• Tweet

,,Astăzi înainte însemnarea buneivoinţe a lui Dumnezeu, şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată, şi pe Hristos, tuturor mai înainte îl vesteşte. Acesteia şi noi cu glas mare să-i strigăm: Bucură-Te, Plinirea rânduielii Ziditorului". (tropar)

Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana şi-au ţinut făgăduinţa făcută lui Dumnezeu. Când Maica Domnului împlinise 3 ani, cu mare alai pornesc din Nazaret la Ierusalim, care era la o cale de peste 150 km. şi au adus-o pe Fecioara Maria la Templu.

Cu sute de ani înainte psalmistul anticipa momentul rostind: ,,Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău... că El este Domnul tău" (Ps. XLIV, 12-13).

Procesiunea era precum în vremurile când poporul dănţuia în jurul Chivotului Legii, cu care acum este asemuită Maica Domnului. Trei zile au făcut pe drum până au ajuns la Templul lui Solomon. Era multă lume cu ei şi rude şi prieteni, iar despre eveniment pomeneşte Tradiţia Sfântă...

Este o clipă aşteptată şi promisă de Protoevanghelie (Facerea III,15), care se împlineşte cu precizie, pentru că timpurile aparţin Treimii Sfinte.

De la Miriam sora lui Moise n-au mai văzut aşa procesiune, cu făclii de lumânări aprinse şi cântece îngereşti. Când lumea urca cele 15 trepte ale Templului citeau „Psalmii treptelor" (Psalmii 119-133), iar copila Maria zburda.

„Tu eşti cea în care Dumnezeu şi-a proslăvit numele Său între iudei. Tu eşti cea în care Dumnezeu va descoperi Mântuirea pe care a pregătit-o poporului său".

Arhiereul Zaharia o duce în Sfânta Sfintelor unde era adăpostit Chivotul, pe care arhiereul îl tămâia o dată pe an, când aducea jertfe pentru sfinţirea poporului. Tânjeau după Untdelemnul ungerii, Chivotul Legii, sorţii Urim şi Tumim, şi doar strămoşii lor au mai văzut o aşa ,,strălucire" a Templului lor.

Axionul ce se cântă la Sf. Liturghie arată uimirea îngerilor care nu ştiau Taina ce se pregătea omenirii. ,,Îngerii, văzând intrarea Fecioarei, s-au cutremurat, cum cu slavă a intrat în Sfânta Sfintelor!"

Din ziua când a Intrat în Biserică, până la Buna Vestire, Fecioara Maria va sta 12 ani în Casa lui Dumnezeu. Hrănită de înger şi citind din Scripturi, în sfântă curăţie şi rugăciune va deveni Maica Fiului lui Dumnezeu.

,,Fericita Fecioară, încă din pruncia sa, când era în biserică cu celelalte fecioare de o vârstă cu sine, îşi petrecea viaţa foarte cu rânduială. Pentru că de dimineaţă până la al treilea ceas din zi, stătea la rugăciune; iar de la al treilea ceas până la al nouălea, se îndeletnicea cu lucrul mâinilor sau cu citirea cărţilor sfinte. De la al nouălea ceas, iarăşi îşi începea rugăciunea, de la care nu înceta, până când nu i se arăta îngerul, dintr-ale cărui mâini se obişnuise a-şi primi hrana cea cerească. Şi aşa mereu tot mai mult sporea în dragostea lui Dumnezeu". (Sf.Ieronim)

Împăratul Bizanţului Justinian cel Mare (527 - 565) zideşte o Biserică în cinstea acestui Praznic, pe care la 21 noiembrie 543 o închină cu hram Maicii Domnului. Şi de atunci se spune că se deschid cerurile şi se aprind pe pământ multe lumânări.

,,Preacurată biserică a Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara, sfinţită vistierie a slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu; acesta este cortul cel ceresc".

Despre acest praznic ne vorbeşte Sf. Grigorie de Nyssa, Andrei Criteanul, patriarhii Tarasie şi Ghenadie, iar Sf.împărăteasă Elena cinsteşte sărbătoarea prin zidirea unei Biserici, Maicii Domnului.
În apus papa Grigorie al XI-lea celebrează evenimentul, la Avignon 1374, apoi papii Sixt al IV-lea şi al V-lea.

