Descoperire uimitoare într-un mormânt de 5.000 de ani. Este responsabil de o mare temere a omenirii

Postat la: 08.12.2018 |

Într-un mormânt vechi de aproape 5.000 de ani, din Suedia, cercetătorii au descoperit cea mai veche tulpină a temutei bacterii Yersinia pestis, microorganismul responsabil de poate cea mai temută boală cu care s-a confruntat vreodată omenirea - ciuma.

Informațiile apar într-un studiu realizat la Universitatea Aix-Marseille din Marsilia, Franţa şi publicat joi în revista Cell, informează joi Live Science. Această descoperire sugerează faptul că ciuma ar fi decimat triburile europene la sfârşitul Epocii Pietrei, în ceea ce probabil a fost prima pandemie majoră din istoria omenirii. Această descoperire are şi potenţialul de a rescrie o parte importantă din istoria europeană timpurie.

Descoperirea a fost făcută în timp ce o echipă de cercetători analiza bazele de date publice privind ADN-ul pentru cazurile de victime ale ciumei din preistorie. Ei s-au concentrat asupra sitului arheologic din Frälsegarden, Suedia. Analize anterioare ale unui mormânt comun săpat în calcar de pe acest sit au indicat faptul că acolo au fost îngropaţi 78 de oameni care au murit într-un interval de timp de două secole. Faptul că atât de mulţi oameni au murit într-un interval relativ scurt, în acest loc din Suedia, sugerează că aceştia ar fi putut fi victimele unei epidemii, conform coordonatorului acestui studiu, Nicolás Rascovan, biolog la Universitatea Aix-Marseille. Mormântul săpat în calcar a fost datat din Neolitic, perioadă în care omenirea a început să practice agricultura şi să se sedentarizeze.

Cercetătorii au descoperit tulpina necunoscută a bacteriei care provoacă ciuma în rămăşiţele unei femei în vârstă de aproximativ 20 de ani. Conform datării cu carbon aceasta a murit în urmă cu aproximativ 4.900 de ani, în Neoliticul Târziu.

Oamenii de ştiinţă au stabilit vârsta femeii analizându-i oasele bazinului. Tulpina de Yersinia pestis descoperită în osemintele femeii prezintă o mutaţie genetică şi poate declanşa varianta pulmonară a bolii - cea mai mortală formă a ciumei - ceea ce sugerează că tânăra a murit de ciumă. Cea mai comună formă a ciumei este cea bubonică, o formă în care bacteria se înmulţeşte în ganglionii limfatici şi provoacă inflamaţia acestora, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Dacă bacteria ajunge la plămâni, atunci forma de ciumă este cea mai periculoasă.

Prin compararea materialului genetic al bacteriei descoperite în sit cu cel al bacteriei Yersinia pestis cunoscute, cercetătorii au ajuns la concluzia că această formă veche a bacteriei este înrudită îndeaproape cu cel mai recent strămoş al bacteriei actuale ce provoacă ciuma. Oamenii de ştiinţă au emis ipoteza că această tulpină bacteriană s-a desprins de alte tulpini de Yersinia pestis în urmă cu aproximativ 5.700 de ani.

Noua descoperire contrazice o teorie mai veche privind modul în care se răspândea ciuma. Acum aproximativ 5.000 de ani populaţiile din din stepele Euroasiatice au început un proces migrator, înaintând în Europa în mai multe valuri majore, dislocând sau asimilând populaţiile de agricultori din Neolitic care populau Bătrânul Continent în acea perioadă. Studii mai vechi sugerau că migratorii proveniţi din stepe au adus ciuma cu ei, distrugând pur şi simplu aşezările umane pe care le-au întâlnit în cale. Tulpina de bacterie identificată în mormântul din Suedia sugerează însă că această boală era prezentă în Europa înainte de începerea acestui proces migrator.

Acum, o nouă teorie susţine că ciuma a apărut prima oară în aşa-numitele "mega-aşezări" umane, ce numărau între 10.000 şi 20.000 de locuitori şi care au existat pe continentul european acum 5 - 6 milenii. În aceste "mega-aşezări", de până la 10 ori mai mari decât aşezările europene anterioare lor, "oamenii trăiau laolaltă cu animalele domestice şi păstrau hrana la un loc, totul în contextul inexistenţei măsurilor de igienă. Este un exemplu de manual de situaţie care poate duce la apariţia unor noi germeni patogeni periculoşi", a comentat Simon Rasmussen, biolog de la Universitatea din Copenhaga şi participant la studiu.

Dacă ciuma a apărut în aceste "mega-aşezări", după declanşarea epidemiei, aşezările ar fi fost abandonate şi/sau distruse. Acest lucru este confirmat de descoperirile arheologice din aşezări vechi de peste 5.500 de ani. Apoi ciuma s-a transmis pe căile de negoţ deschise de folosirea carelor cu tracţiune animală, ajungând în toate colţurile Europei, inclusiv la Frälsegarden, în Suedia, locul unde a murit această femeie. ADN-ul femeii indică faptul că aceasta nu făcea parte din populaţiile care au migrat din stepă, ceea ce sprijină ipoteza că ciuma bântuia deja prin Europa înainte de apariţia valurilor migratoare.

Un alt co-autor al studiului, Karl-Göran Sjögren, arheolog de la Universitatea din Göteborg, a declarat pentru Live Science că prezenţa ciumei "într-o zonă relativ mărginaşă a lumii Neolitice sugerează existenţa unei reţele extinse de drumuri pe care se practica comerţul, reţea ce a permis extinderea epidemiei".

"Invenţiile revoluţionare din acea perioadă, cum ar fi organizarea în aşezări mai mari, carul cu tracţiune animală, metalurgia, reţelele de negoţ pe distanţe medii şi lungi şi aşa mai departe au deschis calea pentru proliferarea bolilor infecţioase şi implicit au dus la prima pandemie masivă din istoria omenirii", a subliniat Nicolás Rascovan.