• Tweet

România nu traversează o criză energetică apărută peste noapte, ci trăiește deznodământul logic al unui faliment administrativ, tehnic și de viziune.

Argumentul conform căruia „natura e de vină" este doar o lozincă modestă, scandată de adunătura autointitulată abuziv "clasa politică", interesată exclusiv de viitoarele alegeri, nicidecum de viitorul României.

Din păcate, situația actuală este rezultatul cumulat al incompetenței, birocrației și eliminării specialiștilor, dublat de agenda ocultei ONG-utilor. De la regimul Băsescu, trecând prin cel al lui Iohannis și până azi, contraselecția în promovarea oamenilor a făcut ca întregi cohorte de imbecili să devină decidenți guvernamentali de prim rang, miniștri, secretari de stat, șefi de agenții sau companii. Rezultatele se vad azi, iar energia e primul domeniu care a "crăpat". Urmează și altele.

1. Seceta reală și seceta de competență

Conform datelor INHGA, seceta actuală este una de bazin superior și mijlociu, provocată de deficitul de precipitații, temperaturi extreme și evapotranspirație, manifestată violent la intrarea în țară. La Baziaș, Dunărea intră cu un debit de doar circa 1.400 m³/s, un declin masiv față de media multianuală a lunii august, de 3.900 m³/s.

România raportează pe hârtie 679 de baraje inventariate, care însumează o capacitate nominală de 25,16 miliarde m³ - echivalentul aritmetic a 208 zile din debitul actual de la Baziaș. În realitate, această cifră este o iluzie statistică: doar 16 baraje sunt pe Dunăre, restul de 663 fiind dispersate pe afluenți. Curgerea apei este fragmentată, iar resursa utilizată multiplu, fără a reprezenta o rezervă coordonată și disponibilă pentru sistemul energetic sau de alimentare. În fine, doar sub 15% din volumele marelui fluviu vin din afluenții interni.

Peste acest tablou natural s-a suprapus colapsul capacităților alternative de producție pe cărbune sau gaz, precum și lipsa facilităților de stocare. Aliniați ca niște slugi imbecile, reprezentanții noștri au asumat închiderea masivă a grupurilor ce foloseau combustibili fosili, înainte de a avea absolut orice înlocuitor viabil în funcțiune. Ideologia și obediența au bătut logica și interesul național.

2. Proiecte de sertar și decizii criminale

Dezastrul putea fi evitat dacă proiectele strategice nu ar fi fost tratate drept simple promisiuni de campanie electorală timp de trei decenii. La Cernavodă, de exemplu, soluția reală și verificabilă a fost dintotdeauna dragarea permanentă și realizarea lucrărilor hidrotehnice definitive.

Deși existau cel puțin trei proiecte în diferite stadii de execuție - inclusiv proiectul de aproximativ 200 de milioane de euro studiat intens în perioada 2007-2013 - totul a fost abandonat. Efectul separat al exploziilor de adâncime și al barjelor folosite ca improvizație nu este nici acum demonstrat tehnic.

Alte mișcări disperate au fost deblocarea tardivă, abia la data de 6 august, a celor 402 posturi strategice din sistemul energetic, după ce blocarea anterioară a angajărilor a împiedicat complet compensarea ieșirilor naturale. Doar în aprilie, la Complexul Energetic Oltenia au încetat aproape 1500 de contracte de muncă. Și culmea: omul care i-a dat afară, un oarecare Pleaviti, ar fi fost răsplătit pentru ispravă de nea Ilie tocmai cu conducerea Hidroelectrica, unde ar trebui să cumpere baterii de vreun miliard jumate. Asta e ca și cum producătorul de salam dă bani pe frigidere pentru clienți, să nu li se strice mezelu' la soare.

Dar să lăsăm apa și cărbunele. Mai exista speranța folosirii gazului, cu mari așteptări față de rezervele din Marea Neagră. Dacă documentația și avizele pentru noile facilități pe gaz ar fi durat maximum 1 an, așa cum era normal, și nu 5-6, așa cum s-a întâmplat, poate echipamentele (turbinele pe gaz) nu și-ar fi triplat sau cvadruplat prețul, transformând proiectele în investiții aberant de scumpe și imposibil de operaționalizat.

3. Soluții de viitor: fix opusul a ceea ce s-a făcut în ultimii ani

* Deblocarea investițiilor: Reducerea drastică a termenelor pentru obținerea ATR-urilor (Avize Tehnice de Racordare), a avizelor de mediu și a autorizațiilor de construcție, proceduri care în prezent consumă minimum un an și jumătate înainte de a se pune prima cărămidă.

* Lucrări hidrotehnice definitive: Actualizarea și finalizarea proiectului de la Bala și transformarea dragajului Dunării într-o activitate permanentă, nu una de criză.

* Investiții masive în stocare și rețele: Finanțarea proiectelor de compensare (producție diversificată, capacități de stocare mari și modernizarea rețelelor de transport), singurele capabile să preia șocurile din sistem.

* Modificarea politicii guvernamentale: Stoparea tâlhăririi companiilor de stat, prin extragerea a minimum 90% din profit sub formă de dividende, eliminând astfel orice șansă pentru dezvoltare și investiții strategice.

4. Un plan aproape imposibil, dacă urmărim protagoniștii

Cele de mai sus sunt opiniile experților. Mai departe, puțină analiză politico-psihologică. Dacă exceptăm postarea lui Miruță (zis "înțeleptul USR" sau "frunte lată"), cu muzica din Gladiatorul pe fundalul deflagrației cu dinamită, sau ezitările (minciunile) lui Ilie Bolojan la conferințele de presă, alte efecte spectaculoase nu avem. Plus că toți foștii miniștri de resort se întrec în platitudini frumos ambalate, din care aflăm că doar succesorii fiecăruia sunt de vină pentru situația actuală.

Mai e și domeniul Mediului, gestionat exemplar de o doamnă cu o căutătură ce-mi amintește de Mitică Dragomir. La Apele Române (ANAR), instituție aflată în subordinea dumneaei au mai rămas doar o mână de specialiști, adesea 1-2 oameni pe departamente-cheie, complet blocați în hățișuri birocratice. Iar problemele (Paltinu sau Praid) s-au văzut. Urmează problema alimentării cu apă a orașelor dunărene.

Iar dacă tot am pomenit 3 mari intelectuali contemporani (Bolojan, Miruță, Buzoianu), ajungem și la învățământ. Pierderea personalului calificat nu este doar o problemă de organigramă, ci de bază educațională. Școala tehnică românească nu mai produce specialiști în hidrotehnică și energetică mare, capabili să înlocuiască generațiile care ies din sistem, lăsând infrastructura critică pe mâna unor neaveniți. Știu că pare ciudat, mai ales după ce toți 3 au cântat osanale artizanului "României educate", celebrul fizician de la Sibiu.

În fine, mai sunt și blestematele de ONG-uri. O parte importantă din blocajul investițional este cauzat de "societatea civilă", care solicită și obține în instanțe blocarea proiectelor energetice și hidrotehnice majore. Acestea mimează protecția ecosistemelor, deși interesele par a fi cu totul altele. Doar modelul a fost deja patentat cu succes cel mai ales dintre români.

5. În loc de concluzie

Am închis ce aveam, am blocat ce voiam să construim, am alungat oamenii care știau meserie și am confiscat banii de investiții. Ceea ce vedem astăzi este doar nota de plată.