Klaus Iohannis, șoc și groază

Postat la: 02.04.2019 |

După ce s-a tot gândit timp de doi ani la o întrebare legată de Justiție și nu a găsit-o, domnul Klaus Iohannis a crezut luni de cuviință că trebuie să lărgească tema referendumului. Și mai solicită pe acest subiect o consultare în Parlament. A reușit să îi enerveze pe toți. Inclusiv pe Dan Barna, liderul USR. Iar pe mine m-a lăsat literalmente cu gura căscată.

Timp de o oră, luni, auzind că președintele României iese cu o decarație, am visat cai verzi pe pereți. Am fost convins că, șocat de cele aflate în legătură cu Augustin Lazăr, Klaus Iohannis îl va revoca. În definitiv, acesta i-a ascuns și lui, marelui său protector, faptul scandalos că în anii '80 prezenta atât de multă încredere pentru Securitate și pentru autoritățile comuniste, încât primise sarcina de a supraveghea în calitate de procuror temnița de la Aiud, în care se mai aflau încă deținuți politici. Condamnați penal, cum s-a întâmplat în cazul lui Iulius Filip, pentru că au susținut crearea unui sindicat liber și s-au pronunțat împotriva dictatorului. Iar Augustin Lazăr, de două ori, din motive stricte de poliție politică, i-a refuzat acestuia solicitarea de eliberare condiționată. Contribuind în mod direct la prelungirea supliciului și a actelor de tortură la care a fost supus acest român curajos. Klaus Iohannis ar fi avut o excelentă ocazie să demonstreze 1). că a fost indus în eroare, întrucât Augustin Lazăr a ascuns cu desăvârșire acest capitol tenebros al carierei sale profesionale și 2). că se plasează de partea bună a istoriei și în niciun caz nu este un protector al torționarilor. Un prilej de a se splăla pe mâini și de Augustin Lazăr, căruia îi este profund dator pentru serviciile penale pe care i le-a făcut. Dar totul are o limită. Nemaivorbind de faptul că și-ar fi fidelizat prin acest gest un număr semnificativ de români care, ei sau rudele acestora, au fost traumatizați sub regimul comunist.

Nu a făcut-o. În schimb, a comis prin declarația făcută o gafă de mari proporții. Bazată pe un raționament ale cărui premize sunt total greșite. În urmă cu doi ani, Klaus Iohannis a decis să-și exercite una dintre prerogativele constituționale și să facă un referendum consultativ pe o temă legată de Justiție. Dar de atunci și până astăzi, cu toți consilierii lui de la Cotroceni și cu toți consilierii lui externi, nu a reușit să formuleze o întrebare potrivită. În această săptămână, pe neașteptate, a decis să consulte Parlamentul pentru a lărgi tema. Numai că tema nu are cum să fie lărgită. Ori este despre Justiție, ori este despre altceva. Nu pot fi puse la referendum două întrebări. Și este o imposibilitate logică să pui o întrebare care vizează două teme diferite. Deci prima premiză este greșită.

Klaus Iohannis a sugerat că această a doua formulă de referendum ar putea viza ordonanțele de urgență. Să fie consultat poporul dacă e de acord sau nu cu acestea. Ordonanțele de urgență sunt însă prevăzute în Constituție. Iar referendumul este pur consultativ. Cât timp nu se schimbă Constituția, cu sau fără referendum, ordonanțe de urgență se vor mai da. De altfel, statul nu poate funcționa în absența ordonanțelor de urgență și în condițiile în care există vacanțe parlamentare. Și din această perspectivă, Iohannis a zbărcit-o.

Și-a motivat intenția, acuzând Guvernul că face exces de ordonanțe de urgență. Dar uită că într-un singur mandat, nici acesta complet, a sesizat Curtea Constituțională de mai multe ori decât au făcut-o împreună toți ceilalți președinți ai României. Ca să nu mai vorbim de retrimiterile la Parlament, care și ele sunt într-un număr record. Prin urmare, el nu a făcut altceva în calitate de președinte decât să forțeze Guvernul să facă exces de ordonanțe, pentru că altfel procesul legislativ de împotmolea. Deci și la acest capitol a călcat greșit. Adică pe bec.

Cu prima variantă de referendum, i-a scos din minți pe liberali. Aceștia, cu chiu cu vai, cu suspect de multe ezitări, au acceptat să facă simulan două campanii, ambele la fel de dificile. Și cu obiective total diferite. Acum că tema se schimbă, liberalii, care au început deja să pledeze pe toate canalele mediatice pe ideea excluderii „penalilor" din toate demnitățile publice, au rămas cu ochii în soare. Cel de-al doilea partid pe care se bazează în alegeri, USR este de-a dreptul șocat. Astfel încât liderul acestuia a făcut o criză nervoasă.

Toată această zbatere, gravele inconsecvențe sunt spre profitul majorității PSD plus ALDE, inclusiv din perspectiva alegerilor prezidențiale. Dacă până acum Iohannis, alergând de unul singur pe teren, pentru că doar el a anunțat ferm că va candida, și aplicând zi de zi lovituri extrem de dure frontului PSD și Guvernului Dăncilă, în loc să crescă, a scăzut în sondaje, ce se va întâmpla peste două luni, când întreaga construcție abulică a referendumului se va prăbuși?

Sorin Rosca Stanescu