• Tweet

Riscul ca Turcia să fie lăsată în afara jocului geopolitic crește pe măsură ce antiamericanismul său se transformă într-o atitudine anti-NATO, scrie editorialistul turc Barçın Yinanç.

După ce bazele NATO din Turcia au devenit obiect de negocieri, SUA au început să dezvolte alternative. După Grecia, devine activă și România. În această țară va fi construită cea mai mare bază NATO din Europa. Urmează o perioadă în care sunt așteptate războaie și conflicte puternice. Țările nu se mai mulțumesc doar cu alianța NATO și încheie acorduri bilaterale și multilaterale. Se pare că Turcia tocmai s-a trezit în fața unei astfel de situații. Este posibil ca Washingtonul să fie îngrijorat că se va lovi de aceeași atitudine glacială din partea Turciei după recenta primavară din relațiile bilaterale, relatează Defence-Point citat de Rador Radio România.

La întrebarea câte baze americane sunt în Turcia a răspuns profesorul Mustafa Aydin în cadrul unui panel urmărit de studenți de la Relații Internaționale săptămâna trecută. Desigur, întrebarea era adresată studenților. Pentru un jurnalist ca mine, care urmărește relațiile turco-americane de ani de zile, aceasta este o întrebare la care ar trebui să răspund cu o viteză fulgerătoare. Trebuie să recunosc, însă, că am ezitat puțin gândindu-mă la răspuns. Și care e răspunsul corect? Niciuna! Nu există nicio bază americană în Turcia. Există baze NATO!

Însă nici eu nu am ezitat să gândesc că există mai multe baze americane în Turcia, iar americanii se pot deplasa la aceste baze după cum doresc. Există percepția că, să-mi fie iertat, avioanele lor pot decola și ateriza după cum doresc. Chiar și un jurnalist ca mine, care se ocupă de aceste probleme, poate fi afectat de această percepție. Amintiți-vă, la începutul războiului din Gaza, protestatarii s-au adunat la baza și la baza radar Kürecik din Malatya.

Un alt profesor turc a vorbit la panelul organizat de Global Academy. Serhat Güvenç a subliniat o ciudățenie, cum că Turcia, care este membră a NATO de mai bine de 70 de ani din cei 100 de ani de existență a ei ca republică, încă nu se poate vedea pe sine ca parte a Alianței. Chiar în noiembrie anul trecut, comandantul șef al forțelor navale turcești a spus: „Nu vrem NATO în Marea Neagră". Este Turcia în NATO? Nimic din ce nu aprobă Turcia nu se poate întâmpla în cadrul NATO. Desigur, comandantul Marinei Militare turcești a vrut să spună că nu vrea să vadă nave de război americane în Marea Neagră, dar a spus NATO pentru că nu a vrut să indice SUA ca țintă.

În Turcia există percepția că NATO înseamnă SUA. Atitudinea antiamericană se transformă în atitudine anti-NATO. Cu toate acestea, oamenii raționali la nivel de stat sunt conștienți de importanța scutului NATO pentru Turcia, în special împotriva Rusiei. Dar în timp ce Ankara se preface din motive politice interne că nu știe acest lucru, își slăbește poziția în NATO. În acest caz, alții încep să vorbească de parcă Turcia nu ar fi membră a NATO. Ungaria, un membru NATO relativ nou, care nici măcar nu are ieșire la mare, ar putea încerca să dea lecții turcilor atunci când spune „Suntem NATO". Slavă Domnului că există specialiști experimentați, precum Serhat Hoca, ce nu se vor lăsa afectați și vor spune: „Cu câte corpuri de pregătire înaltă contribuiți la forța terestră a NATO? Câte forțe navale furnizați pentru nave?"

Activitatea NATO în spațiul aerian al Mării Negre „ajută"
De la începutul războiului ucrainean, Turcia a luat decizia corectă și a pus în aplicare articolele legate de război din Convenția de la Montreux. A închis strâmtorile Bosfor și Dardanele pentru marina militară rusă. Ba chiar, deși navele Flotei Mării Negre aveau dreptul de a se întoarce în porturile lor după începerea războiului, nu a acordat acest drept Rusiei. Cu alte cuvinte, ea a folosit articolul respectiv din Convenția de la Montreux, extinzându-l cât se poate de mult și depășind autoritatea ce i-a fost acordată. La fel, deși și țările care nu sunt riverane au dreptul de a trimite nave de război, Turcia le-a spus: „Nu folosiți acest drept". Astfel, a evitat cu înțelepciune posibilitatea escaladării în Marea Neagră.

