• Tweet

Aproape o treime dintre tinerii din Romania se confrunta cu stari de anxietate, iar jumatate se declara nefericiti, arata o cercetare recenta asupra efectelor izolarii impuse de pandemia COVID-19 asupra adolescentilor.

Lipsa interactiunii sociale este resimtita poate cel mai dur de cei mai mici dintre copii, obligati sa stea in casa, unde interactioneaza doar cu parintii lor, in cele mai fericite din cazuri. Autoritatile britanice atrag atentia ca se poate observa un adevarat regres al invatarii, unii copii uitand chiar cum sa foloseasca cutitul si furculita. Psihologii sustin ca efectele izolarii se vad deja asupra dezvoltarii neuronale a copiilor, iar dezvoltarea emotionala a acestora va fi afectata pe termen lung.

Inspectorii britanici, dupa ce au vizitat peste 900 de scoli elementare si gradinite in aceasta toamna pentru a afla efectele pandemiei asupra celor mici, sustin ca, in ceea ce priveste efectele grave ale izolarii multi copii mici au uitat cuvinte si numere invatate dar si aptitudini precum utilizarea cutitului si a furculitei. Cel mai adesea, spun acestia, s-a putut observa un regres al invatarii si al dorintei de invatare odata cu mutarea orelor de curs in mediul online, si noteaza cu ingrijorarea cresterea cazurilor de anxietate si de dezordine in alimentatie. Acestia noteaza ca situatiile unde efectele negative ale izolarii au fost reduse au fost doar acolo unde copiii au gasit sprijinul si au beneficiat de suficient timp de calitate in sanul familiei.

Psihologul Mariana Armean, care in aceasta perioada a raspuns apelurilor medicilor afectati de stresul pandemiei la o linie directa pusa la punct de Fundatia Estuar, este de parere ca cei mai mici dintre copii vor resimti cel mai acut stresul acestei perioade. In plus, atrage aceasta atentia, lipsa socializarii dar si regulile stricte impuse atunci cand aceasta a fost posibila le poate altera comportamentul social pe viitor.

"Avem deja mai multe studii publicate de medici neurologi cu privire la dezvoltarea creierului copilului si la tot ce inseamna folosirea device-urilor pana la varsta de zece ani pentru lungi perioade de timp in actualul context epidemiologic. Ca efecte, s-a observat deja ca exista o reticienta din partea copiiilor de a socializa atunci cand se intalnesc fata in fata, si cred ca impactul asupra lor, in ceea ce tine ce aceasta dimensiune sociala, va fi puternic obsersat atunci cand vom reveni la un normal. Atunci vom vedea cu adevarat care sunt daunele produse de acest virus asupra dezvoltarii emotionale, sociale a copiiilor.

Acum copii se feresc unii de ceilalti, nu mai au aceeasi usurinta in a interactiona, considera ca iau virusul si se vor imbolnavi. Aceasta anxietate si stres, intemeiat de altfel al parintilor legat de infectarea copiiilor cu virusul, a fost preluat de catre acestia cu foarte mare usurinta si nu se mai joaca intre ei la fel de mult, nu interactioneaza, stau pe o patratica ca altfel se imbolnavesc si mor, asta vad la televizor tot timpul, iar frica asta de moarte este extraordinar de impactanta pentru ei. Va fi nevoie de un intreg proces de reparare in urma acestor situatii care au dus la prabusirea increderii copiilor in tot ce inseamna adult, tot ce inseamna colegi de-o seama. Pentru cei mai mici cred ca va fi cel mai greu, ca vor avea pentru mult timp aceasta teama de a se intalni cu ceilalti, teama de a nu se atinge, de a nu se infecta, de a nu schimba jucarii", a declarat psihologul.

Potrivit psihologului scoala online vine cu limitari extraordinare comparativ cu modelul fata-in-fata, lipsa emotiei si a empatiei transmise de catre invatator trebuind a fi suplinita de catre parinte.

"Mai ales daca vorbim despre copiii din clasele mici, acestia nu au aceeasi capacitate de a intelege informatiile noi ce li se predau in orele online, mai ales daca asteptarea lor si pregatirea din gradinita a fost pentru predarea fata-in-fata si asigurarea ca ei inteleg prin mijloacele verbale, prin apropierea fata de copil, prin interactiunea cu ceilalti, prin modul in care ii percepe invatatoare in clasa si asa mai departe. In spatele calculatorului nu se mai transmite emotie. Nemaiexistand emotie nu mai exista nici partea aceasta de comunicare empatica, de a intelege si a exprima cu usurinta ce nu au inteles. Va spun ca toti acesti copii din clasele primare urasc scoala online, asta in ciuda tuturor eforturile binevoitoare ale cadrelor didactice.

