• Tweet

Cel mai important păstrător de tradiții și valori maramureșene din Ucraina, Ion Botoș, președintele Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia (URRdT) "Dacia", ne surprinde cu o nouă lucrare de istoriografie dedicată, de această dată, evoluției comunităților evreiești așezate, de-a lungul timpului, pe pământurile locuite de români din dreapta Tisei.

Volumul "Evreii de la Apșa de Jos și din împrejurimi" este rodul unei munci de documentare intensă desfășurată de Botoș împreună cu fiica sa Ileana și a fost publicat cu ajutorul Bibliotecii Județene "Petre Dulfu" din Baia Mare.

Vă reamintim că, în ultimile trei decenii, în ciuda numeroaselor piedici de ordin politic sau economic, Ion Botoș a desfășurat o activitate neobosită pentru promovarea valorilor românești în teritoriile locuite din cele mai vechi timpuri de români, din Ucraina. Printre altele, Botoș este fondatorul și directorul "Muzeului de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia", instituție privată, și al revistei "Apșa", prima publicație de limbă română din Transcarpatia.

Recent, prin eforturi deosebite, URRdT, a obținut acordul autorităților ucrainene pentru amplasarea unui bust al voievodului Dragoș, în curtea primăriei din Apșa de Jos. Din păcate, deocamdată, din lipsa finanțării, Botoş a reușit să ridice doar postamentul din marmură.

O scurtă recenzie a volumului "Evreii de la Apșa de Jos și din împrejurimi" găsim în cuvântul înainte semnat de Conf. univ. dr. Ștefan Vișovan, de la Biblioteca Județeană "Petre Dulfu".

Eduard Ovidiu Ohanesian

Cuvânt-înainte

Cartea lui Ion M. Botoş şi a fiicei sale Ileana - intelectuali distinși din Apșa de Jos, comună celebră din Maramureșul de peste Tisa, locuită din cele mai vechi timpuri de români - vine să umple un regretabil gol în istoriografia recentă a zonei: acela al cumplitului Holocaust, al destinului tragic ce le-a fost hărăzit, de niște brute lipsite de conștiință, câtorva milioane de evrei în anul de tristă amintire 1944 și multă vreme după această fatidică dată. Rezultat, atât al unor asidue căutări prin arhivele localităților cu populație românească din Transcarpatia, prin cele raionale sau regionale, cât și al unor discuții directe cu unii dintre martorii sau supraviețuitorii abominabilului eveniment, punând totodată la contribuție date statistice, tabele cu evreii deportați din localitățile Apșa de Jos, Apșa de Mijloc, Biserica Albă, Slatina, Ocna-Slatina, precum și o bogată iconografie, cartea celor doi membri ai familiei Botoș se constituie într-un cutremurător document despre ororile și crimele puse la cale, pe de o parte de uneltele lui Hitler - în speță Ungaria Horthistă -, iar pe de altă parte, de dictatura stalinistă.

Autorii au selectat câteva articole scrise de oameni de cultură, istorici sau jurnaliști, care îl ajută pe cititor să-și facă o imagine clară în legătură cu evoluția comunităților evreiești din localitățile românești din dreapta Tisei, scoțând, totodată, în evidență raporturile firești, de prietenie și bună vecinătate care existau între populația românească băștinașă și evreii stabiliți, de-a lungul timpului, în această parte a Europei. Se apreciază chiar, și pe bună dreptate, că evreii au avut un loc aparte în viața apșenilor, fiind „catalizatori în organizarea comerțului" și încadrându-se foarte bine în viața românilor. De altfel, evreii din localitățile românești, stabiliți în Israel, țin și azi legătura cu Maramureșul din dreapta Tisei, mulți dintre ei afirmându-se ca mari specialiști în diferite domenii de activitate -literatură, grafică, matematică, muzică, medicină, arhitectură, din rândul lor recrutându-se rabini etc.

Iconografia bogată și sugestivă conferă cărții, nu doar originalitate, ci și valoare de document, iar numeroasele statistici pe care autorii le-au întocmit cu migală și profesionalism, dincolo de tragismul celor întâmplate cu populația evreiască, oferă date interesante despre ocupațiile și locurile de muncă ale evreilor maramureșeni, despre numărul acestora și despre repartizarea lor pe localități, despre nivelul lor de studiu, despre locul și rolul pe care aceștia le dețineau în cadrul comunităților în care li se derula existența. Românii din localitățile de peste Tisa au fost profund indignați și impresionați de valul de nedreptăți ce li s-au făcut evreilor, iar în perioada deportării acestora, nu puțini români au încercat și chiar au reușit să-i salveze, ascunzându-i. Este amintit, în acest context, gestul superb al Maramureșeanului Mihai Marina, consul la Consulatul Regatului Român de la Oradea, care a intervenit de nenumărate ori pentru sprijinirea și salvarea evreilor, pe mulți dintre ei trecându-i granița în România cu mașina Consulatului.

Cartea este, realmente, un document sugestiv și cutremurător, care ne aduce în atenție soarta tragică a evreilor din Transcarpatia în anii celui de-al Doilea Război Mondial, începând cu atitudinea ostilă, discriminatoare și cu politica de exterminare practicată de regimul horthist și continuând cu ghetoizările, deportările și suprimarea brutală a celor mai mulți dintre ei. Din unele materiale incluse în carte reiese clar că prigoana și discriminarea evreilor nu au încetat odată cu terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, manifestările antisemite înregistrându-se și în deceniile următoare, concretizându-se în tentative de deportare, în împiedicarea accesului la învățământul superior etc.

Eforturile autorilor de a oferi generației de azi o carte despre calvarul evreilor maramureșeni sunt de apreciat, iar gestul Domniilor Lor se constituie nu doar într-o restituire necesară, ci și într-un act de condamnare a ororilor celui de-al Doilea Război Mondial și a crimelor contra umanității puse la cale și săvârșite de reprezentanți iresponsabili ai regimurilor fasciste, horthiste și, nu în ultimul rând, de comuniștii instalați la putere într-o parte dintre țările Europei.

Conf. univ. dr. Ștefan Vișovan