• Tweet

Am pornit de la premiza cât se poate de rațională că PSD, cu vasta sa experiență guvernamentală și parlamentară, un partid care cunoaște toate șiretlicurile și toate dedesubturile luptei politice pentru putere, este imposibil să comită altfel decât deliberat greșelile pe care le-a comis. Cu alte cuvinte, să lase la mâna președintelui, timp de două luni, posibilitatea de a șicana Executivul, refuzând să numească doi miniștri cheie și să arunce în aer, într-un mod fără precedent, bugetul de stat pe 2019, în condițiile în care va mai trece încă mult timp până când acesta va fi adoptat. Dacă va mai fi vreodată adoptat.

Și fiindcă raționamentul ar fi altfel incomplet, m-am referit și la ordonanțele de urgență adoptate și apoi rușinos modificate în urma unor uriașe scandaluri și mă voi opri în continuare și la următoarele două ordonanțe de urgență, care au rolul de a înteți vâlvătaia. O fac cu convingerea că totul e parte a unui plan prin care PSD așteaptă să fie scos de la guvernare și înlocuit cu ceea ce poate aduce în acest moment opoziția la Palatul Victoria. Când se va întâmpla această răsturnare politică?

Legat de Legea bugetului, după ce Klaus Iohannis a mușcat momeala și a comis trăsnaia trăsnăilor reclamând această lege la Curtea Constituțională, gest care nici măcar lui Taian Băsescu nu i-a trecut vreodată prin minte, vreau să precizez că telenovela este departe de a lua sfârșit. Dacă PSD și-a calculat bine pașii, mai sunt necesare câteva operațiuni pregătitoare până când ar urma să fie ejectat de la guvernare.

1). În primul rând este obligatoriu ca aventura Legii bugetului să dureze cât mai mult. Atât de mult încât să permită ca momentul scoaterii PSD de la guvernare să coincidă cu cel al încheierii mandatului de șase luni al Românei la președinția Uniunii Europene. După șase luni, Guvernul acum în funcție va raporta că s-a achitat în mod onorabil de obligațiile asumate și se va victimiza că, în aceste condiții, opoziția condusă de președintele Klaus Iohannis l-a aruncat peste bord. Este însă o numărătoare inversă dificilă. Când expiră cele șase luni de mandat? În luna iunie. Cum ar putea majoritatea să tragă atât de mult de timp, încât Guvernul să nu fie debarcat până atunci, dar să fie totuși ejectat imediat după încheierea mandatului României? Nu există altă soluție decât cea care a fost adoptată. Dacă scenariul pe care îl prezint se confirmă, atunci PSD a făcu fix ceea ce trebuia să facă. A tras de timp cât a putut pentru a prezenta o primă formulă enervantă la Cotroceni și pentru a-l determina pe Klaus Iohannis să amâne până la sfârșitul anului avizul, apoi a tras din nou de timp două luni pentru a prezenta în Parlament o formulă finală, invocând faptul că, în urma negocierilor de la Cotroceni, totul a trebuit să fie modificat, apoi din nou a introdus în buget o bomb cu ceas legată de serviciile secrete, pentru a-l stârni pe Klaus Iohannis și a-l face să-și iasă din minți, a profitat din plin de timpul scurs până când Curtea Constituțională a respins solicitarea președintelui și, în continuare, așteaptă plin de speranță ca, la rândul său, Klaus Iohannis să tragă de timp până la decretul de retrimitere a bugetului la Parlament și, din nou, va fi consumat un timp prețios, dar necesar pentru PSD până când va fi adoptată forma finală. Dacă va mai fi. Pentru că acum sunt posbile alte două scenarii. Ca Legea bugetului să fie modificată la anumite capitole, ceea ce din nou îi poate da posibilitatea președintelui să se adreseze strict în legătură cu aceste modificări Curții Constituționale. Și astfel se mai cumpără timp. Într-o altă variantă, Legea pur și simplu nu mai trece de plen, pentru că nu vor mai fi disponibile voturile UDMR sau pentru că, într-o altă variantă, pur și simplu vor fi unii parlamentari PSD care nu o vor vota.

2). Este obligatoriu în acest scenariu ca președintele și opoziția să fie deciși să revină la guvernare cât mai repede posibil, dar să nu poată face acest lucru până la încheierea mandatului României la Uniune Europeană. Cât îl privește pe Klaus Iohannis, acesta nu mai poate da înapoi. A demonizat atât de mult acest Guvern, a atacat atât de insistent majoritatea parlamentară, a demontat atât de vehement proiecția de buget, a susținut atât de ferm că este atacat statul de drept și că este distrus sistemul de Justiție, încât singura șansă care-i rămâne este să meargă înaine, indiferent care ar fi urmările. În mod asemănător, frontul anti-PSD, chiar în condițiile în care este atât de fragmentat cum e, nu poate pur și simplu rata oportunitatea de a-și arăta mușchii și de a reveni la putere. Prin urmare, este suficient ca PSD să facă discret o jumătate de pas în spate, pentru ca Iohannis și opoziția să dea buluc, încercând să se instaleze la putere.

