"Cernobîlul zburător": De ce experții consideră racheta nucleară a lui Putin atât ilogică, cât și periculoasă

Postat la: 28.10.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

În timpul Războiului Rece, armata americană a experimentat amplasarea de arme nucleare la bordul rachetelor care funcționau cu energie nucleară. Proiectul avea avantaje notabile: în teorie, un astfel de proiectil putea zbura zile întregi sau chiar săptămâni. De asemenea, putea zbura la altitudini foarte joase, fiind greu de detectat pe radar, scrie The Telegraph.

Dar proiectul Pluto a fost abandonat la mijlocul anilor 1960 din cauza riscurilor grave pe care le prezenta. Prin atașarea unei bombe nucleare la un reactor nuclear, orice accident ar fi putut duce la un dezastru spectaculos, potențial peste teritoriul continental al SUA. Cu toate acestea, astfel de rezerve nu sunt împărtășite în mod evident la Moscova, care duminică a anunțat primul test reușit al propriului proiect Pluto: Burevestnik.

Într-o întâlnire televizată cu Vladimir Putin, Valeri Gherasimov, șeful statului major al Rusiei, s-a lăudat cu dezvoltarea unei arme cu „rază de acțiune nelimitată" care ar putea învinge orice sistem de apărare antirachetă din lume și ar avea o putere nucleară de 20 de ori mai mare decât bomba aruncată asupra Hiroshimei. Cu designul său inovator, arma pe care NATO o numește „Skyfall" prezintă într-adevăr noi provocări pentru alianță.

Majoritatea sistemelor de apărare nucleară au ca scop interceptarea armelor care se apropie din stratosferă. SUA dispun de o rețea de sisteme de rachete terestre în Alaska și California, orientate spre spațiu. Astfel de sisteme - deși departe de a fi perfecte - îngreunează atingerea țintelor de către arsenalul Rusiei, format din aproximativ 300 de rachete balistice intercontinentale, în cazul izbucnirii unui război nuclear.

Aici intervine Burevestnik. Potrivit generalului Gherasimov, racheta a zburat 8.700 de mile la primul său test, într-o călătorie de peste 15 ore. Un aspect crucial este că poate zbura la doar 100 de metri deasupra solului, putând astfel să se strecoare sub sistemele de apărare occidentale.

Reactorul nuclear de la bordul sistemului este cel care permite zboruri atât de lungi, la altitudini joase. Racheta de croazieră tradițională este limitată de utilizarea motoarelor alimentate cu combustibil. Ea poate zbura doar atât cât îi permit rezervele de combustibil și trebuie să câștige altitudine pentru a profita de aerul mai rarefiat - intrând astfel în raza de acțiune a radarelor NATO.

În 2018, Putin a lansat un videoclip despre cum ar putea funcționa un atac cu Burevestnik: acesta arată o rachetă care traversează Europa, se îndreaptă spre sud pe Atlantic, ocolește Capul Bunei Speranțe, apoi evită sistemele de apărare antirachetă ale SUA pentru a exploda în Florida. Potrivit Fionei Hill, pe atunci consilierul principal al lui Trump pentru Rusia, președintele a pălit când a văzut imaginile.

Astăzi, analiștii occidentali în domeniul rachetelor sunt mai sceptici. În ceea ce privește amenințarea pe care o reprezintă pentru adversarii Rusiei, Burevestnik este limitat de viteza sa redusă (aproximativ 600 mph) și de utilizarea unor puncte de lansare fixe și cunoscute.

„Este, de fapt, un avion, și nici măcar unul invizibil", a spus William Alberque, de la think tank-ul Pacific Forum din Honolulu. „Cu fiecare kilometru parcurs, crește șansa de a fi detectat. Și are un reactor nuclear la bord... așa că șansele de a detecta neutroni rătăciți sunt destul de mari." Avioanele occidentale ar putea doborî Burevestnik, la fel ca și sistemele de apărare antirachetă bazate pe nave. Și este tipul de armă pe care ai vrea să o dobori deasupra teritoriului Rusiei.

Războiul din Ucraina a demonstrat că „era zborului subsonic s-a cam încheiat", a adăugat Alberque, având în vedere rata ridicată de interceptări. Jeffrey Lewis, expert în neproliferarea nucleară la Middlebury College, a descris arma ca fiind „un mic Cernobîl zburător", referindu-se la fosta centrală nucleară din Ucraina care a devenit sinonimă cu dezastrul nuclear după ce a explodat în 1986.

„Este o evoluție negativă", a declarat Lewis pentru The New York Times. „Este încă o armă de science fiction care va destabiliza situația și va fi greu de abordat în cadrul controlului armamentului." Având în vedere efectul său incert pe câmpul de luptă, mulți analiști consideră Burevestnik mai degrabă o amenințare psihologică - sau ceva care ar putea oferi Moscovei un avantaj în viitoarele acorduri de control al armamentului.

„După cum au demonstrat mai multe eșecuri ale testelor, este un mijloc foarte complex și, prin urmare, predispus la erori de livrare a unei încărcături nucleare", a declarat dr. Sidharth Kaushal, cercetător senior la Royal United Services Institute, un think tank cu sediul la Londra. El a spus că racheta „poate fi considerată o monedă de schimb", Moscova sperând să o includă în negocierile privind tratatul New Start, un acord care limitează numărul de ogive nucleare desfășurate, care urmează să expire în februarie anul viitor.