Se știa de nouă ani că Băsescu a spălat bani

• Tweet

În sfârșit, Băsescu a fost acuzat oficial de procurori pentru spălare de bani, fapte comise în perioada octombrie 2000 - mai 2005. Astfel, magistrații au ajuns la aceleași concluzii ca ale noastre, pe care fostul cotidian ZIUA le-a publicat încă din data de 14 iulie 2007, iar ZiuaNews le-a reluat chiar anul acesta, în 14 ianuarie. Dar de ce au trebuit să treacă aproape nouă ani, ca președintele de tristă amintire să fie pus sub acuzare?

Răspunsul se află la îndemâna cititorului, după cum se va vedea, Traian Băsescu fiind protejat nu doar de imunitatea funcției supreme în stat deținute, dar și de unii demnitari și magistrați, care până acum i-au mușamalizat faptele. În anul 2000, din funcția de prim-ministru al României, Adrian Năstase l-a numit pe Ioan Melinescu la șefia Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. La schimb, Melinescu a făcut să se evapore binecunoscutul dosar „Mătușa Tamara". Spre sfârșitul mandatului, în 2004, Năstase și-a luat omul sub aripa sa, la Palatul Victoria, numindu-l consilier personal în spălarea banilor. Același Melinescu era șef la ONPCSB în 2003, când lui Băsescu și Cășuneanu li s-a deschis primul dosar de spălare de bani.

Dar în loc ca informațiile să fie transmise Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cum ar fi fost legal, Melinescu a trecut dosarul în „evidență pasivă". Acesta și-a făcut bine socotelile, înțelegând că n-ar fi avut niciun rost să se lege la cap cu incriminarea primarului Capitalei de-atunci, câtă vreme acesta nu pățise nimic, după ce vânduse o întreagă flotă comercială, bașca locomotive și mii de vagoane, pe când era ministru al Transporturilor. Și bine a făcut, pentru că marinarul avea să se înscăuneze curând pentru zece ani la Palatul Cotroceni, și cine să-și dorească un președinte drept dușman?

Dacă în octombrie 2004, dosarul spălării banilor, pe relația Băsescu - Cășuneanu, a ajuns ori nu la parchet, așa cum ar fi fost legal, rămâne ca anchetatorii de azi să stabilească. Și, de asemenea, să explice motivele din care cercetările au trenat atât de mult, în ciuda faptului că speța nu era deloc una complicată. Fiindcă alături de Melinescu, care poate fi acuzat de complicitate cu cei doi, de abuz, favorizarea infractorului și alte cele, mai pot fi trași la răspundere o sumedenie de magistrați (în speță procurori), care nu se pot prevala de necunoașterea mașinațiunii, câtă vreme presa o dezvăluise cu lux de amănunte încă din 2007.

Demersul pe care îl susținem este unul cât se poate de legitim, deoarece corupția din România ar fi mult diminuată, la fel și infracționalitatea, dacă și cei care le-au favorizat, încurajându-le, ar fi trași la răspundere și sancționați cu ani grei de pușcărie. Dacă interesul personal și de grup n-ar mai prima în fața celui național, așa cum se întâmplă îndeobște. Până atunci, rămâne să privim neputincioși, sugrumați de indignare, cum o băbuță este luată de polițiști cu japca și amendată, pentru că a vândut la piața câteva legături de pătrunjel, fără a deține autorizație. Și asta în timp ce mai-marii zilei fură ca-n codru și rămân nepedepsiți, fiind acoperiți inclusiv de către sistemul judiciar.

Dan Coste