România care și-a boicotat propriul protocol

Postat la: 08.08.2025 |

România care și-a boicotat propriul protocol

Pe 5 august 2025, Ion Iliescu, primul președinte ales după Revoluția din 1989 a plecat dintre noi. Funeraliile de stat, cu onoruri militare, trebuiau să fie, măcar formal, un moment de coerență națională, dar s-au transformat într-o demonstrație de orgolii, boicoturi și tăceri intenționate. Și nu din partea oamenilor simpli, ci chiar din partea celor care ar fi trebuit să fie gardienii protocolului și ai demnității instituționale.

USR, în frunte cu ministrul de externe, a decis că nu e cazul să deschidă cărți de condoleanțe în ambasade. Nicio explicație onorabilă, doar un gest sec de „noi decidem, restul să se supună". Atitudinea asta de „patron pe moșia proprie" ar fi caraghioasă dacă nu ar fi vorba despre instituții ale statului. În lumea civilizată, un astfel de moment nu se negociază politic. La noi, se taie de pe listă, ca și cum ar fi vorba despre o invitație la o sindrofie unde nu-ți place gazda.

Președintele Nicușor Dan a ales strategia „mă uit de la distanță" și nu a participat nici la depunerea de la Cotroceni, nici la slujba religioasă, nici în alt cadru oficial, ci doar a transmis un mesaj rece: „Istoria îl va judeca pe Ion Iliescu." Din păcate pentru el, totul arată mai degrabă a sfat prost, sau poate chiar deliberat greșit, venit din zona de consiliere politică. Dacă cineva a vrut să-l țină departe ca să pară ferm pe poziții, rezultatul a fost fix invers, pentru că a părut un președinte mic într-un moment mare, un lider care și-a ratat șansa de a arăta că poate fi mai presus de tabere.

Rezultatul? În loc să avem o țară care, indiferent de opinii, își respectă foștii șefi de stat și păstrează aparențele civilizate, am avut un spectacol de boicoturi și orgolii. Diplomația noastră a amuțit complet. În afară de Ambasada Rusiei, nimeni nu a transmis nimic oficial. E rușinos nu pentru Ion Iliescu ca persoană, cu toate umbrele și luminile sale, ci pentru România ca țară care pare incapabilă să fie mai mare decât conflictele interne.

Am mai spus-o, funeraliile de stat nu sunt despre cum ne simțim personal, ci despre cum ne prezentăm ca națiune. Iar dacă ne prezentăm cu uși închise, scaune goale și tăceri politice, atunci poate că nu Ion Iliescu e problema, ci lecțiile pe care nu le-am învățat în acești treizeci și ceva de ani.

Sarmiza Andronic

loading...
PUTETI CITI SI...

România care și-a boicotat propriul protocol

Postat la: 08.08.2025 |

0

Pe 5 august 2025, Ion Iliescu, primul președinte ales după Revoluția din 1989 a plecat dintre noi. Funeraliile de stat, cu onoruri militare, trebuiau să fie, măcar formal, un moment de coerență națională, dar s-au transformat într-o demonstrație de orgolii, boicoturi și tăceri intenționate. Și nu din partea oamenilor simpli, ci chiar din partea celor care ar fi trebuit să fie gardienii protocolului și ai demnității instituționale.

USR, în frunte cu ministrul de externe, a decis că nu e cazul să deschidă cărți de condoleanțe în ambasade. Nicio explicație onorabilă, doar un gest sec de „noi decidem, restul să se supună". Atitudinea asta de „patron pe moșia proprie" ar fi caraghioasă dacă nu ar fi vorba despre instituții ale statului. În lumea civilizată, un astfel de moment nu se negociază politic. La noi, se taie de pe listă, ca și cum ar fi vorba despre o invitație la o sindrofie unde nu-ți place gazda.

Președintele Nicușor Dan a ales strategia „mă uit de la distanță" și nu a participat nici la depunerea de la Cotroceni, nici la slujba religioasă, nici în alt cadru oficial, ci doar a transmis un mesaj rece: „Istoria îl va judeca pe Ion Iliescu." Din păcate pentru el, totul arată mai degrabă a sfat prost, sau poate chiar deliberat greșit, venit din zona de consiliere politică. Dacă cineva a vrut să-l țină departe ca să pară ferm pe poziții, rezultatul a fost fix invers, pentru că a părut un președinte mic într-un moment mare, un lider care și-a ratat șansa de a arăta că poate fi mai presus de tabere.

Rezultatul? În loc să avem o țară care, indiferent de opinii, își respectă foștii șefi de stat și păstrează aparențele civilizate, am avut un spectacol de boicoturi și orgolii. Diplomația noastră a amuțit complet. În afară de Ambasada Rusiei, nimeni nu a transmis nimic oficial. E rușinos nu pentru Ion Iliescu ca persoană, cu toate umbrele și luminile sale, ci pentru România ca țară care pare incapabilă să fie mai mare decât conflictele interne.

Am mai spus-o, funeraliile de stat nu sunt despre cum ne simțim personal, ci despre cum ne prezentăm ca națiune. Iar dacă ne prezentăm cu uși închise, scaune goale și tăceri politice, atunci poate că nu Ion Iliescu e problema, ci lecțiile pe care nu le-am învățat în acești treizeci și ceva de ani.

Sarmiza Andronic

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE