• Tweet

„Minoritatea maghiara are doua alternative, respectiv revizuirea granițelor sau întreprinderea de masuri de natura sa determine autonomia statala a acestora in Ardeal", spunea Borbely Imre, la vremea cand era deputat al UDMR in Parlamentul Romaniei.

Enclavizarea si secesiunea minoritatii maghiare, respectiv crearea unei frontiere ungare in interiorul Romaniei, ar putea constitui un model exploziv, un precedent de tip Kosovo intr-un stat al Uniunii Europene, susceptibil a pulveriza stabilitatea intregii Europe. Asta scriam acum 22 de ani, intr-un material de analiză rămas nu doar actual ci parcă premonitoriu, unde arătam că asemănarea amenințării cu secesiunea pe varianta Transnistria, arată conivențe deloc întâmplatoare intre aceste conflicte latente, chestiune ce pune în discuție implicarea Moscovei (și) în lucrăturile maghiare. Implicare ce este evidentă unora și trebuie subliniată pentru a înțelege primejdia focarului de conflict întreținut de forțe de tip asiatic, zonă de unde provin de altfel și ungurii.

Agitația de la Tiraspol și activitatea militară din ce în ce mai vizibilă în ultima vreme pe zona frontierei estice a NATO și a României arată că ne aflăm în preajma unui focar reactivat de Moscova simultan cu frenetica resuscitare a secesionismului maghiar în zona Ardealului de către Budapesta. Încercări de revizuire a frontierei interne a României - etape de eliminare a autorității statului român din Covasna-Harghita. Proiectele așa-numitului Consiliu Național Secuiesc și ale U.D.M.R referitoare la obținerea autonomiei „Ținutului Secuiesc", sunt mult mai vechi. Pretinzând dreptul la autodeterminare a „poporului secuilor" Consiliul Național Secuiesc (CNS) a demarat la începutul anului 2007 un referendum neoficial pe tema autonomiei teritoriale a asa-zisului Ținut Secuiesc.

Cetățenii României din județele Harghita, Covasna si Mureș au fost stimulați sa răspundă la întrebarea „Doriți ca Ținutul Secuiesc sa primească statut autonom si localitatea dumneavoastră sa fie parte integranta din acest Ținut?". Sfidând autoritatea statului roman, doi parlamentari ai Republicii Ungaria, Ekes Jozsef si Gruber Attila, ai partidului de opoziție FIDESZ, au participat la "referendum" alături de conducerea CNS si împreună cu senatorul UDMR Sogor Csaba si deputatul UDMR Garda Dezso. Asa-zisul referendum s-a încheiat pe 18 februarie. Organizarea plebiscitului neoficial pe tema autonomiei teritoriale a pretinsului Ținut Secuiesc a stârnit protestele organizațiilor societății civile romanești din Harghita si Covasna.

Forumul Civic al Romanilor din județele Covasna si Harghita, care reunește 13 organizații neguvernamentale afirmă ca acest asa-zis referendum este neconstituțional, deoarece pune in discuție integritatea tarii. La scurt timp, Academia Romana si Traian Băsescu au declarat ilegal "referendumul". De atunci, mizând pe cartea autonomiei, extremiști maghiar ca Sogor Csaba si Laszlo Tokes au ajuns si in Parlamentul European, iar tema este resuscitata necontenit, ba cu trimitere la Kosovo ba la Catalonia.

„A venit Timpul nostru!"

Liderul UDMR Raduly Robert Kalman a dat startul in urma cu vreo cinci ani unei noi faze a operațiunii de eliminare a autorității statului român din județele unde prin purificare etnică constantă extremiștii maghiari au reușit să obțină controlul demografic al centrului Ardealului. La a 24-a ediție a așa zisei Univer­sitati de vară și tabăra „Balvanyos", de fapt Băile Tușnad, s-a desfășurat elocventul sloganul de luptă „A venit Timpul nostru!".

Au participat atunci numeroase oficialități de la Budapesta, vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, un reprezentant MAE al Ungariei care ne tot dă indicații prețioase pe tema așa zisului „Ținut Secuiesc", Nemeth Zsolt plus premierul Ungariei, Orban Viktor, plus europarla­mentarii Sogor Csaba și Tokes Laszlo, cot la cot cu guzganul etern al cavernelor pline de jeguri antiromânești, vicepreșe­dintele Camerei Deputaților Viorel Hrebenciuc. Toate luările de cuvânt s-au centrat pe un unic obiectiv - autonomia, respectiv impunerea simbolisticii maghiare în toate instituțiile din zonele controlate de unguri.

