• Tweet

Copacul vietii este un simbol des utilizat in arta, literatura, religie, pentru a ilustra conceptul interconectivitatii noastre cu Universul. Copacul vietii este un simbol al conectarii noastre cu tot ceea ce ne inconjoara si ne reaminteste ca propria sanatate si fericire depinde foarte mult de sanatatea si fericirea altora.

Copacul vietii apare in diverse culturi, sub diferite nume, precum Pomul Vietii sau Arborele cosmic. Indiferent, insa, de denumirea lui,caracteristicile lui sunt aceleasi.

Copacul vietii - Frunzele
Frunzele pomului vietii reprezinta unicitatea creatiilor pamantesti, inclusiv oamenii. Ca si frunzele unui copac, noi suntem diferiti, avem culori si texturi diferite. Iar Arborele cosmic ne arata ca putem convietui toti, in pace, indiferent de aceste lucruri care ne diferentiaza.

Copacul vietii - Ramurile
Ramurile pomului vietii simbolizeaza nevoia umana de exprimare - arta, stiinta, spiritualitate. Asa cum copacul isi intinde ramurile, asa si omul isi intinde bratele pentru a imbratisa. De aici simbolica potentialului uman de a se dezvolta, de a cunoaste, de a fi mai bun.

Copacul vietii - Trunchiul/Radacinile
Trunchiul si ramurile pomului vietii simbolizeaza puterea, locul in care ne putem intoarce ca sa ne readucem aminte cine suntem, in timp ce radacinile ne reamintesc de locul din care ne tragem.

Copacul vietii - Simboluri
Asa cum copacii sustin respiratia, pomul vietii sustine inspiratia. Copacul vietii inseamna vindecare, spirituala si emotionala. Copacul cosmic inseamna hrana, locul care ne hraneste din punct de vedere spiritual. Radacinile si ramurile reprezinta legatura dintre Mama Terra si Tatal Soare care ne ofera suport, hrana si informatie.

Copacul cosmic are toate elementele primordiale: aer, apa, foc, pamant. Puterile Copacului cosmic sunt vindecarea, rejuvenarea, sustenabilitatea, dar simbolizeaza si telepatia, ozmoza, comunicarea.

Din multitudinea simbolurilor crestinismului timpuriu, prezente in operele apologetilor crestini vom analiza Arborele cosmic - Pomul vietii.

Este unul dintre cele mai bogate si mai raspandite simboluri. Mircea Eliade distingea sapte interpretari principale pe care, de altfel, nu le considera exhaustive, dar care se articuleaza toate in jurul ideii de Cosmos viu, in vesnica regenerare. Simbol al vietii in contiuna evolutie, in ascensiune spre cer, arborele evoca intreg simbolismul, iar in cazul de fata, al moralitatii iudeo-crestine. Pe de alta parte, el slujeste drept simbol pentru caracterul ciclic al evolutiei cosmice: moarte si regenerare, inlesneste comuniunea intre cele trei niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin radacini; suprafata pamantului, prin trunchi si crengile de jos; inaltul, prin ramurile dinspre varf.

Avandu-si radacinile infipte in pamant si crengile inaltate spre cer, arborele este socotit ca un simbol al raporturilor ce se stabilesc intre pamant si cer. In acest sens, el are caracterul unui centru. Mai mult decat atat, acest arbore central care, prin prezenta si puterea lui, acopera intreg domeniul gandirii de la cosmos pana la om, este in mod necesar si arbore al vietii. Pomul vietii are drept seva roua cereasca, iar fructele lui inaccesibile muritorilor, transmit o mica parte din nemurire. Asa fac fructele pomului vietii din gradina Raiului care sunt 12 la numar.

In Biblie, se spune ca daca mananci fructul Copacului vietii, traiesti vesnic.

De vreme ce Adam si Eva au mancat din Copacul cunoasterii, ei au devenit constienti de propriii demoni. Li s-a interzis sa manance din Copacul vietii, pentru ca altfel ar fi fost condamnati la vesnica remuscare pentru fapta comisa. De aceea au fost si alungati din Gradina Raiului.

Copacul vietii - Crucea Rastignirii
Copacul vietii isi are originea in neoliticul Vechii Europe. Simbolul „V" al Marii Zeite, bucraniul-uter si pieptenele-perie, trei simboluri de regenerare, au fost grupate pentru o amplificare a semnificatiei sacre, intr-o anumita ordine care s-a pastrat de-a lungul timpului. Reprezentarea pomului vietii in aceasta alcatuire o regasim pe statuetele antropomorfe feminine descoperite in necropolele apartinand culturii de epoca bronzului Garla Mare, in judetul Mehedinti, dar si in Bulgaria, la Orsoia, Montana, iar un arbore al vietii similar este incizat pe inelul getic descoperit in necropola de la Seimeni.

Biserica crestina le-a preluat si le-a reinterpretat simbolul in concordanta cu ambitiile ei doctrinale.

In traditia crestina arborele cosmic este Crucea Rastignirii lui Iisus Hristos. Crucea, lucrata din lemnul arborelui binelui si raului, se substitue arborelui cosmic. Pomul vietii este asociat cu manifestarea divina. Aceasta intrucat se observa o reluare de simboluri intre arborele primului legamant (pomul vietii) despre care vorbeste Facerea, si arborele crucii, sau arborele noului legamant, care mantuieste omul. Isus insusi este Pomul Vietii, leacul bolii pacatului si mortii.

La inceputul Facerii este descrisa creatia lumii vegetale: „Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi placuti la vedere si cu roade bune de mancat; iar in mijlocul Raiului era pomul vietii si pomul cunoasterii binelui si raului". Cunoasterea ii apartine divinitatii, facand obiectivul unei interdictii divine. Din lipsa de discernamant omul incalca interdictia divina, culegand fructul oprit. El isi descopera noua conditie: este vulnerabil, gol, sortit suferintei si mortii. Este alungat din Rai, luat de langa pomul vietii, care este copacul nemuririi. Legamantul cu vesnicia este incalcat, iar legatura este restabilita odata cu venirea Fiului in lume, pentru a elibera omul de pacat. Acesta sadeste Biserica universala, dupa ce a patimit pe cruce, a murit si a inviat.

Astfel, crucea, inaltata pe un munte - Golgota -, in centrul lumii, reia in totalitate stravechea imagine a arborelui cosmic sau al lumii.

De altfel in iconografia crestina apare frecvent imaginea crucii cu frunze sau a arborelui-Cruce, unde regasim in despartirea primelor doua ramuri simbolistica furcii si a reprezentarii ei grafice (litera „Y") sau a unicului si a dualului.

De remarcat e ca Insusi Hristos devine prin metonimie arbore al lumii, axa a lumii, scara.