• Tweet

Un tanar student din Iasi a intrat in cea mai proasta afacere. Manat de mirajul unui castig consistent si rapid si-a distrus viata pe termen scurt si mediu. A intrat in cercuri dubioase, care i-au permis sa ia legatura cu unii dintre cei mai periculosi traficanti de droguri.

Reteaua se intindea pe tot mapamondul, iar castigurile erau uriase. S-a plimbat prin toata lumea stiind clar in ce s-a bagat. Banii pe care i-ar fi castigat l-ar fi aranjat pentru o perioada buna de timp. Insa lucrurile nu au iesit cum si-ar fi dorit. Si-a dat seama prea tarziu ca a fost un simplu pion de care s-au folosit adevaratii beneficiari ai traficului de droguri, dezvaluie bzi.ro

Finalul era previzibil: a infundat puscaria. Nu cunostea pe nimeni, rudele nu au fost anuntate, trebuia sa se descurce pe perioada pedepsei. In randurile de mai jos, povestea dura a lui Iulian, recent eliberat din penitenciar. Atentie, unele detalii relatate pot afecta emotional. Povestea incepe in 2006, cand tanarul Iulian (nume fictiv pentru protejarea identitatii - n.r), atunci in varsta de 18 ani, s-a hotarat sa paraseasca satul natal din judetul Suceava. A venit la Iasi sa studieze la Universitatea Tehnica "Gheorghe Asachi". A "ars-o" studenteste o buna bucata de timp, insa s-au acumulat restante si nu dovedea sa treaca anul, in ciuda talentului. A tinut-o tot asa pana prin 2013.

Contextul a fost unul cat se poate de nefavorabil. Pe fondul unei relatii sentimentale esuate, dar si a imposibilitatii de a se intretine in Iasi, Iulian face primii pasi spre o lume pe care n-ar mai vrea sa o cunoasca. "In acea perioada am lucrat in constructii, dar se platea foarte prost. Lucram si eu inca mai primeam pachete si bani de la mama. Deceptia cea mai mare a fost ca-i ceream bani. Am auzit ca se faceau bani in strainatate din transportul drogurilor. Aveam cunostinte care au facut asta. Am zis «da' ce, eu is mai prost?». Primeai 8.000 de euro pentru un transport. Am intrat in legatura cu cine trebuia si au fost de acord. Am fost pregatit pentru un transport. Mi s-a facut pasaport si am fost trimis spre Italia", spune Iulian.

Primul semn care i-a aratat ca treaba nu e buna a fost cand la aeroport i-a fost refuzata geanta deoarece era prea voluminoasa. S-a trezit cu lucrurile intr-o punga. Ulterior, a ajuns in Italia. A calatorit prin Torino si Milano unde s-a intalnit cu un anumit Luca, care i-ar fi spus ca trebuie sa duca un pachet in Franta.

Conform descrierii, acestia aveau un comportament normal, de multe ori prea bisericosi, deoarece invocau des numele lui Iisus. Insa, planul a fost schimbat brusc. A fost trimis in Brazilia. "Aveam un telefon cu o cartela si asteptam un semnal. Am fost sunat. Discutam numai in engleza. Mi s-a spus sa cobor din hotel ca vine cineva sa ma ia. Era un taxi. Soferul stia ce trebuie sa faca. Am ajuns intr-un ghetou din Sao Paolo, la un apartament unde erau patru nigerieni. Am stat cateva zile cu ei. Nu stiu cum ii cheama, ei vorbeau numai in limba lor. Din ce mi-am dat seama, era un sef printre ei", mai spune Iulian.
Filmul transportului

La cateva saptamani de la sosirea in Sao Paolo, italienii il contacteaza pe roman si ii spun ca a cazut "combinatia" cu Franta, deoarece au fost prinsi carausii. A fost pus sa aleaga intre Barcelona si Bilbao. A ales prima varianta. Asadar, a fost urcat in avionul spre Barcelona. Iulian isi aduce aminte si seria avionului detinut de compania de transport: Singapore Airlines SQ067.

"In Brazilia am trecut de toate controalele, parca ma si salutau. Eu aveam marfa legata de mine. Cand ajung in aeroport in Barcelona la control pasapoarte am fost aratat cu degetul. Au venit direct la mine. Aveam doua pachete lipite pe burta si doua pe spate. Erau 649 grame de cocaina. Cantitatea am aflat-o la proces, eu credeam ca erau doua kilograme. A venit toata politia pe mine, iar intre timp s-au deschis toate portile", isi aduce aminte fostul detinut.

Iulian crede ca a fost sacrificat de traficanti pentru ca din urma sa treaca de control cantitati mult mai mari. A spus ca daca ar fi turnat pe cineva in timpul pocesului, aceia ar fi fost italienii, dar nu avea niciun nume sau semnalmente care sa conteze. Niciunul dintre traficanti nu l-a vizitat in penitenciar sau l-a contactat in vreun fel.