Sărbătoarea Intrării în Biserică este statornicită în anul 787 la Sinodul VII ecumenic.,,Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc". (rugăciune)

Vovidenia este locul întâlnirii cu Dumnezeu: ,,Ceea ce se face văzută". Cu mărturii istorice despre Templul lui Solomon în care astăzi intră Maica Domnului şi felul cum decurgea viaţa religioasă de aici, vorbeşte în sec. I d. Hr. cu minuţiozitate istoricul iudeu Iosif Flavius în Cartea sa Antichităţile iudaice.

Pe muntele Moria unde cândva Avraam a vrut să-l aducă jertfă pe unicul său fiu, Solomon ridică acest Templu în oraşul lui David, pe aria lui Oman Iebuseul. Între anii 969-962 î.Hr. este zidit după modelul Chivotului, iar în 586 î. Hr. Nabucodonosor îl distruge, iar al doilea Templu este rezidit de Zorobabel la 515 î. Hr. pe acelaşi loc.

În anul 168 î. Hr. regele Siriei Antioh al IV-lea Epifanul interzice cultul, iar reabilitarea o face în 165 î. Hr. cînd îl sfinţeşte. Pentru a face pe plac evreilor Irod cel Mare în anul 20 î.Hr. îl reconstruieşte, iar grajdurile lui Solomon au fost excavate şi ordinul templierilor le-a folosit. Romanii sub generalii Titus şi Vespasian (10 august 70 d. Hr.) distrug Templul şi de atunci poporul ales are doar sinagoga.

Pe ruine împăratul Adrian (117-138) construieşte Aelia Capitolina (135 d.Hr), interzicând intrarea în Oraşul Sfânt. Iulian Apostatul (361-363) pentru a fi în graţia iudeilor încearcă ridicarea unui nou Templu, dar un cutremur dărâmă temelia şi foc se ridică la cer.

Creştinii au ,,ocolit" acest loc sau nu şi l-au dorit.... dar musulmanii au zidit cele mai frumose moschei din lumea islamică, căci Mahomed ar fi fost pe acest munte sfânt Moria. Kubbet Es - Sakhra este zidită în 637 de califul Omar, fiind renumită în Orient.

Mai este numită şi Domnul Stâncii, iar în mijloc se află Piatra Sfântă unde cândva Araam voia să-l jertfească pe Isaac. Chiar profetul lui Alah ar fi îngenunchiat, iar legenda lor vorbeşte că aici va suna trâmbiţa judecăţii.

Cruciaţii au transformat-o în Biserică creştină prin sec. XII, dar în timp a devenit loc de rugăciune pentru musulmani. Califul Al-Walid pe locul unde odinioară era palatul lui Solomon, pe marginea estică a zidului Templului, (exista cândva o Biserică zidită de Iustinian), între anii 709-715 construieşte moscheea El-Aqsa.

În curtea interioară între cele două Moscheii este o fântână unde mahomedanii îşi fac ritualul spălării, înainte de a intra la slujbă. De pe timpul romanilor evreii au pus de foarte puţine ori piciorul pe acest loc, care acum este străjuit pe partea de vest de Zidul Plângerii, lung de 30 m, înalt de 12 m, construit din blocuri cioplite din piatră. Aici fii lui Isaac îşi varsă lacrimile pentru că nu mai au Templul.

Au încercat în zadar în anul 1929 să ridice o sinagogă, dar datorită confruntărilor cu musulmanii nu au reuşit decât să-şi lărgească în faţa Zidului o piaţă spaţioasă ca loc de rugăcine publică, unde cei zeloşi îşi pleacă capetele ca o jertfă de ispăşire.

Praznicul de astăzi rămâne Calea sfinţeniei prin care omul este adus la Dumnezeu, urcând cu virtute treptele câtre cer. Maica Domnului este icoană vie a Bisericii, Stăpâna noastră, Aleasă, Regină, Doamnă, Maica lui Dumnezeu, Mireasă nenuntită şi Rai Cuvântător,şi rugăciunea nu se va lua de la noi.

Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în Biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povăţuieşte-mă pentru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea. Amin! (rugăciune)