Dacă Legea bugetului nu mai este votată în Parlament, jocurile aparent sunt făcute, rămânând doar chestiunea legată de timing. Cum să mai treacă timpul cu același Guvern, al cărui buget a fost făcut ferfeniță în Palament, până la încheierea mandatului încredințat de UE? Nu e prea compicat. Să ne gândim cam cât durează din momentul în care un Guvern este trântit în Parlament, până când un alt Guvern este trecut prin Parlament și instalat la Palatul Victoria.

Ia să ne reamintim care sunt pașii.

1). Legea bugetului este respinsă în plen.

2). Guvernul a căzut în mod formal, dar funcționează până la instalarea următorului Guvern.

3). În vederea instalării noului Guvern, sunt programate consultări cu liderii partidelor parlamentare la Palatul Cotroceni.

4). După aceste consultări, președintele Klaus Iohannis desemneză un candidat de premier.

5). Acesta contactează rând pe rând partidele din opoziție și negociază cu acestea, propunând, în final, o formulă. Aici este necesar să deschid o mică paranteză. Opoziția este atâ de pestriță, diferențele dintre partide sunt atât de mari din varii perspective, încât un arbitraj sub forma acestor negocieri este extrem de dificil.

6). În fine, este propusă o formulă guvernamentală, care trebuie să treacă prin comisiile Parlamentului. Comisiile însă sunt dominate de alianța PSD plus ALDE. Este perfect posibil și, deci, plauzibil ca o parte din membrii prezumtivului Cabinet să fie respinși.

7). Ceea ce presupune o reluare a negocierilor pentru desemnarea altor personaje. Iar istoria se poate repeta.

8) Abia după parcurgerea acestor etape se merge în plenul Camerelor Reunite ale Palamentului României, desigur, după ce candidatul de premier, împreună cu noua sa echipă vor fi elaborat un program de guvernare. Ceea ce necesită firește timp. Cu atât mai mult cu cât și acest program este negociat în noua alianță, extrem de eterogenă.

9). Dacă acest program de guvernare este respins în plen, unde în realitate actuala alianță de guvenare va avea majoritatea, poate chiar și cu spirjinul UDMR, devenit din nou partid pendul, întreaga operațiune de desemnare a unui candidat de premier și de încropire a unui Guvern se reia.

În felul acesta - și nu numai - PSD și ALDE își pot cumpăra timp într-o manieră mai discretă și aparent mai constituțională decât și-a cumpărat timp Klaus Iohannis, tergiversând aproape toate legile adoptate de Parlament, culminând cu Legea bugetului de stat.

Încheierea mandatului României la UE va însemna un triumf pentru un Guvern debarcat legal, dar încă în funcție din punct de vedere practic. Începând din vara acestui an, frontul anti-PSD poate guverna. Cum o va face, rămâne de văzut. Pe ce buget, rămâne din nou de văzut. Pentru că, respingând bugetul PSD plus ALDE, va trebui să vină cu ceva în schimb. Când? În toamna acestui an? S-ar putea ca România să aibă un an fără niciun fel de buget.

Nu pot încheia acest demers legat de autejectarea de la guvernare a PSD, fără a explica ce urmează să lase PSD în urmă. Sub aspect legislativ. Se preconizează într-adevăr acum, pe final, două ordonanțe de urgență îndelung solicitate de unii și contestate de alții. De aceea este strâns cu ușa Tudorel Toader. Pentru că el, ministrul Justiției trebuie să le dea. Și dacă lucrurile merg conform planului, cât timp mai are să emită ordonanțe de urgență, Guvernul Dăncilă, încă valid, va promova ordonanța de urgență atât de mult așteptată și atât de mult trâmbițată, care să bată în cuie toate modificările operate de-a lungul timpului de Curtea Consituțională, modificări aduse Codului penal și Codului de procedură penală. Această ordonanță va inflama și mai mult opoziția. Iar Klaus Iohannis va intra în bâțâială. Următoarea ordonanță însă va da literalmente foc la pușcărie și la casa de nebuni. Este ordonanța privind amnistia și grațierea. Aceste două mere otrăvite, evident din punctul de vedere al frontului anti-PSD, vor fi lăsate în urmă de actuala majoritate.

Sorin Rosca Stanescu