Securitatea suspendata

Postat la: 09.05.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

Securitatea suspendata

In timp ce spionarea popriilor cetateni de catre Serviciul Roman de Informatii, aflat sub bagheta generalului cu nenumarate stele, Florian Coldea, se desfasoara din plin, o alta securitate ramane suspendata. Securitatea care ii protejeaza pe cetateni si care, teoretic, se defineste in multiple feluri. Unul dintre acestea este securitatea in materie de sanatate.

Aceasta securitate nu functioneaza. Daca pentru spionarea propriilor cetateni, in numele securitatii statului, stim cine se face responsabil, ar trebui sa stim si cine este, pana la urma, responsabil de lipsa de securitate in materie de sanatate. Si daca punem degetul pe rana, aflam si ce poate fi facut. Aflata sub o formidabila presiune, sub o puternica emotie colectiva, societatea romaneasca se cutremura afland, zi de zi, la cata insecuritate a fost si este expusa in continuare sub aspectul sanatatii. Si ca de obicei, atunci cand are loc o tragedie, sau mai mult chiar de cat in alte situatii, atat presa, cat si institutiile statului fac o disectie nemiloasa a cauzelor, a circumstantelor, a imprejurarilor si a conditiilor in care s-a produs raul. Informatiile care ne parvin zi de zi, in urma acestor analize minutioase, creioneaza intreaga grozavie la care este expus cetateanul Romaniei. Un cetatean care plateste pentru ca, in schimb, sa-i fie garantata siguranta.

In aceste zile se face mult tam-tam, in ideea ca specialistii din sanatate convocati de guvernul Ciolos pregatesc o reforma profunda a sistemului de sanatate. Imi permit sa-l informez pe premier ca acest demers, in esenta laudabil, este sortit esecului. La fel cum prin esecuri s-au soldat si celelalte initiative reformatoare. Oricata bunavointa ar avea domnul Dacian Ciolos si oricat de mult ar transpira in aceste zile subordonatii sai, toate demersurile nu se vor putea finaliza prin altceva decat, in cel mai bun caz, printr-o fotografie corecta a situatiei la zi. Prin diagnosticarea cancerului din sanatate. Destul de mult, dar in niciun caz suficient.

Daca stim cine este responsabil pentru supravegherea, sub pretextul securitatii statului, la o scara nemaiintalnita, a propriilor cetateni, ar trebui sa stim si cine ar putea urni muntii, pentru realizarea unui ansamblu de reguli, de proceduri, de bune practici si de investitii in domeniul sanatatii. Daca nu Ciolos, atunci cine?

In ultimi ani, din ce in ce mai insistent, statele civilizate ale lumii au adoptat si au implementat concepte moderne asupra ceea ce inseamna ansamblul securitatii de care trebuie sa se bucure cetatenii platitori de taxe. Si in Romania, spre lauda sa, presedintele Klaus Iohannis, pentru prima data in istorie, a elaborat un amplu documet care se refera la aceasta tema. El este numit, impropriu, Strategia nationala de aparare. De fapt, pentru cine a studiat acest document, este limpede ca esenta sa vizeaza o strategie nationala de securitate. Care implica, evident, si securitatea in domeniul apararii. Dar mai avem acolo, scris negru pe alb si detaliat, securitatea in materie fiscala, securitatea ecologica, securitatea alimentara si securitatea in domeniul educatiei si sanatatii.

Mai mult decat atat, Klaus Iohannis a trecut prin Parlament aceasta strategie. Ea a devenit astfel strategia asumata de intreaga clasa politica. Ce urmeaza? Urmeaza ca aceasta strategie sa fie implementata. Dar cine o poate face? Cine este responsabil de acest proiect extrem de amplu si care vizeaza un orizont lung de timp?

Constitutia si legislatia Romaniei ne ofera raspunsul adecvat. In varful piramidei, a tot ceea ce insemana securitate nationala in toate componentele ei, se afla presedintele Romaniei. Deci el, si nimeni altcineva, este cel care are nu numai privilegiul, dar si obligatia de a lua initiativa. Pentru ca, odata trecuta prin Parlament, strategia devine obligatorie.

In prima treime a mandatului sau prezidential, domnul Klaus Iohannis nu a reusit decat sa creeze, in aceasta materie, un prim hibrid. Care este Consiliul Fiscal. Un grup de persoane stabilit printr-o lege, votata si ea in Parlament, specialisti de prima marime, care au primit raspunderea si care au datoria de a raspunde de securitatea fiscala a statului. Guvernatorul Mugur Isarescu este seful Consiliului Fiscal. In anumite privinte, deciziile acestui consiliu sunt nu numai consultative, nu numai orientative, ci si obligatorii. Dar lucrurile s-au oprit aici.

Daca presedintele Klaus Iohannis intentioneaza sa-si indeplineasca cu adevarat obligatiile pe care le are, conform strategiei nationale de securitate, atunci el trebuie sa extinda aceasta constructie si asupra celorlalte domenii. Cum ar fi sanatatea. Numai presedintele este cel care are autoritatea, puterea si abilitatea de a coordona elaborarea in domeniul sanatatii a unui amplu document, care sa prevada toate directiile si toate tintele unei reforme reale si profunde in sistem si toate costurile implicate. Dupa care, partidele ar trebui sa fie invitate pentru a-l dezbate, desigur impreuna cu cele mai importante componente ale societatii civile. Si cu toti specialistii din domeniu. Finalul de etapa ar fi crearea si semnarea unui pact politic de sanatate, de la care nici guvernele si nici partidele nu s-ar mai putea deroba in viitor. Pentru ca, nu-i asa, "pacta sunt srevanda"!