Este nevoie de un efort suplimentar din partea familiilor in a sprijini acesti copii in actul de invatare, pentru ca chiar daca copilul este mutat online, intreaga familie este mutata online langa copil. Iar acolo unde nu exista o familie suportiva, care sa inteleaga metodele aceastea de predare, atunci bariera este si mai ingrozitoare. Rolul parintilor merge si mai mult, dincolo de tot ce inseamna invatare, in a-i linisti fricile pe care le are, daca parintii sunt ingrijorati atunci acestia vor transmite aceasta ingrijorare copilului. Copilul nu stie sa o gestioneze la fel ca adultul, nu are aceleasi mecanisme de raspuns dezvoltate, eu stiu, in urma intalnirii cu alte situatii stresante, dificile care sa-l fi invatat ce sa faca. Copiii sunt acum la prima lor incercare majora din viata. Si atunci daca nu inteleg intr-un mod sanatos cum se vor rezolva lucrurile, pot sa ramana cu traume majore care sa-i urmareasca intreaga viata", a mai precizat Mariana Armean.

Psihologul Mihai Copaceanu, autorul unei cercetari recente cu privire la efectele pandemiei asupra tinerilor adolescenti, sustine ca rutina zilnica impusa de aceste restrictii le afecteaza dezvoltarea psihoemotionala. Fara acest element de viata sociala, procente ridicate din randul tinerilor s-au declarat tristi, anxiosi, irascibili si asa mai departe.

"Efectele pandemiei se simt pe termen lung asupra echilibrului psihoemotional al tinerilor. Tinerii sunt persoane active social prin excelenta, scoala reprezinta un mediu social in care ei se intalnesc, interactioneaza, schimba opinii si mai ales leaga prietenii si traiesc emotii deosebite. In afara scolii, socializare ramane o alta preocupare de interes a tinerilor fie ca e vorba de iesirile in oras sau de practicarea unor hobbiuri. Toate acestea sunt grav afectate in perioada pandemiei. Tineri simt ca "nu-si mai traiesc viata", ca le trece timpul prea usor si "ca nu se mai pot bucura si distra cu prietenii".

In studiul meu, publica la Editura Polirom, am aratat efectele pandemiei asupra tinerilor. Stand doar in casa, aceeasi camera a tinerilor a devenit dormitor, sala de lectii online si eventual camera unde se hranesc si folosesc internetul. In aceasta perioada, 80,2% au recunoscut ca folosesc internetul in mod excesiv, 58,3% petrecand peste 6h/zilnic. Cu aceeasi sinceritate, o procent de 35.4% se considera dependenti de internet. Pe plan emotional, 47% dintre tineri se simt nefericiti, 32,8% se considera persoane anxioase (5.6% iau medicamente de cand a inceput criza), 34,6% se enerveaza cu mai multa usurinta, 30% se ingrijoreaza mai mult decat de obicei, si doar 36% raman calmi in situatii tensionate. Aproape 40% declara ca nu pot dormi noaptea, 41% ca se simt mai obositi decat de obicei si 23% ca plang mai mult decat de obicei. Cu privire la alimentatie, 50,5% mananca mai mult decat de obicei si 17% s-au ingrasat cu cel putin 5 kg. Parintii, ca adulti, au alte abilitati de a-si gestiona emotiile negative, inclusiv anxietatea. Tinerii, spre deosebite, inca nu au dezvoltate abilitatile necesare si simt acut presiunea din partea scolii, presiunea din partea parintilor concomitent cu nevoile personale", a precizat Mihai Copaceanu.

Psihologii sustin ca pentru parinti este la fel de important in a realiza cand copiii au nevoie de sprijinul emotional necesar dar si sa stim sa le oferim libertatea si spatiul personal pentru a nu risca sa devenim din sustinatori un factor de stres in plus pentru acestia.

"In cazul multor adolescenti timpul petrecut impreuna cu parintii este adeseori prea mult. Un copil de asemenea simte nevoia sa fie si departe de parinti, sa fie si pe cont propriu, cu persoane de aceeasi varsta - iar acum sunt tot timpul cu niste adulti, nu au aceleasi posibilitati sa relationeze cu prietenii, ca sa nu mai vorbim de faptul ca parintii sunt foarte revendicativi, cer tot timpul copilului sa faca lucruri. Nici ei nu sunt roboti, nu pot tot timpul sa stea sa faca lectii. Rezultatul este ca parintii se plang de faptul ca tinerii nu sunt implicati la scoala si ca nu sunt suficienti de atenti, ca le ia foarte mult timp sa-si faca temele, iar copilul nu mai are energia psihica sa pastreze acest timp fara posibilitatea de a iesi si de a se relaxa asa cum o facea inainte.

Trebuie sa ne dam seama ca nici copiii nostri nu au posibilitatea de a iesi, de a se elibera de aceasta energie statica in care li se cere mereu sa faca lucruri. Copilul mai trebuie adeseori lasat sa faca si ce vrea el nu doar ce trebuie. Si noi ca adulti nu facem tot timpul doar acele lucruri care trebuie. La fel cum si noi facem acele lucrui pentru propria placere, pentru propria persoana si copilul are nevoie de acelasi spatiu persoanal. Fara acest context, un copil va fi bombardat de mult mai multe emotii negative, de nemultumire, de frustrare, de furie, de neputinta - este si motivul pentru care scoala va fi asociata si va deveni un motiv de anxietate in plus", este de parere psihologul Keren Rosner.