EMAG: Modelul Expansiunii bazate exclusiv pe datorii. Gaura neagră din Balcani

Postat la: 24.05.2017 |

Preluam din Sapamana financiara o dezvaluire extrem de interesanta despre Emag. Managerul Iulian Stanciu îşi construieşte sinergic businessuri proprii în timp ce compania Emag este forţată să crească cifra de afaceri, „organic", raportând producţii record, la hectar...

Ceea ce NU SPUNE NIMENI din organizaţia prea puternicului Emag este PREŢUL cu care s-a obţinut această creştere uriaşă ŞI MAI ALES, CINE L-A PLĂTIT. Acţionarii acestui magazin online, fondul de investiţii Naspers, au pompat în capitalul companiei Emag peste 100 de milioane de euro, din care, astăzi, mai mult de jumătate sunt pierduţi... Banii vin de la micii acţionari... Iulian Stanciu a luat decizia de a separa businessul din România de cele locale, din Bulgaria sau Ungaria, după ce a finanţat, de aici, pierderile acestora... Evident, în alte ţări, unde Emag operează, sunt alte sisteme fiscale, alte impuneri şi alte modalităţi de recuperare a pierderilor însă sistemul de taxe din România nu poate încasa impozitul pe profit de la Emag pentru că această companie raportează pierderi acumulate din cauza extinderii pe alte pieţe... Aceste noi companii vor porni cu pierderi sau cu împrumuturi de la firma mamă din România, care la rândul ei, raportează sistemului fiscal, toate aceste pierderi aferente extinderii şi dezvoltării pe alte pieţe...

"Anul trecut, îl întrebăm pe managerul Iulian Stanciu, cum poate să rişte o creştere necontrolată, cu preţul a zeci de milioane de euro plătiţi de micii acţionari ai fondului Naspers... Cum îşi permite aşa ceva? Oare micii acţionari sunt inconştienţi, pentru că şi-au băgat banii la Naspers, sau Stanciu e incorect pentru că le riscă banii și în final, aceștia nu vor primi rezultate pozitive și dividende?", scrie Mihai Craiu in Saptamana Financiara. La întrebarea referitoare la „investiţiile" sale private, altele decât Emag: Pegas, cârciuma H şi aşa mai departe, Stanciu tace ca un peşte... Cum dracu să te apuci să vinzi bere şi cârnaţi când conduci ditamai Emag-ul? Cum să te apuci să vinzi biciclete Pegas când tu ai de făcut strategia, pentru ditamai compania? Cum să-l crezi pe Stanciu când a fost, ani de zile, partener de mânarii cu Ghiţă, în Asesoft?

Atunci când plăteşte publicitate în ziare financiare pentru a-şi susţine ideile, în prezentări tip Steve Jobs... de Dâmboviţa, Stanciu uită să menţioneze şi pierderile acumulate... În doi ani a pierdut 50 de milioane de euro din banii acţionarilor iar acum raportează triumfalist creşteri ale cantităţii de „cartofi la hectar" uitând să precizeze şi rezultatul financiar al anului 2016. Acest personaj, la vedere, este mare iubitor de imagine geek şi falsă modestie de împingător de tavă în timp ce, în realitate, se dovedeşte a fi lacom şi mai ales, gambler pe banii altora. Iată de ce atragem încă odată atenţia, pentru că EMAG reprezintă cea mai mare companie de retail online din România şi cumva, cred, din Estul Europei care urmează traiectoria riscului AGROKOR, lanţul de retail care s-a prăbuşit sub povară a 6 miliarde de euro, datorii fiscale, producând un colaps global. Principala cauză a căderii a fost grandomania unor manageri care au riscat, inconştient, banii plasaţi de acţionari.

Acum Emag spera ca va vinde uriaşa „gaură" către Amazon. În speranţa unui câştig facil, managerii investesc, ca şi în cazul RCS-RDS, unde suprasubscrierea a fost forţată pe bază de împrumuturi oferite de bănci, propriilor clienţi, pentru a recupera, din listarea la bursă, banii pe care i-a împrumutat către RCS-RDS. Asistăm la un transfer de ţeapă, extrem de reuşit... Timpul va confirma că o firmă urmărită penal şi cu datorii de 800 de milioane de euro a reuşit numai pentru că era TOO BIG TO FAIL, nu ea prin însăşi, nu prin capabilităţile ei ci pentru că s-a împrumutat atât de mult încât băncile, pentru a-şi recupera banii, au suflat în pânzele listării pe bursă, până la rupere... Emag riscă extrem de mult adoptând Modelul Expansiunii bazate exclusiv pe Datorii, nu pe banii proprii ci pe cei ai micilor investitori. De aici rezultă dragostea de imagine şi raportările triumfaliste care omit pierderile financiare înregistrate în anul 2016.

Articolul integral poate fi citit AICI.