Enclavizarea pe modelul Kosovo, obiectivul liderilor UDMR și al Budapestei

În istorie s-a dovedit că ungurii sunt buni la ucis fetițe, bătrâni, oameni fără apărare în general, români, evrei, aflați în calea lor, care le încurcau socotelile prin Ardeal prin simpla lor prezență. De jumătate de mileniu însă n-au învins în nicio confruntare militară. Noua metodologie utilizată ține de un alt tip de confruntare ce poartă numele de război axiologic, unde ținta principală o constituie resortul identitar. După uciderea lui Ceaușescu, în chiar ziua împușcării sale la comanda Moscovei de către cârpa kaghebistă Ion Iliescu, s-a înființat UDMR, organizație de front, fondată printre alții chiar de Ion Iliescu alături de Domokos Gheza.

UDMR reactivează, de la nașterea sa în data de 25 decembrie 1989 o amenințare reziduală, definiție ce acoperă acele amenințări și riscuri de securitate care au ca sursa procese inițiate sau derulate în plan regional din trecut, în cazul de față încă din perioada primului război mondial. Ungaria, după Trianon, nu s-a împăcat niciodată cu efectele păcii, respectiv a considerat și consideră că Ardealul românesc li se cuvine iar „nedreptatea istorică" trebuie „rectifi­cată" printr-o susținută activitate revizionistă.

Perioada recentă, a ultimilor 30 de ani de la căderea regimului comunist din România a fost exploatată cu mijloace noi de liderii politici ai Ungariei, dintre care o mare parte au fost fie comuniști fie reprezentanți ai serviciilor comuniste de securitate. Vectorul maghiar de subminare a statului român, de negare a drepturilor acestuia asupra propriului teritoriu a devenit de la un an la altul din ce în ce mai consolidat, pe măsura scăderii capacității de reacție a instituțiilor și a clasei politice românești, coruptă și străină de România în cea mai mare parte.

Niciun avertisment fie adresat de comunitatea academică și istoricii români fie de fostele cadre ale unui SRI demantelat și ajuns cârpă de șters pe jos nu a fost luat în seamă. În urmă cu 22 ani, o publicație specializată a realizat o astfel de evaluare a premiselor și perspectivelor autonomiei maghiare - perspective confirmate în timp. Autoritățile nu au luat în seamă avertismentul iar lucrarea, lansata de parintele Galeriu si editată de un grup de cercetare a Facultății de sociologie aUniversitatii București a ajuns doar un reper bibliografic și atât. „Statul ungar are un temei foarte serios pentru atingerea obiectivului penetrării frontierei interne a României, plan definit cu peste doua decenii în urmă de unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai politicii externe maghiare, Geza Jeszenski. Ungaria a exprimat deschis la cel mai înalt nivel nevoia transformării regiunii Transil­vaniei în zona de complementaritate a Ungariei.

Încă din anii 90 fostul ministru de externe Geza Jeszenski reafirma, pomenind un proiect sovietic, - Planul Valev - ideea „complementarității" economice ce ar duce, în final la „perspectiva reîntregirii Ungariei Mari": „Ideea înființării unor zone și regiuni economice comune se încadrează într-o concepție mai veche de împărțire a Europei de Est, care a fost lansată anterior prin „Planul Valev"... Ungaria nu a încetat să gândească tot felul de combinații ce vizează constituirea unor fomațiuni suprastatale de cooperare economică regionale, prin care să smulgă de sub tutela guvernelor centrale zonele locuite de maghiarii din țările vecine, facilitând totodată accesul său la materii prime și permeabilizarea granițelor, până la desființarea lor în fapt.

Urmărim că Transilvania să devină un spațiu de complementaritate al economiei ungare, iar ca scop politico-strategic, unirea maghiarilor în granițele lor existențe înainte de Trianon. Înființarea Euroregiunii Carpatice reprezintă doar începutul care conturează perspectiva reîntregirii Ungariei Mari, prin măsuri preponderent economice". Mai urmează zeci de pagini ce conțin date, analize și proiecții ale evoluției proiectului conturat de Geza Jeszenski, din păcate confirmate de trecerea anilor, din păcate întreaga muncă a fost de niciun folos.

George Roncea