In prima faza, pe parcursul procesului, Iulian ajunge in inchisoarea Modelo din Barcelona, de curand inchisa. "Initial, sentinta a fost de 5 ani si sase luni. Avocatul din oficiu a facut recurs si am primit patru ani cu executare. La Modelo am incercat sa stau cat mai mult pentru a face ceva bani, stiam ca voi fi mutat intr-o inchisoare de maxima siguranta. Pana la sentinta definitiva am stat 1 an si 2 luni. Incercam sa strang bani din activitatile zilnice. Pe luna puteai sa castigi 30 de euro si in caz exceptional 500 de euro. Impatuream cearsafuri, impachetam robineti si placute de frana. Era o firma care lucra cu detinutii, facea parte dintr-un program de reinsertie", adauga Iulian.

Apoi este transferat la 40 de kilometri de Barcelona, in penitenciarul Brians. Intre timp, a reusit sa invete si limba spaniola. "Puscaria era impartita pe mai multe module, dar stateam doi in camera, cu paturi supraetajate. In modul erau violatori, pedofili, criminali. Erau o gramada de romani, dar nu era neaparat un avantaj pentru mine. Erau intrati pentru omor sau pentru ca si-au batut femeia. Dupa trei luni am castigat dreptul de a lucra. Se putea castiga si 700 euro pe luna de la firma care avea contract cu penitenciarul pentru lucrari de montaj", sunt alte detalii oferite de Iulian.

Penitenciarele din Spania sunt recunoscute pentru conditiile umane oferite detinutilor. La un moment dat, acestea erau pline de romani, care se simteau ca intr-o vacanta. Le lipsea libertatea. In rest, aveau de toate, mancare buna, acces la TV, activitati sportive etc. Chiar si asa, modulele erau pline de descreierati. Iulian a asistat la o scena de groaza in care un detinut taia gatul unui coleg de modul.

"Era un spaniol care avea porecla Ciocanu'. El spunea ca porecla i se trage de la un moment cand s-a dus la curve cu ciocanu'. Mi-am spus «cine p..a mea se duce la curve cu ciocanu'». Explicatia era ca, dupa un cocktail de droguri, s-a dus la o curva si a omorat-o cu ciocanul. I-a dat in cap pana a strivit-o. Cica semana cu o fosta iubita de-a lui cu care s-a certat. Apoi, de fata cu mine si gardienii, un tigan sarb i-a taiat gatul unui marocan pentru ca nu ar fi platit pentru o doza de hasis. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu ei, nu i-am mai vazut. Daca iti vedeai de treaba ta nu aveai ce sa patesti. In toata aceasta perioada eu doar am muncit, nu am intrat in conflict cu nimeni. Un fost coleg de celula, cand a iesit, mi-a lasat mie televizorul. Cat am stat in detentie mi-am luat si permis de conducere pentru motostivuitor", continua Iulian.

Iulian cheltuia cam 60 de euro pe saptamana, in conditiile in care nu se prea atingea de mancarea din bucataria penitenciarului. Nu-i placea meniul compus din fructe de mare, paste si peste. Altii probabil ar rade, ar considera ca e mofturos. In orice caz, a mancat conserve de pate pentru inca doua vieti. Isi mai cumpara de la magazinul inchisorii, unde preturile erau foarte mari, hartie igienica, lapte, tigari si apa. Se pare ca apa din penitenciar era imposibil de baut. Pentru detinutii care nu munceau si nu aveau sustinere din exterior, viata era foarte scumpa. Spre exemplu, in interior, o tigara Marlboro se vindea cu 45 centi (pachetul costa 9 euro), iar o "penala" cu 35 centi. Produsele de lux nu erau la indemana oricui. O rosie se vindea cu echivalentul unui pachet de tigari, o ceapa la fel, iar un deget de manusa chirurgicala umpluta cu piper ajungea si la trei pachete de tigari. O jumatate de capatana de usturoi costa un pachet de Marlboro, iar cei care voiau sa aiba propriul telefon, trebuiau sa faca rost de 700 de euro. De obicei, telefoanele aveau dimensiuni reduse si prezentate direct din rectul vanzatorului.

In puscarie, cel mai greu a fost pentru Iulian a treia zi, cand nu a vrut sa-si anunte rudele. Gardienii trageau de el sa vorbeasca cu familia, dar el refuza cu incapatanare. La un moment dat si-a facut curaj si l-a sunat pe tatal vitreg, nefiind pregatit de o confruntare cu mama.

"Ce-i cu tine, acolo ti-ai gasit?", i-a spus tatal vitreg. Dupa, a avut parte de sustinerea intregii familii. Pe toata perioada detentiei s-a simtit singur si abandonat de prietenii din Iasi sau Suceava. Nu a primit macar o scrisoare de la apropiati, care stiau unde se afla. Acum, singurii prieteni sunt parintii si un fost coleg de celula.

A venit si ziua liberarii, la finalul lui 2017. Cand a iesit pe poarta i-a spus unui gardian "saru' mana". Era o romanca angajata in penitenciar, sotia unui localnic. Dupa ce a iesit din puscarie, culmea ironiei face ca Iulian sa se angajeze tocmai la firma care avea contract cu inchisoarea Brians. Acum, ii invata pe cei care inca mai au de ispasit pedepse.

Imbracat in echipament verde, intra pe poarta inchisorii si se imbratiseaza cu detinutii pe care-i cunoaste. Insa, dupa program se poate bucura de libertate. Are un contract banos, care ajunge la aproape 2.000 de euro pe luna. Este stabilit in Spania si parca nu s-ar mai intoarce in Romania, ci doar in vizita.