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Securitatea suspendata

Postat la: 09.05.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

0

In timp ce spionarea popriilor cetateni de catre Serviciul Roman de Informatii, aflat sub bagheta generalului cu nenumarate stele, Florian Coldea, se desfasoara din plin, o alta securitate ramane suspendata. Securitatea care ii protejeaza pe cetateni si care, teoretic, se defineste in multiple feluri. Unul dintre acestea este securitatea in materie de sanatate.

Aceasta securitate nu functioneaza. Daca pentru spionarea propriilor cetateni, in numele securitatii statului, stim cine se face responsabil, ar trebui sa stim si cine este, pana la urma, responsabil de lipsa de securitate in materie de sanatate. Si daca punem degetul pe rana, aflam si ce poate fi facut. Aflata sub o formidabila presiune, sub o puternica emotie colectiva, societatea romaneasca se cutremura afland, zi de zi, la cata insecuritate a fost si este expusa in continuare sub aspectul sanatatii. Si ca de obicei, atunci cand are loc o tragedie, sau mai mult chiar de cat in alte situatii, atat presa, cat si institutiile statului fac o disectie nemiloasa a cauzelor, a circumstantelor, a imprejurarilor si a conditiilor in care s-a produs raul. Informatiile care ne parvin zi de zi, in urma acestor analize minutioase, creioneaza intreaga grozavie la care este expus cetateanul Romaniei. Un cetatean care plateste pentru ca, in schimb, sa-i fie garantata siguranta.

In aceste zile se face mult tam-tam, in ideea ca specialistii din sanatate convocati de guvernul Ciolos pregatesc o reforma profunda a sistemului de sanatate. Imi permit sa-l informez pe premier ca acest demers, in esenta laudabil, este sortit esecului. La fel cum prin esecuri s-au soldat si celelalte initiative reformatoare. Oricata bunavointa ar avea domnul Dacian Ciolos si oricat de mult ar transpira in aceste zile subordonatii sai, toate demersurile nu se vor putea finaliza prin altceva decat, in cel mai bun caz, printr-o fotografie corecta a situatiei la zi. Prin diagnosticarea cancerului din sanatate. Destul de mult, dar in niciun caz suficient.

Daca stim cine este responsabil pentru supravegherea, sub pretextul securitatii statului, la o scara nemaiintalnita, a propriilor cetateni, ar trebui sa stim si cine ar putea urni muntii, pentru realizarea unui ansamblu de reguli, de proceduri, de bune practici si de investitii in domeniul sanatatii. Daca nu Ciolos, atunci cine?

In ultimi ani, din ce in ce mai insistent, statele civilizate ale lumii au adoptat si au implementat concepte moderne asupra ceea ce inseamna ansamblul securitatii de care trebuie sa se bucure cetatenii platitori de taxe. Si in Romania, spre lauda sa, presedintele Klaus Iohannis, pentru prima data in istorie, a elaborat un amplu documet care se refera la aceasta tema. El este numit, impropriu, Strategia nationala de aparare. De fapt, pentru cine a studiat acest document, este limpede ca esenta sa vizeaza o strategie nationala de securitate. Care implica, evident, si securitatea in domeniul apararii. Dar mai avem acolo, scris negru pe alb si detaliat, securitatea in materie fiscala, securitatea ecologica, securitatea alimentara si securitatea in domeniul educatiei si sanatatii.

Mai mult decat atat, Klaus Iohannis a trecut prin Parlament aceasta strategie. Ea a devenit astfel strategia asumata de intreaga clasa politica. Ce urmeaza? Urmeaza ca aceasta strategie sa fie implementata. Dar cine o poate face? Cine este responsabil de acest proiect extrem de amplu si care vizeaza un orizont lung de timp?

Constitutia si legislatia Romaniei ne ofera raspunsul adecvat. In varful piramidei, a tot ceea ce insemana securitate nationala in toate componentele ei, se afla presedintele Romaniei. Deci el, si nimeni altcineva, este cel care are nu numai privilegiul, dar si obligatia de a lua initiativa. Pentru ca, odata trecuta prin Parlament, strategia devine obligatorie.

In prima treime a mandatului sau prezidential, domnul Klaus Iohannis nu a reusit decat sa creeze, in aceasta materie, un prim hibrid. Care este Consiliul Fiscal. Un grup de persoane stabilit printr-o lege, votata si ea in Parlament, specialisti de prima marime, care au primit raspunderea si care au datoria de a raspunde de securitatea fiscala a statului. Guvernatorul Mugur Isarescu este seful Consiliului Fiscal. In anumite privinte, deciziile acestui consiliu sunt nu numai consultative, nu numai orientative, ci si obligatorii. Dar lucrurile s-au oprit aici.

Daca presedintele Klaus Iohannis intentioneaza sa-si indeplineasca cu adevarat obligatiile pe care le are, conform strategiei nationale de securitate, atunci el trebuie sa extinda aceasta constructie si asupra celorlalte domenii. Cum ar fi sanatatea. Numai presedintele este cel care are autoritatea, puterea si abilitatea de a coordona elaborarea in domeniul sanatatii a unui amplu document, care sa prevada toate directiile si toate tintele unei reforme reale si profunde in sistem si toate costurile implicate. Dupa care, partidele ar trebui sa fie invitate pentru a-l dezbate, desigur impreuna cu cele mai importante componente ale societatii civile. Si cu toti specialistii din domeniu. Finalul de etapa ar fi crearea si semnarea unui pact politic de sanatate, de la care nici guvernele si nici partidele nu s-ar mai putea deroba in viitor. Pentru ca, nu-i asa, "pacta sunt srevanda"!

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE