"Moftul" corupţiei în Occident

• Tweet

Ordonanţa de urgenţă emisă de Guvern prin care au fost modificate Codul Penal şi Codul de Procedura Penală a aruncat în aer scena politică românească. Premierul Dacian Ciolos a justificat emiterea ordonanţei prin nevoia de a pune legislaţia penală în acord cu deciziile CCR şi cu alte decizii europene. Însă, cei care au luat la puricat textul ordonanței au constatat că aceasta aduce modificări atât de importante încât Codul Penal ar trebui rescris.

În primul rând nu este justificată urgenţa pentru care au fost adoptate de Executiv, iar, în al doilea rând, nu poţi să schimbi 150 de articole din coduri, pe şest, fără dezbatere publică. Dar, cu sau fără această ordonanţă, problema de fond rămâne cum sunt sancţionate în România actele de corupţie pentru că în în Occident, acuzaţiile de corupţie nu sunt un moft, fiind aspru şi eficient pedepsite prin lege. Recent, în „Prezentare comparativă a Practicilor şi normelor privind sancţionarea infracţiunilor de corupţie" publicată de portalul americanbar.org, Meagan Condrey, procuror şi avocat american, arată că fenomenul de combatere a corupţiei "este o acţiune temerară interdisciplinară şi cu multiple faţete, care implică o legislaţie penală şi civilă eficientă şi clară.

Sentinţa pe care o primeşte o persoană după condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni sau după ce a fost găsită vinovată de comiterea unei fapte ilegale, reflectă nu numai pedeapsa impusă acelei persoane ci şi mesajul social pe care guvernul doreşte să-l transmită prin intermediul sistemului judiciar". Trebuie precizat că American Bar Association, care a publicat raportul la care a făcut referire Meagan Condrey, a fost fondată în anul 1878 şi este o asociaţie a asociaţilor barourilor, a avocaţilor şi a studenţilor în drept, având 41.000 de membri. Totodată în acest raport se face o analiză extrem d einteresantă a modului de sancţionare a faptelor de corupţie în mai multe ţări din Europa şi SUA. În Germania, "acceptarea unor beneficii financiare sau incorporale în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle unei persoane care ocupă o funcţie publică sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu 10 ani.

În cazurile în care mită dată funcţionarilor constă într-o sumă mare de bani sau în cazul în care beneficiile au fost acceptate în mod repetat, fapta se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 10 ani. În afară de amendă şi pedeapsa cu închisoarea, legislaţia germană prevede atât confiscarea cât şi pierderea dreptului de proprietate asupra bunurilor obţinute prin comiterea infracţiunii", se arată în raportul citat. Însă. în Franţa, în funcţie de gravitatea infracţiunii şi de gradul de culpabilitate, infracţiunile de mită, îmbogăţire ilicită şi trafic de influenţă sunt pasibile de o pedeapsa de 2 ani închisoare şi de o amendă de 50.000 euro; o pedeapsă de 5 ani închisoare şi o amendă de 75.000 euro; sau, respectiv, o pedeapsă de 10 ani închisoare şi o amendă de 150.000 euro.

Spălarea de bani se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi o amendă de 375.000 euro. Forma agravată a acestei infracţiuni este pasibilă de o pedeapsa de 10 ani închisoare şi de o amendă de 750.000 euro, se menționează în raportul mai sus citat. Dar, în Marea Britanie, pedeapsa maximă prevăzută pentru infracţiunile de corupţie este de 7 ani închisoare, la care se mai poate se mai poate aplica şi măsura confiscării atunci când făptuitorul a fost condamnat pentru o infracţiune care a generat profit (câştiguri sau beneficii financiare). Codul penal din Ungaria defineşte două tipuri de mită: mită în sectorul public şi mită în domeniul economic (mită în sectorul privat). Pedeapsa pentru o fapta de corupţie săvârşită de câte o persoană care deţine o funcţie publică este între 2 şi 10 ani în funcţie de gravitatea ei. Confiscarea este o măsură obligatorie. În schimb, în Irlanda, recunoaşterea vinovăţiei aduce cu sine o reducere a pedepsei.

În cazul condamnărilor pentru săvârşirea unor infracţiuni de fapte de corupţie deosebit de grave, pedeapsa amenzii poate fi nelimitată, iar pedeapsa cu închisoarea poate fi de până la 10 ani. De asemenea, în SUA, o sancţiune pentru o condamnare de spălare de bani ar putea fi o pedeapsă cu închisoarea de până la 20 de ani şi o amendă de 500.000 USD. Scurt și clar. Aşa că, legile de la noi sunt ca pânzele de păianjen care prind musculiţele şi lasă să treacă viespile şi trântorii şi, astfel, legile inutile slăbesc puterea legilor necesare.

Ion Teleanu