Piedone: Demisia mea nu a fost un act de normalitate. Vorbele mi s-au amestecat ciudat, ca si cum nu ar fi fost ale mele, ci ale unui suflet cu dizabilitati

Postat la: 30.10.2018 |

Piedone: Demisia mea nu a fost un act de normalitate. Vorbele mi s-au amestecat ciudat, ca si cum nu ar fi fost ale mele, ci ale unui suflet cu dizabilitati

Cristian Popescu Piedone, cel care era primar al Sectorului 4 in momentul tragediei din clubul Colectiv, a transmis pe o retea sociala un mesaj, numit de el "o confesiune de suflet".

"E imposibil sa poti sa vorbesti, poti doar sa simti. O durere surda si muta, care se imprastie in toata fibra ta de om. De prea multa durere, a lor si a noastra, a tuturor, am ramas atunci mut. Iar apoi, vorbele mi s-au amestecat ciudat, ca si cum nu ar fi fost ale mele, ci ale unui suflet cu dizabilitati. Asa ma simt acum. Simt cu toata fibra mea de parinte si de om ca timpul nu mai poate rezolva nimic, suntem captivi si mutilati pe viata", a scris Piedone pe Facebook.

Fostul primar s-a intrebat ce s-a schimbat de acum trei ani. "Mai nimic...oameni la fel de spoiti, deghizati in himere, care in urma cu 3 ani pozau in imaculati si se bateau cu pumnul in piept ca pot transforma fara niciun sprijin Iadul in Rai, in schimb, erau gata vanduti Diavolului, caruia ii inchinau ode televizate sunt si astazi la fel de liberi si unii dintre ei, la fel de sus-pusi.

Ministrii, secretari de stat, chiar si fosti primari ocupand si atunci si acum functia suprema in stat, spunand ca a fost nevoie sa moara oameni...de parca atunci cand erau primari, nu ar fi autorizat fix dupa aceeasi lege, aplicabila si astazi de toti primari din Romania", a continuat el.

In mesajul sau, Cristian Popescu Piedone acuza ca a fost impiedicat de diverse persoane in demersul sau de a ajuta. Fostul primar spune ca a solicitat sprijin si a recomandat sa se accepte sprijin de oriunde, dar ca anumite persoane nu au vrut sa lase impresia ca institutiile statului sunt neputincioase.

Fostul edil a scris despre cum s-a simtit in momentele tragediei colectiv. "In acele momente nu ma consideram primar, eram doar un om care a purtat in brate, in fuga teribila catre viata, alti semeni. Am si acum in nari, pe retina si imprimat pe viata in cortex acel iad", a notat el.

"Cand strada a pichetat sediul primarei, printre aceia care mi-au cerut demisia nu se numarau cei care m-au trimis la munca in sprijinul comunitatii locale. Erau niste straini, oameni care nu aveau de-a face cu administratia si care nu puteau evalua activitatea mea ca primar. Ce-mi reprosau? Nici ei nu stiau.

Cunosteau oare procedura de acordare pentru avizul si autorizatia de functionare? Auzisera vreodata de declaratia pe propria raspundere? Puteau spune cu mana pe suflet ca am gresit ca primar? Prea multe intrebari, nu? De ce nu am chemat in sprijinul meu pe cei care si astazi au incredere in mine, pe oamenii din Sectorul 4? Din respect fata de cei care au plecat sa spuna in Ceruri povestea sinistra a unei nopti de octombrie. Demisia mea nu a fost un act de normalitate.

Am fost ales, nicidecum numit intr-o functie, ca altii, iar oamenii din Sectorul 4 trebuiau sa ma trimita acasa, nu ultrasii din galeriile de fotbal. Am decis insa sa plec singur si nu am plecat cu umerii plecati, pentru ca Dumnezeu imi este calauza si singurul martor. Ceea ce au insemnat acele zile voi spune in fata judecatorului, iar in zilele in care am fost arestat, am asteptat pentru o clipa ca DNA-ul sa aresteze cei peste 3.600 de primari din Romania, care au eliberat autorizatii/acorduri de functionare, la fel ca si mine, respectand legea", a punctat el.

"Ceea ce am fost si sunt, Dumnezeu stie. Am fost si eu un primar printre atatea mii de primari din aceasta tara, mai bun sau mai rau decat unii sau decat toti ceilalti. Mai mult decat orice pe lume, am fost si am sa raman intotdeauna", a incheiat fostul primar, semnand "Cristian Popescu - Piedone, De profesie om".