Nu există niciun acord care să ofere Turciei o autoritate similară celei din Convenția de la Montreux în spațiul aerian al Mării Negre, a spus Serhat Hoca. Există multe activități NATO în spațiul aerian care pot fi monitorizate din surse deschise. Turcia are și ea propria contribuție. Avioane-cisternă franceze alimentează în aer aeronave F16 turcești. Cu alte cuvinte, în timp ce arborează „steagul roșu" pentru SUA în Marea Neagră prin intermediul strâmtorilor, Turcia participă pe scară largă la acțiuni anti-rusești în aer, astfel încât Turcia să nu fie lăsată în afara jocului.

SUA și Marea Britanie ezită însă să utilizeze spațiul aerian turcesc. Nu știți acest lucru? Din nou, conform informațiilor lui Serhat Hoca, de mult timp atât americanii, cât și britanicii evită cât mai mult posibil să folosească spațiul aerian turcesc. Motivul este simplu. Utilizarea spațiului aerian necesită o autorizație. O țară aliată NATO nu ar trebui să facă o problemă din acordarea autorizațiilor, chiar dacă nu acordă cecuri în alb. Turcia însă vrea ceva la schimb. De aceea ei încearcă să nu intre în acest joc, pentru că se întreabă dacă pot negocia. Astfel, după cum spune Soli Özel, ajungem la faptul că guvernul turc a diminuat valoarea strategică a drepturilor Turciei.

Este suficient să spună doar „uitați, o să închidem baza Incirlik" (ceea ce este și adevărat, Turcia nu va permite să fie folosită). Astfel, la un moment dat, aliații vor dezvolta soluții alternative. Vă purtați așa? Atunci se pune în aplicare Planul C. Opțiunea Grecia. Aproape întreaga țară va deveni o bază americană. Ankara strigă și se agită: „America ne înconjoară". A te vedea pe tine într-o oglindă imensă nu este deloc o glumă. Mai ales când vine vorba de relații internaționale. Problema Statelor Unite și a Europei nu este Turcia, ci Rusia.

Acum România este în acțiune. S-a luat decizia de modernizare a aeronavelor F-35 de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu. Potrivit informațiilor transmise în presă, aceasta va deveni cea mai mare bază NATO din Europa, cu o investiție de 2,5 miliarde de dolari. Va fi cu 17% mai mare decât baza Ramstein din Germania. Dacă unii încearcă să prezinte acest lucru opiniei publice ca pe un demers împotriva Turciei, să știți că de fapt o fac pentru a acoperi faptul că poziția Turciei în NATO slăbește.

În timp ce guvernul de la Ankara este bucuros că a primit garanția modernizării aeronavelor F-16, SUA construiesc o linie fortificată de F-35 pe flancul NATO din estul și sud-estul Europei. Potrivit constatărilor lui Kaan Kutlu Ataç Hoca, care a vorbit în cadrul aceluiași panel, „Perioada de criză-tensiune a luat sfârșit. Acum intrăm în faza de conflict". Deci, din păcate, așa va fi perioada următoare. Acesta este un moment în care poziția Turciei în NATO trebuie să fie consolidată, nu slăbită. Țările Europei nu se mai limitează doar la alianța NATO.

După cum subliniază Kaan Hoca, țările încheie acorduri bilaterale și trilaterale de apărare între ele. Opinia publică din Turcia nu are nicio intenție să facă presiuni asupra guvernului cu privire la pericolele existente. Agenda Ankarei se limitează la luptele electorale. Poate că guvernul turc tocmai s-a trezit în fața acestor pericole. Sau... Poate că este atmosfera de primăvară dinspre Washington din ultimul timp... Sau poate că este din cauza fricii de a rămâne pe margine?