• Tweet

Când vorbim despre dependenţa de substanţe există o tendinţă generalizată de a ne focaliza pe droguri ca heroină, cocaină, alcool sau tutun, însă omitem preparatele farmaceutice uzuale sau cele care se eliberează doar pe bază de reţetă medicală, a declarat pentru AGERPRES dr. Codrina Moraru, medic psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie "Socola" Iaşi.

Potrivit medicului, aceste preparate farmaceutice în sine au, la rândul lor, un potenţial adictiv crescut.

"Să nu uităm, de asemenea, că în cadrul populaţiei din România automedicaţia este la 'rang de cinste', cu efecte indezirabile asupra psihicului şi bunăstării individului. Medicamentele eliberate pe baza prescripţiei medicale reprezintă de fapt principala sursă de dependenţă din lume", a afirmat dr. Codrina Moraru.

Medicul ieşean a explicat că oamenii fac abuz de medicamente în primul rând din cauza uşurinţei cu care se pot obţine.

"Pastilele se pot procura foarte uşor atât de la farmacii, cât şi din mediul online, odată cu creşterea digitalizării, astfel că nu mai este nevoie ca pacientul să mai treacă pe la medic. În al doilea rând, există o credinţă generală că medicamentele par mai puţin toxice decât drogurile. Când sunt folosite corect, pastilele pe bază de reţetă susţin sănătatea şi îmbunătăţesc calitatea vieţii. Utilizate incorect, unele substanţe au aceleaşi efecte nocive ca drogurile de mare risc. Un medicament poate avea efecte neplăcute dacă este luat concomitent cu alte tratamente sau cu alcool. Din dorinţa de a ne trata singuri ajungem să intrăm, aşadar, într-un cerc vicios, cu potenţial letal, care va necesita tratament extensiv pe viitor. Este necesară o educaţie sanitară permanentă a populaţiei, a personalului medical, farmaciştilor, pentru a nu se ajunge la situaţii dramatice care să pună în pericol viaţa pacientului. Pledez pentru vizita la medic atunci când ne confruntăm cu situaţii medicale care ne depăşesc competenţele tocmai din dorinţa de a nu ne face mai mult rău", a precizat dr. Codrina Moraru.

Aceasta a menţionat, totodată, că e bine ştiut faptul că în România populaţia preferă să recurgă la automedicaţie în loc să consulte un specialist.

"Doi factori majori apar în plin plan, şi anume: existenţa unei patologii de tip psihiatric şi stilul de viaţă stresant. Odată cu pandemia de SARS-CoV-2 şi declanşarea războiului ruso-ucrainean, nivelul de anxietate a crescut vertiginos, cu urmări asupra sănătăţii individului. Consumul îndelungat de medicamente determină în timp toleranţă la produsul farmaceutic, astfel încât, pentru a obţine acelaşi efect, persoanele încep să ia doze tot mai mari fără recomandare din partea unui medic", atrage atenţia dr. Moraru.

Surprinzător sau nu, susţine aceasta, adicţia la medicamente poate apărea în mod accidental.

"Acest lucru se întâmplă atunci când medicul prescrie un medicament cu potenţial adictiv şi pacientul devine dependent de acesta. În unele cazuri, pacienţii consideră că doza iniţială nu mai are acelaşi efect şi îşi cresc singuri şi în mod constant doza, lucru care duce în cele din urmă la dependenţă. Când se doreşte întreruperea medicamentului, pacientul realizează că nu se simte bine, apar simptomele de sevraj, motiv pentru care continuă să îl ia", a precizat medicul psihiatru.

În opinia medicului, cel mai des se face abuz la medicamentele sedative şi cele împotriva anxietăţii - în doză crescută determină scăderea tensiunii arteriale, probleme de memorie şi tulburări respiratorii. Supradozajul poate cauza comă sau moarte. O întrerupere bruscă a tratamentului determină apariţia simptomelor de sevraj, cu risc de convulsii şi chiar deces. La opioide - care de obicei sunt prescrise pentru calmarea durerilor - pot determina scăderea tensiunii arteriale, cu un potenţial crescut pentru comă; la hipnoticele nonbenzodiazepine - sau "pastilele de dormit", cum le recunosc de cele mai multe ori pacienţii, exemplifică dr. Moraru.

Excese se fac şi în ceea ce priveşte stimulentele sistemului nervos central - medicaţie care este prescrisă pentru tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD). Luată în exces, această medicaţie provoacă probleme cardiace cu tensiune arterială crescută, halucinaţii, paranoia, agresivitate.

"O altă consecinţă a abuzului de medicamente o reprezintă dependenţa, un fenomen care ia amploare şi din cauza vremurilor pe care le trăim. Ca orice boală cronică, dependenţa trebuie şi poate fi tratată cu succes în beneficiul pacientului. Luate în exces sau din alte motive decât cele menţionate de producător, unele substanţe prezintă acelaşi efect ca şi drogurile de mare risc: stimulează centrii plăcerii de la nivelul creierului, dând naştere la o dorinţă irezistibilă de a utiliza în permanenţă acea substanţă. Aşadar, în loc să aibă un efect terapeutic şi să aline suferinţa bolnavului, abuzul de medicamente ajunge să perturbe şi mai mult sănătatea individului. Un risc major îl au vârstnicii atunci când utilizează medicamente cu potenţial adictiv, o reală problemă şi în creştere în secolul nostru", a avertizat dr. Codrina Moraru.

Ea a precizat că tratamentul dependenţei la medicamente trebuie efectuat de către medicul psihiatru în colaborare cu un psiholog şi reprezintă un proces terapeutic de lungă durată.

"Cum ne dăm seama dacă o persoană a devenit dependentă de o anumită substanţă? Atunci când pacientul nu şi-a mai luat doza zilnică apar simptome care îi perturbă starea de normalitate. Simptomele pot fi: o senzaţie de nervozitate, anxietate, furie, tulburări digestive cu greaţă, vărsături, cefalee, dureri musculare, transpiraţie, tremor, insomnii", a explicat dr. Moraru.

Conform acesteia, persoanele dependente de medicaţie dezvoltă numeroase şi ingenioase tactici pentru a face rost de mai multe pastile.

"Refuză cu vehemenţă examenele medicale propuse de specialist, pierd în mod regulat reţetele prescrise şi chiar încearcă să le modifice, se prezintă la medic la finalul programului, merg la cât mai mulţi profesionişti din sistemul medical. Ajungem astfel să ne punem întrebarea dacă medicamentele sunt cu adevărat bune sau nu pentru sănătate. Da, sunt bune, dar numai în cazul în care sunt administrate corect, la recomandarea unui medic, cu respectarea dozelor şi a intervalelor orare. Pacienţii în vârstă, cu patologie psihiatrică preexistentă, şi nu numai, ignoră dozajul prescris de medic, nu respectă modul de administrare şi de cele mai multe ori folosesc tratamente prescrise altui pacient, care de obicei este un membru al familiei sau apropiat. Medicul prescriptor este cel care trebuie informat dacă apar efecte adverse care sunt deranjante pentru pacient, tocmai pentru a putea face modificările necesare la tratament. Subliniez aici importanţa controlului la o lună în cazul bolnavilor cu tulburări din sfera psihiatrică, control care ghidează abordarea pe viitor a cazului", a mai afirmat dr. Codrina Moraru, medic psihiatru la Institutul de Psihiatrie "Socola" din Iaşi.