvernamentali ar trebui pedepsiți pentru că mint cetățenii, iar majoritatea dosarelor clasificate - inclusiv cele privind asasinarea lui JFK și atacurile de la 11 septembrie - ar trebui desecretizate.
Optimistă: Carlson a argumentat că a avea copii este un imperativ biologic și temelia gândirii pe termen lung, acuzând totodată elitele îmbătrânite și fără copii pentru politici care ignoră generațiile viitoare.
Înțeleaptă: Școlile ar trebui să predea modul în care funcționează cu adevărat lumea fizică și ceea ce el a numit adevăruri neschimbătoare despre natura umană - inclusiv diferențele înnăscute dintre bărbați și femei - în loc de diplome, ecrane și mode tehnologice.
Decentă: SUA ar trebui să își ceară scuze și să plătească despăgubiri pentru uciderea necombatanților, să anuleze redenumirea "Departamentului de Război" și să oprească finanțarea aliaților care comit ceea ce Carlson a numit genocid, citând ca exemplu Israelul.
Unită: Carlson a cerut oprirea imigrației până când efectele inteligenței artificiale devin mai clare, eliminarea beneficiilor pentru imigranții ilegali și transformarea limbii engleze în unica limbă pentru documentele federale și buletinele de vot.
Semnificații

Comentatorii de peste ocean s-au referit la importanța conflictului din interiorul MAGA, afirmând că acesta este cu atât mai remarcabil cu cât multe dintre persoanele implicate au fost cândva printre cei mai vocali susținători ai lui Trump.

Greene, Massie și Kent s-au distanțat de Trump în privința războiului cu Iranul și a altor probleme. Carlson, la rândul său, s-a transformat din unul dintre cei mai influenți aliați ai lui Trump din mass-media într-unul dintre cei mai cunoscuți critici ai săi din dreapta politică americană.

Ruptura a devenit tot mai vizibilă după ce Statele Unite au intrat în război cu Iranul. Pentru Carlson și ceilalți disidenți, conflictul reprezintă o încălcare fundamentală a promisiunii care i-a atras pe mulți dintre ei în coaliția din jurul lui Trump: ideea că Statele Unite trebuie să evite războaiele costisitoare și să pună interesele interne înaintea intervențiilor militare externe.

În opinia lui Carlson și a aliaților săi, Trump a încălcat astfel unul dintre principiile fondatoare ale mișcării.

Semnificația întâlnirii din Maine nu constă doar în faptul că mai mulți conservatori importanți au devenit nemulțumiți de Trump. Partidul Republican a supraviețuit și în trecut unor dispute interne. Ceea ce face acest moment diferit este faptul că disidenții încep să pună sub semnul întrebării chiar Partidul Republican ca vehicul pentru obiectivele lor politice.

Pe de altă parte, analiștii spun că Iranul este catalizatorul imediat al conflictului din MAGA, dar nu reprezintă întreaga poveste, războiul scoțând la iveală o contradicție aflată în centrul coaliției politice a lui Trump.

O parte importantă a atractivității politice a lui Trump s-a bazat pe respingerea politicii externe a establishment-ului asociat cu războiul din Irak și cu aripa intervenționistă a Partidului Republican din perioada lui George W. Bush. Mulți alegători MAGA au crezut că Trump va pune capăt ceea ce considerau a fi decenii de intervenții militare americane inutile.

Carlson și aliații săi susțin acum că Trump a abandonat acest principiu. Pentru ei, Iranul nu este, prin urmare, doar un alt dezacord de politică externă. Conflictul reprezintă o dovadă că Trump a abandonat una dintre promisiunile fundamentale ale mișcării.

Critica este deosebit de puternică în rândul facțiunii "America First" a dreptei americane, care pune tot mai mult accent pe neintervenționism, scepticism față de alianțele militare și opoziție față de implicarea Statelor Unite în conflicte externe.

Disputa a ajuns, de asemenea, să fie strâns legată de rolul Israelului în politica externă americană. Carlson a criticat dur sprijinul SUA pentru Israel și a susținut că politica externă americană a fost influențată excesiv de interese externe.

Această poziție a devenit una dintre caracteristicile definitorii ale facțiunii disidente care se conturează.

Problema face conflictul mult mai dificil de gestionat pentru republicani. Politica externă, Israelul și Iranul au devenit elemente prin care se exprimă o dispută mai largă privind identitatea dreptei americane în perioada post-Trump.

Trump, la rândul său, a răspuns atacându-i pe disidenți, în loc să accepte argumentul acestora că ei reprezintă adevărata mișcare MAGA.

Confruntarea ridică astfel o întrebare neobișnuită: Este MAGA definită de loialitatea față de Trump sau Trump este doar politicianul care a reprezentat temporar o mișcare "America First" mai largă? Răspunsul la această întrebare ar putea determina viitorul Partidului Republican.

Al treilea partid?

Manifestul în 10 puncte prezentat de Tucker Carlson a reaprins discuțiile despre apariția unui nou partid în Statele Unite. În acest context, comentatorii americani au remarcat că documentul este deliberat mai larg decât o platformă republicană convențională. Argumentul lui Carlson este că actualul sistem politic nu reușește să rezolve problemele economice și sociale cu care se confruntă americanii obișnuiți și că ambele partide majore sunt prea integrate într-un sistem din ce în ce mai disfuncțional.

Aceasta oferă fundația ideologică pentru un potențial partid care nu ar semăna neapărat cu un partid conservator convențional.

De fapt, unul dintre cele mai interesante aspecte ale mișcării emergente este încercarea de a defini "America First" independent de ideologia republicană tradițională.

Versiunea lui Carlson este, simultan, naționalistă, populistă din punct de vedere economic, anti-război și ostilă anumitor componente ale establishment-ului conservator. Manifestul este, de asemenea, profund sceptic față de instituții, elite și ceea ce susținătorii săi consideră a fi influența intereselor străine asupra politicii americane.

Rezultatul este o formulă politică ce nu se încadrează ușor în spectrul tradițional stânga-dreapta. Mișcarea ar putea încerca să atragă alegători din afara Partidului Republican, acesta putând fi cel mai important aspect strategic al proiectului.

Disidenții nu propun neapărat pur și simplu crearea unui Partid Republican mai conservator. Retorica lor sugerează încercarea de a construi o coaliție în jurul unor probleme care ar putea atrage alegători care, în mod normal, nu se identifică drept republicani.

Carlson a vorbit de altfel explicit despre o mișcare "America First" care ar putea atrage oameni de dreapta, de stânga și de centru, lucru care creează posibilitatea unei coaliții neobișnuite.

Un potențial partid terț ar putea combina:

alegători republicani care se opun intervențiilor militare externe;
alegători din clasa muncitoare nemulțumiți de ambele partide;
libertarieni sceptici față de intervențiile militare și cheltuielile guvernamentale;
conservatori populiști ostili establishment-ului republican;
independenți care resping atât Partidul Democrat, cât și pe Trump;
alegători tineri atrași de imaginea anti-establishment și de platforma media a lui Carlson.
Comentatorii au notat faptul că Tucker Carlson îi oferă mișcării ceva ce majoritatea partidelor terțe nu au: o audiență națională deja existentă. Provocarea este transformarea acestei audiențe într-o organizație politică și depășirea celui mai mare obstacol, respectiv acela că alegerile americane favorizează două partide.

Sistemul electoral american se bazează în mare parte pe sistemul electoral uninominal într-un singur tur. Acest sistem face extrem de dificil pentru un al treilea partid să transforme o proporție semnificativă din votul național în putere politică efectivă.

Problema ar fi deosebit de acută în cazul unei candidaturi prezidențiale.

Carlson și aliații săi ar trebui să obțină acces la buletinele de vot în toate statele, să recruteze candidați, să strângă bani, să creeze organizații în fiecare stat și să convingă alegătorii că susținerea unui al treilea partid nu va duce pur și simplu la alegerea democratului pe care aceștia îl resping.

De asemenea, ei s-ar confrunta și cu problema clasică a partidelor terțe: alegătorii pot fi de acord cu ideile partidului, dar pot ajunge la concluzia că votul pentru acesta nu are sens din punct de vedere strategic.

De aceea, analiștii au pus sub semnul întrebării posibilitatea ca Carlson să câștige efectiv alegerile prezidențiale ca reprezentant al unui nou partid.

Pe de altă parte, nu puține sunt vocile care afirmă că mișcarea nu trebuie neapărat să câștige președinția pentru a avea un impact major. Ea ar putea influența politica americană pur și simplu prin preluarea unor voturi de la republicani.

Cine ar fi avantajat?

Pentru democrați, apariția unui partid desprins din MAGA ar putea crea o oportunitate strategică neobișnuită.

Dacă un al treilea partid ar atrage chiar și un procent relativ mic din alegătorii republicani în statele disputate, acest lucru ar putea modifica radical rezultatul alegerilor prezidențiale și legislative.

Un partid terț nu trebuie să câștige state pentru a avea o influență enormă asupra alegerilor americane. Este suficient să obțină suficiente voturi pentru a împiedica unul dintre cele două partide majore să obțină pluralitatea.

Acest lucru ar putea face noua mișcare deosebit de periculoasă pentru republicani.

O campanie susținută de Carlson în 2028, de exemplu, ar putea concura pentru alegători care altfel ar fi susținut candidatul republican. Într-o alegere strânsă, pierderea câtorva procente din alegătorii MAGA în statele swing, cele care contează, așa cum sunt Pennsylvania, Michigan, Wisconsin, Arizona, Georgia sau Carolina de Nord, ar putea fi decisivă.

Același mecanism ar putea apărea la alegerile de la jumătatea mandatului din 2026.

Chiar dacă disidenții nu au capacitatea organizațională de a lansa o campanie națională, influența lor mediatică i-ar putea determina pe alegătorii republicani să nu se prezinte la vot, să susțină candidați independenți sau să-i sancționeze pe republicanii aliniați cu Trump în alegerile primare.

Rezultatul ar putea fi un Partid Republican obligat să lupte pe două fronturi: împotriva democraților și împotriva propriilor foști alegători.

Pe de altă parte, profilul ideologic al mișcării emergente complică lucrurile și pentru democrați.

Politica lui Carlson nu este una convențional liberală. Mișcarea este profund naționalistă, sceptică față de imigrație, ostilă anumitor componente ale establishment-ului progresist și extrem de critică față de politica externă democrată.

O parte din retorica sa ar putea totuși găsi ecou în anumite segmente ale stângii populiste, în special în privința războaielor, puterii corporațiilor și scepticismului față de intervențiile americane în străinătate.

Carlson însuși a demonstrat o disponibilitate neobișnuită de a dialoga cu politicieni și idei din afara coaliției conservatoare tradiționale.

Asta nu înseamnă că mișcarea devine de stânga. Indică, mai degrabă, apariția unui peisaj politic în care granițele ideologice tradiționale devin tot mai instabile.

Dezavantaje

Observatorii de la Washington au notat și slăbiciunile noii mișcări, insistând că importanța ei nu trebuie exagerată. Printre altele :

* Un nou partid nu există încă drept organizație politică națională funcțională. Carlson a prezentat o viziune ideologică, dar nu s-a angajat să devină candidatul prezidențial al acesteia. Kent a sugerat, la rândul său, că grupul trebuie încă să rezolve probleme organizaționale de bază, inclusiv problema conducerii.

* Chiar și în interiorul grupului există diferențe ideologice importante. Carlson, Greene, Massie și Kent nu sunt de acord asupra tuturor problemelor interne sau sociale. Cel mai puternic element comun al lor este în prezent politica externă și opoziția față de modul în care Trump gestionează războiul din Iran.

Acest lucru ar putea deveni o problemă serioasă deoarece este relativ ușor să construiești o mișcare în jurul opoziției față de un război, însă este mult mai dificil să construiești o coaliție capabilă să guverneze în jurul unor teme precum taxele, sistemul de sănătate, avortul, imigrația, educația, comerțul sau politica monetară.

* Trump încă controlează Partidul Republican. Poate cel mai important motiv pentru care disidenții ar putea avea dificultăți în a înlocui MAGA este faptul că Trump rămâne principala forță din interiorul Partidului Republican.

De aproape un deceniu, Trump a demonstrat o capacitate extraordinară de a remodela GOP în jurul propriei identități politice. Oficialii republicani, alegătorii și activiștii s-au adaptat în mod repetat la conducerea sa, în loc să o înlocuiască.

* Nu este clar cât de mare este dorința republicanilor de a abandona războiul cu Iranul. Un sondaj recent AP-NORC a arătat că majoritatea republicanilor îl susțin în continuare pe Trump în privința conflictului, chiar dacă această susținere a scăzut. 61% dintre republicani îl susțin în prezent pe Trump în Iran, o scădere față de cei 71% din iunie.

Concluzia. Comentatorii cred că este prea devreme pentru a concluziona că apariția noii mișcări semnalează faptul că MAGA se prăbușește, ci mai degrabă că Make America Great Again intră într-o luptă pentru succesiune.

Trump rămâne figura dominantă a mișcării, dar coaliția pe care a creat-o conține facțiuni concurente care s-ar putea să nu rămână unite după încheierea președinției sale.

O facțiune consideră că MAGA înseamnă Trump: loialitate față de președinte, față de brandul său politic și față de conducerea sa asupra Partidului Republican. O altă facțiune susține că MAGA reprezintă o filosofie "America First" mai largă, pe care Trump a trădat-o prin declanșarea unui nou război și prin abandonarea angajamentelor neintervenționiste ale mișcării.

Această distincție ar putea deveni una dintre principalele confruntări politice ale următorilor doi ani.

Disidenții au demonstrat deja că dispun de personalități politice cunoscute, de o audiență media considerabilă și de o bază ideologică identificabilă. Ceea ce nu au încă este o organizație politică funcțională capabilă să depășească sistemul bipartid american.

Întrebarea nu este, prin urmare, doar dacă Tucker Carlson, Marjorie Taylor Greene, Thomas Massie și Joe Kent pot crea un al treilea partid. Întrebarea mai importantă este dacă îi pot convinge pe milioane de alegători MAGA că Trump nu mai este proprietarul mișcării pe care a creat-o.

Dacă eșuează, Partidul Republican va absorbi probabil revolta și se va îndrepta către o versiune post-Trump a MAGA.

Dacă reușesc, consecințele ar putea fi mult mai mari: o coaliție republicană fragmentată, o nouă forță politică naționalist-populistă și alegeri prezidențiale în 2028 în care cea mai mare amenințare pentru GOP nu vine din partea Partidului Democrat, ci din partea foștilor alegători MAGA care decid că Trump nu îi mai reprezintă.

În ambele cazuri, conflictul arată că mișcarea politică ce a transformat Partidul Republican se confruntă cu cea mai fundamentală întrebare de până acum: Poate MAGA supraviețui fără Trump și, poate mai important, poate Trump supraviețui politic dacă MAGA nu îi mai aparține exclusiv?