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Piedone: Demisia mea nu a fost un act de normalitate. Vorbele mi s-au amestecat ciudat, ca si cum nu ar fi fost ale mele, ci ale unui suflet cu dizabilitati

Postat la: 30.10.2018 |

0

Cristian Popescu Piedone, cel care era primar al Sectorului 4 in momentul tragediei din clubul Colectiv, a transmis pe o retea sociala un mesaj, numit de el "o confesiune de suflet".

"E imposibil sa poti sa vorbesti, poti doar sa simti. O durere surda si muta, care se imprastie in toata fibra ta de om. De prea multa durere, a lor si a noastra, a tuturor, am ramas atunci mut. Iar apoi, vorbele mi s-au amestecat ciudat, ca si cum nu ar fi fost ale mele, ci ale unui suflet cu dizabilitati. Asa ma simt acum. Simt cu toata fibra mea de parinte si de om ca timpul nu mai poate rezolva nimic, suntem captivi si mutilati pe viata", a scris Piedone pe Facebook.

Fostul primar s-a intrebat ce s-a schimbat de acum trei ani. "Mai nimic...oameni la fel de spoiti, deghizati in himere, care in urma cu 3 ani pozau in imaculati si se bateau cu pumnul in piept ca pot transforma fara niciun sprijin Iadul in Rai, in schimb, erau gata vanduti Diavolului, caruia ii inchinau ode televizate sunt si astazi la fel de liberi si unii dintre ei, la fel de sus-pusi.

Ministrii, secretari de stat, chiar si fosti primari ocupand si atunci si acum functia suprema in stat, spunand ca a fost nevoie sa moara oameni...de parca atunci cand erau primari, nu ar fi autorizat fix dupa aceeasi lege, aplicabila si astazi de toti primari din Romania", a continuat el.

In mesajul sau, Cristian Popescu Piedone acuza ca a fost impiedicat de diverse persoane in demersul sau de a ajuta. Fostul primar spune ca a solicitat sprijin si a recomandat sa se accepte sprijin de oriunde, dar ca anumite persoane nu au vrut sa lase impresia ca institutiile statului sunt neputincioase.

Fostul edil a scris despre cum s-a simtit in momentele tragediei colectiv. "In acele momente nu ma consideram primar, eram doar un om care a purtat in brate, in fuga teribila catre viata, alti semeni. Am si acum in nari, pe retina si imprimat pe viata in cortex acel iad", a notat el.

"Cand strada a pichetat sediul primarei, printre aceia care mi-au cerut demisia nu se numarau cei care m-au trimis la munca in sprijinul comunitatii locale. Erau niste straini, oameni care nu aveau de-a face cu administratia si care nu puteau evalua activitatea mea ca primar. Ce-mi reprosau? Nici ei nu stiau.

Cunosteau oare procedura de acordare pentru avizul si autorizatia de functionare? Auzisera vreodata de declaratia pe propria raspundere? Puteau spune cu mana pe suflet ca am gresit ca primar? Prea multe intrebari, nu? De ce nu am chemat in sprijinul meu pe cei care si astazi au incredere in mine, pe oamenii din Sectorul 4? Din respect fata de cei care au plecat sa spuna in Ceruri povestea sinistra a unei nopti de octombrie. Demisia mea nu a fost un act de normalitate.

Am fost ales, nicidecum numit intr-o functie, ca altii, iar oamenii din Sectorul 4 trebuiau sa ma trimita acasa, nu ultrasii din galeriile de fotbal. Am decis insa sa plec singur si nu am plecat cu umerii plecati, pentru ca Dumnezeu imi este calauza si singurul martor. Ceea ce au insemnat acele zile voi spune in fata judecatorului, iar in zilele in care am fost arestat, am asteptat pentru o clipa ca DNA-ul sa aresteze cei peste 3.600 de primari din Romania, care au eliberat autorizatii/acorduri de functionare, la fel ca si mine, respectand legea", a punctat el.

"Ceea ce am fost si sunt, Dumnezeu stie. Am fost si eu un primar printre atatea mii de primari din aceasta tara, mai bun sau mai rau decat unii sau decat toti ceilalti. Mai mult decat orice pe lume, am fost si am sa raman intotdeauna", a incheiat fostul primar, semnand "Cristian Popescu - Piedone, De profesie om".

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE