Prof. Dr. Codruţ Sarafoleanu: "În lupta COVID-19, a început bătălia dintre giganţii industriei farmaceutice?"

Postat la: 26.04.2020 |

Ne aflăm într-o situaţie dificilă la nivel planetar. De câteva luni nimic nu mai contează. Suveranul CoVid-19 lucrează frenetic la cultul personalităţii. Devine un dictator violent şi rapace care subjugă orice mişcă pe pământ. Nimeni nu mai are o viaţă normală şi cu toţii aşteptăm reîntoarcerea la ceea ce era înainte de această pandemie.

Am avut exemple de toate felurile în lupta aceasta susţinută cu infecţia. Medicale, sociale şi colective. Mentalităţi diferite, măsuri şi reacţii diferite. Popoare mai educate şi cu exerciţiul real al democraţiei au trecut mai bine prin furtuna epidemiologică. Au limitat pierderile şi deja navigând în ape mai limpezi planifică revenirea la o viaţă decentă. Şi acum au timp să publice studii clinice sau să propună tratamente. Multe cu pretenţii de postulate ştiinţifice sau ghiduri terapeutice. Din acest motiv, ca simplu practician, fără a avea expertiza tratării pacienţilor infectaţi cu acest virus, mi-aş permite să fac câteva observaţii despre avalanşa de ştiri care semnalează diverse terapii.

În primul rând pornim de la realitatea enunţată de OMS şi de toţi experţii că în acest moment nu avem tratament cauzal pentru această infecţie virală. O logică medicală elementară ar valida trei variante terapeutice. Vaccinul evident este suveran pentru prevenţie, deoarece un vechi aforism medical spune că a preveni este mai uşor decât a trata. Apoi un antiviral dedicat, aşa cum există pentru gripă, infecţia HIV/SIDA, pentru EBOLA sau alte infecţii virale. Şi nu în ultimul rând o imunizare rapidă cu plasmă cu anticorpi de la pacienţi care au avut boala şi care au dezvoltat deja rezistenţa la virus.

Dincolo de acestea s-au recomandat şi fac carieră (scurtă ce-i drept) tot felul de medicaţii sau scheme terapeutice. Evident că majoritatea a avut un punct de plecare medical şi fiziopatologic în relaţie directă cu boala complexă pe care au dezvoltat-o mulţi dintre pacienţii infectaţi. Au apărut şi studii clinice, prospective şi observaţionale, făcute rapid în dinamica nebună a evenimentelor. Acest aspect nu le validează pe deplin din punct de vedere al medicinii bazate pe dovezi sau al recomandărilor în funcţie de nivelul de evidenţă.

Şi astfel s-a creat o isterie a noutăţilor de tip breaking news medical cu diverse recomandări terapeutice. Cu cât se ştie mai puţin despre o boală cu atât apar mai multe tratamente recomandate. De ce să fim ipocriţi, este un truism în activitatea noastră cotidiană. Evident că nu a fost lesne de identificat şi decantat ştirea reală de fake, dar toate au produs speranţe pentru unii şi zâmbete dezamăgite pentru alţii, mai în temă.

Acum asistăm la etapa în care se demolează miturile construite la repezeală acum o lună şi ne întrebăm dacă nu cumva a început o încleştare a giganţilor cu interese în industria de profil. Pentru că doar naivii ar putea crede că nu există şi nu vor exista interese şi mai ales mize financiare în acest sens. Timpul fiind scurt de când a început pandemia, fiecare a propus scheme de terapeutice şi a tratat cum a putut. Încercând diverse medicamente cu rezultate mai bune sau mai puţin satisfăcătoare. Şi asta se va întâmpla o vreme de acum încolo. Cum continuă să apară noi şi noi propuneri de tratamente, fiecare continând repet şi un sâmbure sau miez de adevăr şi logica medicală, felia va deveni din ce în ce mai mică. Şi lupta mai acerbă.

Dacă ne uităm mai atent, vom remarca că tratamentele propuse se adresează etapelor diferite ale bolii. Deci nu neapărat există concurenţă reală între unele principii terapeutice.Unele vizează virusul în sine, altele blocarea progresiei bolii şi altele prejudiciile produse organismului de infecţia în sine. Se descoperă o complexitate de efecte patologice induse de virus în organism şi fiecare centru propune variante care nu au mai fost luate în discuţie până acum. Firesc, deoarece analizând dezastrul din unele focare, am învăţat cu toţii câte ceva şi ne-am permis judecăţi clinice. Dar în mod special a început să fie înţeleasă boala în multe dintre detaliile sale intime şi implicit au apărut noi idei. Este limpede că medicii infecţionişti şi anestezişti reanimatori nu puteau trata pacienţii decât cu arsenalul medicamentos pe care îl aveau la dispoziţie. Deci cu medicamente care au făcut carieră pentru diverse afecţiuni. Pe măsură ce boala a relevat noi faţete şi nuanţe, s-au introdus în protocoalele terapeutice şi alte medicamente în afara antiviralelor.

Personal cred că momentul actual permite enunţarea unor observaţii clinice şi terapeutice din partea celor care au tratat şi tratează boala aceasta. Tot ei împreună cu cercetătorii vor face lumină în hăţişul acesta de informaţii şi idei. Vor mai sosi informaţii şi constatări de tip observaţional până la izbăvitorul tratament. Ceea ce este interesant la medicamentele care nu se încadrează în categoria antiviralelor, este că deşi folosite în alte afecţiuni de ceva ani şi cu rezultate bune, de-abia acum li s-au găsit efecte adverse. Retoric evident ne întrebăm, oare degeaba au trecut de furcile caudine ale studiilor experimentale şi clinice, de aprobările organismelor responsabile încât de abia acum le găsim cusururi? Simplist vorbind, ori acele etape au cam fost parcurse neconform, ori inventăm acum probleme ca să discredităm medicamente?